Peste tot unde există opoziție serioasă la gazul de șist există și un lobby puternic al Gazprom, care știe că independența Europei de importurile de gaz din Rusia înseamnă că Moscova își pierde influența.
Dincolo de emoții, cifrele arată un adevăr neplăcut ipocriziei europenilor. În Statele Unite – cea mai bine guvernată țară din lume și unde catastrofele de mediu nu-s totuși îngropate sub preș –, gazul natural e de vreo 5 ori mai ieftin decât în Europa. E cam cât costă la noi gazul „ieftin“ de producție internă, pe care aici îl dăm pe nimic, față de gazul de import de la ruși, de 4 ori mai scump. În SUA piața e liberă, concurența duce prețurile în jos, fără ca un reglementator să le țină așa artificial ca să-și „protejeze consumatorii“. Iar dacă prin 2007 americanii își făceau calcule să crească de 6 ori capacitatea de import de gaz lichefiat ca să nu intre în criză, acum noile tehnologii de exploatare a gazului de șist i-au făcut practic independenți de import. Între timp, nu s-a auzit de vreo catastrofă ecologică de proporții în SUA legată de gazul de șist, și nici de cutremure devastatoare acolo unde se folosește fracturarea hidraulică. Ba chiar dimpotrivă – problemele de mediu cu gazul sunt la puțurile vechi de 100 de ani pe care n-au știut pe vremuri cum să le închidă.
Să ne uităm acum la Europa. Fără ca europenii să facă nimic, prețurile gazului scad în Vest – noroc că gazul lichefiat care până acum ajungea în SUA trebuia și el vândut undeva. Crește oferta, scade prețul, de asta vrea și Europa să liberalizeze odată piețele de energie, consumatorul câștigă. Piața gazului, foarte rezistentă la schimbare, începe să se liberalizeze mai repede decât speraUE și decât cealaltă piață îndărătnică, a energiei electrice; iar firmele europene care făcuseră greșeala să încheie contracte pe termene prea lungi cu Rusia, la preț indexat după petrol (importatorii nemți, de pildă), s-au trezit că pierd bani în fața celor care cumpără ieftin din piețele liberalizate de gaz spot și la termen. Un raport alCenter for Strategic and International Studies (CSIS) arată că europenii câștigă vreo 7-8 miliarde de euro anual numai din gazele care ajung acum mai ieftin în Europa, de când SUA nu mai are nevoie de ele. Și aici apare paradoxul: cu toate că Europa beneficiază din plin de avantajele gazului de șist, caută ipocrită să blocheze exploatarea unei resurse din care câștigă toată lumea. Motivul afișat: riscul de mediu. Motivul real: lobby-ul rușilor, care văd cum le iese Europa de sub singura pârghie de influență reală pe care o mai aveau, și care știu cum să-și împacheteze interesele într-un ambalaj plăcut progresiștilor occidentali.
Ce-i drept, exploatarea gazelor de șist ridică niște probleme de mediu. Extracția consumă multă energie și apă; pot apărea scurgeri de metan, de fluid de fracturare sau chiar deșeuri radioactive din rocile fracturate, poluând pânza freatică, dacă puțurile nu sunt bine etanșeizate; lichidul de fracturare poate fi deversat necorespunzător; pot fi scăpări de metan (gaz cu efect de seră) în atmosferă; și există dovezi că fracturarea poate induce microcutremure, cum s-a întâmplat în Marea Britanie (un cutremur de vreo 2 grade care a oprit temporar o explorare).
DarInternational Energy Agency arată că ne costă doar cu 7% mai mult să eliminăm riscurile de mediu. Evident, firmele care exploatează gazul trebuie să fie credibile internațional și cu experiență, și americanii sunt din nou cei mai buni (Exxon,Chevron, care exploatează gaze de șist de vreo 40 de ani în SUA și au făcut pionierat în tehnologia de ultimă oră). Și, culmea, mediul are mai mult de câștigat decât de pierdut din gazul de șist. Gazul e cel mai curat combustibil fosil, are cele mai mici emisii de CO2; cele mai eficiente centrale electrice pentru echilibrarea energiei regenerabile sunt pe gaz; iar după Fukushima și curentul anti – energie nucleară, trebuie totuși să producem curent electric din ceva, că nu putem trăi doar cu moriști de vânt și raze de soare și nici nu ne putem întoarce la opaiț ca-n Evul Mediu.
Culmea, isteria activiștilor de mediu e în toi, deși în Europa nici măcar nu s-a început serios exploatarea gazelor de șist, suntem abia în fază de explorare. „Frica de fracturare“ a blocat explorările în Franța, Italia, Cehia, Austria, Bulgaria, iar noi venim puternic din urmă cu faimosul „moratoriu până decideUE care să fie viitorul gazelor de șist“ (noroc căUE e mai deșteaptă decât noi și a decis că n-o să aibă niciodată o poziție unică pe subiect, că asta ar însemna blocarea exploatărilor de gaz pe vecie). N-o să înțeleg niciodată cum cineva s-ar opune onest să aflăm măcar ce rezerve avem, că despre asta e vorba. Previzibil, această isterie nu e tocmai inocentă – raportulCSIS arată că peste tot unde există opoziție serioasă la gazul de șist există și un lobby puternic alGazprom, care știe că independența Europei de importurile de gaz din Rusia înseamnă că Moscova își pierde influența. De pildă, în Germania, doi factori au dus la interdicția exploatării gazelor de șist: Verzii, care susțin costisitoarea energie regenerabilă, ineficientă economic și supraviețuind pe spinarea contribuabilului; și faptul că mai toată industria germană cu vreo legătură cu gazul are interesul ca importurile de laGazprom să continue (aici intră: importatorii care au investit înNorth Stream, firmele rusești care dețin aproape jumătate din capacitatea de rafinare a gazului și petrolului din Germania; filialaGazprom Germania, condusă de foști securiști din RDG etc.). Culmea, moratoriul german asupra gazelor de șist închide la grămadă și niște mici exploatări funcționale încă din 1955 și care în 60 de ani n-au avut nicio problemă de mediu. În Bulgaria, în fruntea mitingurilor antigaz de șist s-au aflat foști securiști și actuali lobbiști pentruSouth Stream. Polonia, în schimb, disperată să scape de șantajul vecinului de la Răsărit și de cărbunele poluant care costă mult în Europa odată cu plata emisiilor de CO2, este un susținător entuziast al gazelor de șist și s-a grăbit să dea (chiar prea multe) concesiuni oricărei firme interesate de explorări.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
