Nu am fost la Web-Club la niciuna dintre editii. In general, nu particip la evenimente care se desfasoara in afara programului meu de munca. Prefer sa am o viata personala. Insa nu am avut cum sa ratez reactiile de pe bloguri la dezbaterea de la cea mai recenta editie: Este internetul romanesc supraestimat? Am vazut tot soiul de pareri, dar tind sa fiu de acord cu Vivi, care spune ca avem internetul pe care-l meritam. Si totusi, nu pot sa nu observ problemele de la noi, desi motivul principal ramine mentalitatea.

Ne e frica sa comunicam

Din cauza nepriceperii si, mai ales, a lipsei de intelegere a mediului de comunicare, ne e frica de online. Am mai spus asta si o s-o repet de cite ori este cazul: nu doar ca nu stim sa comunicam, cum sa comunicam, dar nu stim nici ce sa comunicam. Incercam cu diverse comunicate, vedem ca nu iese si renuntam. Bineinteles, cita vreme comunicatul este prost scris si nu transmite nici o informatie concludenta. Fireste, mai ales daca informatia nu aduce nimic nou sau pur si simplu nu transmite nimic.

Sintem niste zgirciti

In general, firmele romanesti vor sa faca totul cu bani cit mai putini. “Vrem un site, platim doua sute de euro, dar vrem design, hosting si continut si, daca se poate, si promovare, iar site-ul sa fie primul in Google a doua zi dupa lansare“. Cu astfel de strategii nu se face treaba. Cu continut prost pe un site de promovare nu o sa ajungi niciodata primul in Google, ci o sa ramii pe pagina 73. Sau “Avem 500 de euro, primiti cu bannerul nostru pe o perioada de doi ani?” ori “Platim 50 de euro pentru advertorial, da’ vrem sa ramina o saptamina pe prima pagina“.

Noi stim intotdeauna mai bine

Din refuz in refuz, se ajunge la “investirea” sumei in AdWords, unde se spera la 50.000 de click-uri cu 0,05 centi bucata pentru publisheri. Bugetul nu e cheltuit nici in jumatate de an, oamenii nu vor reveni pe un site facut cu picioarele, click-urile vor fi ocazionale, iar rezultatele vor fi proaste. De ce? Din cauza ca reclamele sint scrise prost, cuvintele cheie sint alese dupa cum bate vintul, toata treaba e facuta cu picioarele. Pentru ca el stie mai bine si se zgirceste sa dea comision 5-10% din buget unei firme care se ocupa cu campanii de contextuale. Precum clientii care vin la tine pentru un site si te obliga sa bagi a cincea culoare in layout. Intr-un final, decreteaza ca online-ul e prost, nu-i aduce clienti, deci nu e eficient, prin urmare nu mai investim.

Ne este frica sa experimentam

Asta ar fi trebuit sa fie prima, dar am spus-o de atitea ori, incit am obosit sa repet vorbele Fernandei Romano: preferam sa bagam bugete mari acolo unde stim ca merge macar expunerea brandului, decit sa experimentam cu sume mici, unde pierderea este aproape nesemnificativa in caz de esec, desi rezultatele ar putea fi cu mult peste asteptari. De asta se baga masiv bani in display, iar atunci cind propui un proiect ieftin, astepti citeva saptamini ca sa ti se spuna ca nu se face.

Nu vrem sau n-avem timp sa intelegem

Factorii de decizie sint, de obicei, persoane care folosesc internetul preponderent pentru mail. Sint prea ocupati cu altele, afacerea merge binisor, asa ca nu vor schimba nici macar site-ul dupa zece ani de la lansare. Doar prezenta pe internet le este suficienta. Le propui ceva, inteleg ca internetul este un mediu eficient, dar nu vor lua nici o masura. Trebuie sa le explici in ce consta eficienta, vor asculta, dar nu vor auzi, iar intr-un final nu vor intelege cum se face. Asa ca vor hotari sa nu se bage.

Nu sintem creativi

Bannerele sint facute cu picioarele, uneori ca sa scape mai repede, alteori dupa specificatii prea clare, care n-au nimic de-a face cu eficienta, sau pur si simplu copycat-uri. Rezulta bannere terne, care nici macar nu te invita sa te uiti la ele, daramite sa mai dai si click. Ca sa nu mai spun de overlayere, care enerveaza. Dupa care se uita la rezultate si realizeaza ca ceva n-a mers cum trebuie.

Nu ne pricepem nici macar la copiat

Facem clone de site-uri de afara, insa nu ne punem problema daca merg si in Romania. Copiem cu nesimtire toate modelele de succes fara sa ne gindim la nevoile omului de rind, furam continut, dupa care facem scandal. Rezultatele se vad: site-uri inchise sau cu trafic care se apropie de zero, falimente etc.

N-avem strategie, nu stim ce e ala mix de media

Toti isi propun rezultate exceptionale, doar unii reusesc. Strategiile sint facute fara cap si coada, nu exista deadline-uri concrete, se sar cu vederea aspecte importante in procesul de comunicare al produsului. Reclama este facuta la gramada, pe unde se poate, cu display, cu contextual - insa fara a avea notiunea de content marketing in minte, o sa revin pe tema asta -, iar rezultatele nu se ridica nici la jumatatea asteptarilor.

Care e concluzia?

Concluzia este ca internetul romanesc este mai degraba subestimat decit supraestimat. Trebuie foarte multa educatie si foarte multa seriozitate. Criterii care nu prea sint respectate in Romania. E mai simplu sa faci dupa ureche decit sa platesti pentru o treaba facuta ca la carte sau, altfel, mai simplu decit sa inveti cum se face. De aia Slovacia este o tara cu sapte milioane de locuitori, din care doar vreo trei milioane au internet, iar valoarea pietei de online este de peste 25 de milioane de euro. Raportat la Romania, o tara cu sase-opt milioane de conexiuni si cu o valoare a pietei de 18-20 de milioane, concluzionam ca ceea ce se intimpla este tragic.

Intrebarea este, de fapt, nu cum estimam internetul romanesc, daca e subestimat sau supraestimat, ci mai degraba ce e de facut. Iar lista de mai sus ramine deschisa. Bube mai sint destule, am uitat cel putin cinci.

Citeste si comenteaza pe Subiectiv.