Ce face brandul din om? Cum aratau vedetele dinainte de 1989 si cum se compara ele cu celebritatile de azi? Care sunt mutantii celebritatii si vedetele virtuale? Cum s-a colorat discursul politic dupa 1990? Sunt intrebari la care incearca sa raspunda Iulian Comanescu in volumul "Cum sa devii un Nimeni: mecanismele notorietatii, branduri personale si piata media din Romania", volum ce va fi lansat duminica, 21 iunie, in cadrul Bookfest.

Cum explica Iulian Comanescu subiectul primei sale carti, publicate de Humanitas? Scrie el in "Doua vorbe de inceput": ""Esti un nimeni!" Aceasta imprecatie se adreseaza, de regula, unei persoane care e "cineva". Probabil ca mai des decat se spune, in Romania si in limba romana, despre cineva ca e cineva. Cu ghilimele sau majuscula, cum vreti s-o luati. Fara pretentii de rigoare antropologica, ceea ce se vede cu ochiul liber, la noi, e predilectia catre contestatie si critica - mai nou, pe Internet, catre injuratura pura si simpla -, deci o carte care se ocupa cu mecanismele celebritatii si masinaria media trebuie sa aiba in vedere "devenirea intru nimeni"."

Volumul "Cum sa devii un Nimeni: mecanismele notorietatii, branduri personale si piata media din Romania", cu o prefata semnata de Dragos Grigoriu, este structurat in cinci capitole mari: "Imagine si brand personal", "Vedete si celebritati: Imaginea la o alta scara", "Poli de putere si jocurile din media clasica", "Hatisul new media", "Politicieni si strategii de comunicare", carora li se adauga un "Glosar de romgleza".

Volumul, publicat in 2.500 de exemplare, costa 25 RON si va fi lansat duminica, la ora 12:00, la standul Humanitas de la Bookfest. Vezi atasat un fragment din "Cum sa devii un Nimeni: mecanismele notorietatii, branduri personale si piata media din Romania"

Iulian Comanescu: Cartea vine sa umple oarecum un gol intre mediul academic-universitar si cel profesional in comunicare

Autorul scria, recent, pe propriul blog despre motivele pentru care s-a apucat sa scrie acest volum: "Cartea a fost ceruta de Humanitas si pot sa ma laud ca intr-o asemenea operatiune commissioned raspund unei nevoi sociale. E motivul principal pentru care m-am apucat sa o scriu. Celalalt e ca e destul de interesant sa devii faiseur de livres, adica pentru mine chestia asta, a scrie carti, e mai noua decat blog, wiki, Twitter si alte lucruri foarte noi, fiindca n-am facut-o."

Rep.: De ce era nevoie de o astfel de carte pe piata romaneasca?

Iulian Comanescu: Inainte de a face planul de bataie, am discutat cu Radu Garmacea, redactorul-sef de la Humanitas, despre faptul ca marile manuale de genuri publicistice, layout si mai stiu eu ce, s-au scris deja in alte limbi. Cartile care se refera la cei 20 de ani de libertate (relativa) de expresie din media romaneasca sunt destul de putine si prezinta eventual lucrurile doar in mod tangential.

Exista, daca vreti, un gol intre mediul academic-universitar si cel profesional in comunicare. Cartea vine sa umple oarecum acest gol. E orice altceva decat o culegere de editoriale (cum si-au publicat mai multe nume cunoscute) sau un manual scris de un teoretician. E "de aici" si "de acum". Veti gasi si mentiuni despre HotNews.ro in ea, fiindca metabolizez experienta mea deja considerabila la vechimea pietei media din Romania - vreo 15 ani ca angajat si vreo trei ca mic intreprinzator si consultant.

In acelasi timp, mi-a facut mare placere sa raspund unei solicitari a unei edituri, care este si cea mai prestigioasa din Romania, cu aceasta carte. E, cum se zice, o lucrare "commissioned", ceruta de Humanitas, or la modul cum a lucrat editura cu mine, nu pot spune decat ca stie foarte bine cu ce se mananca o carte. Mai bine ca mine, in orice caz.

Rep.: Cine crezi ca trebuie si cine ar face bine sa citeasca Mecanismele notorietatii...?

Iulian Comanescu: Sunt vreo trei tipuri de cititori. Primul e cel profesional - jurnalisti si studenti la facultatile de jurnalism, care au nevoie de cineva care sa-i ia de mana si sa-i indrume spre redactii. In carte sunt nume reale, accente pe lucruri facute de un om sau altul care azi s-au uitat. Ion Cristoiu, de pilda, are niste merite incalculabile in istoria presei de dupa 1990, si totusi lumea mai vede azi doar comentatorul cu optiuni politice enervante de azi. Al doilea tip de cititori este publicul nespecialist, dar mai informat, care doreste sa ridice un colt al perdelei asezate pe lumea media.

Prin capitolul al III-lea e vorba de atacuri si jocuri de presa, influenta mogulilor si alte lucruri care sunt si un curs de competenta mass media pentru cititorul nespecialist, dar educat.

Si in fine, o miza a fost pentru mine zona profesionistilor cu experienta, care e publicul cel mai dificil. Am rugat cativa prieteni cu state vechi in marile grupuri media romanesti sa citeasca cutare sau cutare lucru si, spre bucuria mea, au gasit interesanta de pilda o analiza de brand a Andreei Esca sau cutare consideratie despre cotele de piata ale marilor grupuri romanesti. Sper ca nici acestui gen de oameni sa nu le spun lucruri stiute, testele preliminare au fost foarte incurajatoare.

Rep.: Citind sumarul pe diagonala, sar in ochi nume precum Andreea Esca, Mihai Eminescu si Florin Calinescu, dar si ca exista o sectiune intreaga dedicata "Hatisului new media". Ce pondere are actualitatea si cat cantareste perspectiva, informatia de fond in lucrurile despre care scrii?

Iulian Comanescu: Cartea este actuala chiar si atunci cand vorbeste despre Mihai Eminescu sau Voltaire. Furorile facute de cel dintai cu boala psihica sau alegerea unui pseudonim de catre cel de-al doilea pot fi examinate prin grile contemporane, legate de celebritate sau constructia unui brand personal. Artisticitatea si munca pe branci cu care si-a construit Florin Calinescu prestatia neegalata de la jumatatea anilor '90 este o lectie pentru oricine si-ar dori acum sa "se faca" vedeta, mai ales ca mai nou premiantii se lauda cu ratinguri de un punct si jumatate (vreo suta si ceva de mii de oameni). In anii '90, cand scriam pentru Florin Calinescu, aveam niste studii primitive (cercetari cantitative ca SNA-ul, nu exista peoplemetru), care spuneau ca la Florin se uita patru milioane de oameni in medie. Tine asta de trecut? Daca da, televiziunea a involuat.

Oarecum, eu vad lucrurile indiferent de epoca si de suport media, sunt niste tentative de periodizare istorica in "Cum sa devii un Nimeni", dar ideea mea a fost sa asimilez diferite lectii primite pe propria piele si sa le dau mai departe si altora, daca e posibil.

Rep.: E primul tau volum - ai descris experienta, in cateva randuri, si pe blog. Daca la doua zile dupa lansare ar veni Humanitas sa-ti zica "hai sa mai facem o carte", te-ai baga? De ce?

Iulian Comanescu: Nu m-as mai baga in viitorul apropiat. Un prim motiv ar fi acela ca trebuie sa las timp contestatiilor, sa mai urc o treapta catre statutul de "Nimeni" pe care l-am descris in carte. Sper sa ma injure cat mai multa lume pentru ce-am scris acolo, fiindca nu vreau sa devin un veleitar umflat cu aerul cald al osanalelor si ajuns in Parnasul culturii romane, cum au fost destui dupa 1990.

Al doilea motiv e ca o carte ia o groaza de timp, iar eu nu am asa ceva. Ma gandisem pe la sfarsitul anului trecut ca e criza si la mine vor veni mai putine proiecte lucrative, pe firma, dar a fost o primavara grozava financiar si atunci a trebuit sa scriu tot timpul contra cronometru, ca Balzac. Multumesc lui Dumnezeu ca am si banii-n cont si cartea in librarii, dar a fost o zi in care am scris 30.000 de semne si mi-era teama sa nu devin si cretin, pe langa un Nimeni, ca baiatul acela de la scoala de duminica din Tom Sawyer, care invatase pe de rost 3.000 de versete din Biblie.

Deci nu cred ca voi scrie o noua carte prea curand, desi lucruri de spus am destule. Daca, totusi, cele 2.500 de exemplare din primul tiraj se vor epuiza - am negociat un pret mic si un tiraj mare cu Humanitas, impotriva propriilor interese financiare, fiindca vreau sa-si poata permite cartea asta si studentii si, in plus, stiu ca nu sunt Umberto Eco - promit sa ma ocup serios de editia a II-a. Dupa fiecare subcapitol terminat imi dadeam seama ca puteam sau era mai bine sa mai spun asta sau ailalta, ca ar fi fost bine sa mai pot face sapaturi aici sau dincolo. Nu exclud ca dincolo de injuraturi sa apara si obiectii pertinente, de care voi tine cont.