Aspectele pozitive:
a) Instanta dovedeste o buna si novatoare intelegere a legii dreptului de autor in legatura cu internetul. Astfel ea noteaza ca o astfel de utilizare se poate incadra intr-una din limitarile prevazute de lege - si anume art 33 lit f.
Sigur ca in speta de fapt nu este vorba doar de o imagine a operei de arta fotografica, ci de o copie sau mai bine zis de o copie mai mica (dar nu un thumbnail), insa instanta retine corect ca imaginea respectiva nu facea scopul principal al articolului, iar in conditiile in care ea a fost folosita cu indicarea sursei originale, aceasta s-ar incadra in bunele uzante.
b) Folosirea argumentelor legate de bune practici pe internet dovedeste ca are importanta si practica rezultata din afacerile pe internet si care nu este inclusa in vreun act normativ. Acest lucru este extrem de important de avut in vedere (chiar daca nu ca argument principal) avind in vedere stilul de act-cadru cu notiuni tehnologic neutre pe care il au toate dispozitiile din legile din domeniul tehnologiei informatiei. De asemenea instanta include aici si importanta unui document de tip “Termeni si conditii de utilizare", ceea ce dovedeste ca a-l lua cu copy&paste dintr-o parte in alta nu este intotdeauna o decizie inteleapta.
Aspecte criticabile:
a) Argumentul, de ne-utilizare a unor mijloace tehnice de protectie sau a lipsei unei interziceri explicite prin Termeni si Conditii sa preia o fotografie, pentru a sustine ca o asemenea utilizare este in conformitate cu legea dreptului de autor este exagerat si incorect. Vrem, nu vrem - legea protejeaza orice opera de creatie intelectuala prin efectul legii fara ca autorul sa faca ceva pentru protectia ei. Orice interpretare contrara ar fi contrara principiilor de baza a protectiei prin dreptul de autor.
b) Instanta pare a nu fi inteles extrem de corect protectia sui-generis a bazelor de date. Citind legea romana poti fi usor indus in eroare cu privire la obiectul protectiei, dar directiva pe care a copiat-o e mult mai clara:
“In accordance with this Directive, databases which, by reason of the selection or arrangement of their contents, constitute the author’s own intellectual creation shall be protected as such by copyright. No other criteria shall be applied to determine their eligibility for that protection.”
Astfel protectia vizeaza doar baza de date in sine, si doar daca selectia sau aranjamentul continutului este o creatie intelectuala. Ori, sa fim seriosi - un blog o fi o baza de date in sens matematic sau informatic, dar nu are nici o selectie sau aranjament care sa fie o chestiune spectaculoasa sau de creatie intelectuala, ci este vorba doar de o ordine cronologica inversa. Deci un blog - in opinia mea - nu poate fi protejat prin dispozitiile privind dreptul sui-generis pentru bazele de date. (Personal, nici nu inteleg de ce cei care au deschis actiunea au ales motivarea asta ca cea principala, cind aveau argumentatii mult mai bune pe dreptul de autor).
Concluzie
Cred insa ca motivarea instantei pe fond este buna. Daca am alerga la instante de fiecare data cind o poza ar aparea in alt articol pe net, am fi sufocati de justitie si am si sufoca-o. In plus, in conditiile spetei cind se pusese un link catre poza, le lasase un comentariu sub poza (ca dom’le vezi ca am pus-o si la mine), iar ulterior partea care a preluat poza a fost de acord sa o stearga, a intenta si o actiune in instanta inseamna ca nu urmaresti doar protectia dreptului tau, ci altceva.
Mai prozaic spus: Da un mail ferm, dar politicos si incearca sa te intelegi cu cel care a preluat opera ta inainte de a da fuga la instanta. Si fi rezonabil in ce ceri si cum ceri.
Citeste si comenteaza pe Drept & Internet - Noutati si Opinii.
Cum adica sa incerc sa ma inteleg cu hotul? Daca a furat, sa fie pedepsit. Cu toata politetea, il dau in judecata, si tot politicos il anunt ca va fi chemat in instanta pentru furt.
Poza a ramas tot la locul ei (pe site-ul original)
Un alt site a facut o copie la o ("1") poza din 2000. Targetul articolului era cu totul altul, focus-ul nu era pe poza respectiva.
Citeste te rog link-ul catre hotararea judecatoreasca prezentata la inceputul articolului. Este foarte "dezghetata" (hotararea).
Poza originala a ramas pe site-ul initial (A).
Site-ul B a facut o copie la o poza din cele 2000 de poze de pe site-ul A. Tema articolului de pe site-ul B nu era cetrat pe poza respectiva.
Ar fi mai bine daca ai citi argumentatia sentintei data de curte.
Am citit argumentatia si repet: fotograful trebuie neaparat sa faca recurs. Poate sa isi si schimbe avocatul.
o forma materiala definita pur si simplu..
daca cineva imi poate demonstra ca pictura lui a fost folosita/luata/furata/exploatata de pe internet si imi arata bitzii respectivi mi-i aranjeaza asa frumusel in palma sa-i numaram impreuna si sa ne dumirim ce si cum, atunci poate o sa ma mai gandesc, insa pana atunci poate ar fi mai bine ca autorii moderni cu fitze in cap sa apeleze la forma tiparita, materiala ca si pana acum!
Probabil problema a fost la judecator (corupt, incompetent sau plictisit).
Daca eu copiam poza si faceam un articol care ar fi fost centrat pe poza respectiva atunci sunt de acord. Dar si in acest caz 2000 RON ar fi justificati numai daca eu am facut atatia bani din afisarea acelei poze sau tu ai pierdut atatia bani prin faptul ca eu am afisat acea poza).
Cred ca din contra, site-ul original a castigat mai mult trafic prin faptul ca site-ul copiator a link-at catre site-ul original.
Hotararea mi se pare clara, logica, cuprinzatoare si de bun-simt.
S-o luam pe rand, intai cu exceptiile la exceptie:
1. este permisa "reproducerea, cu excluderea oricãror mijloace care vin în contact direct cu opera" - pe siteul hot a fost postata fotografia propriu-zisa, deci s-a produs "contactul" direct
2. "în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicãri" - pai...in fotografia postata de siteul hot, care-i subiectul principal, nu chiar ea insasi? Judecatorul a deviat argumetatia catre altceva, ca vezi, Doamne, daca e inclusa intr-un reportaj, fotografia furata nu mai este subiectul principal al reportajului. Nici nu era nevoie sa fie, dupa legea dreptului de autor. important este ca fotografia furata apare ca ea insasi, nu ca parte a unei expozitii (de exemplu).
Iarasi nu inteleg cum a dedus judecatorul ca daca siteul de unde s-a furat este public si are o utilizare gratuita asta inseamna ca si alte siteuri se pot servi de acolo. Eu prin utilizare gratuita a unui site de genul asta inteleg ca pot vizualiza fotografiile postate de "colegi" , pot discuta cu ei diverse aspecte tehnice sau artistice fara sa platesc. Nu ca ma pot "dedulci" la fotografiile altora. Instanta considera ca scopul fotografiei furate a fost oricum "expunerea sa catre public", deci faptul ca s-a trecut de la publicul 1 (al siteului pe care si-a postat fotografiile) la publicul 1+publicul 2 (al siteului hot) nu este o problema. Asta cica ar legitima o "utilizare normala", formulare prezenta in exceptia de la legea dreptului de autor.
Am un website tutoriale la care muncesc din greu. Scriu tutoriale in 2 limbi (romana si engleza). Unele dintre ele sunt cele mai detaliate de pe internet. Dar la cele din limba romana, se gasesc toti pustii de 16 ani sa imi fure tutorialele si sa le posteze la ei pe blog. Eu platesc bandwidth si normal ca nu imi convine. Am contactat si administratorii chiar si serviciile de hosting dar nimeni nu ma baga in seama. Mai nou, acuma seara am vazut ca toate tutorialele care sunt postate in categoria "Photoshop" sunt postate pe un alt website si un prieten care ma ajuta sa scriu tutoriale, a vorbit deja cu administratorul acelui website si a zis ca cica " sunt destule website-uri warez si nimeni nu are ce sa ii faca" . Cum adica ? eu munces pana ma iau durerile de cap si fac si un bine pe deasupra si un mucos vine si posteaza la el. Serviciile de web-hosting nu imi raspund. Pot sa ii dau in judecata ? Care sunt sansele sa castig un astfel de proces ? Va rog un raspuns. Multumesc