Pe 28 februarie a.c., indicele industrial Dow Jones a avut o valoare de închidere peste 13.000, pentru prima oară din decembrie 2007. Luând în considerare uriasa emotie legată de criză, nu ar fi normal să ne întrebăm cum a fost posibil? Sunt trei motive principale si două secundare care explică această performantă.
1.Primul ar fi dorinta, disperarea oamenilor cheie de a crea, în mod artificial, monedă ieftină pentru totdeauna.
2.Al doilea, o nouă emisiune monetară. Anuntul din 2009 privind o nouă emisiune monetară a dus indicele Dow de la 9.500 la 12.800 până în primăvara trecută. O mare parte din evolutie s-a datorat, asadar, politicii de emisiuni monetare si convingerii factorilor de decizie că, prin “cumpărarea” de timp si dobânzi coborâte, economia se va vindeca de la sine.
3.Al treilea motiv important a fost abilitatea companiilor de a-si adapta pozitiv operatiunile si afacerile la ciclurile de dezvoltare globală. Multe companii au făcut o treabă excelentă, ceea ce a adus ca rezultat margini si câstiguri mai mari.
Apoi, cele două motive secundare:
1.În primul rând, Dow Jones nu cântăreste financiar atât de mult ca S&P-500.
2.În al doilea rând, vorbind despre actiuni individuale, sunt numai 30 de actiuni în Dow, iar performanta indicelui este de obicei condusă de IBM, Intel si Microsoft, plus McDonald's si Wall-Mart. Sunt toate companii conservatoare si extrem de bine administrate, defensive prin natura lor, astfel încât amestecul general de actiuni IT plus cele defensive pot explica în mod ciclic performanta crescută a indicelui Dow fată de alti indici, mult mai cuprinzători.
Ideea de bază: cât de bună este teoria unor dobânzi mici care creează un proces de autovindecare a economiei?
Acest lucru nu se întâmplă, mai ales dacă ne uităm cum cresc deficitul fiscal si somajul. Apoi, este un argument bun faptul că Profitul Per Actiune a cam atins vârful. Sunt companii care se află într-o formă foarte bună, dar realitatea economică este una a restrângerilor de cheltuieli iar clientii au disponibile tot mai putine venituri, de-a lungul anului, fie că vorbim de companii private sau clienti particulari. Actiunile tind să evolueze bine în fazele primare ale unei emisiuni monetare si nu la fel de bine când banii devin din ce în ce mai circulati.
Cu toate acestea, trebuie să lăudăm America pentru cât de bine si-a gestionat perioada de criză. Acest lucru ar putea fi punctul de plecare a revenirii SUA în postura de motor al dezvoltării globale, înlocuind statele emergente din top.
N.Red: Steen Jakobsen a fost numit în funcţia de Chief Economist al Saxo Bank în martie 2011. El s-a întors la Saxo Bank după o absenţă de doi ani, timp în care a ocupat poziţia de Chief Investment Officer la Limus Capital Partners. Înainte de a pleca de la Saxo Bank, la începutul lui 2009, Jakobsen a făcut parte din echipa băncii timp de aproape nouă ani, având funcţia de Chief Investment Officer. Steen Jakobsen are peste 20 de ani de experienţă în domeniul tranzacţionării de proprietăţi şi investiţii alternative. În 1989, după finalizarea studiilor economice la Copenhagen University, şi-a început cariera la Citibank N.A. Copenhagen, de unde s-a mutat la Hafnia Merchant Bank ca Director, Head of Sales and Options. În 1992, s-a alăturat echipei Chase Manhattan din Londra având funcţia de vice-preşedinte, Head of Scandinavian Sales, iar apoi grupului Chase Manhattan Proprietary Trading. În 1997, a ocupat poziţia de Global Head of Trading, FX and Options la Christiania (în prezent, Nordea) în New York până când s-a alăturat echipei UBS din New York, în 1999, ca Director Executiv al Global Proprietary Trading Group.
