Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat săptămâna trecută dispozițiile Normei nr. 9/2015 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară care impunea un capital social de minim 150.000 lei drept condiție obligatorie pentru autorizarea brokerilor de asigurări/reasigurări.
Alis Pătlăgeanu, avocatul care a reprezentat reclamantul / brokerul de asigurare in fata Înaltei Curți, consideră că hotărârea instanței este relevantă pentru piața intermediarilor în asigurări din cel puțin două motive:
În primul rând, hotărârea produce efecte asupra tuturor brokerilor de asigurare, chiar dacă aceștia nu au fost parte în cauza în care a fost pronunțată.
Astfel, prin Decizia nr.1743/3.05.2018, secția de contencios administrativ a Înaltei Curți a admis definitiv acțiunea formulată de brokerul de asigurare Best Broker - Broker de Asigurare SRL și a anulat dispoziţiile cuprinse în art.2 alin.(1) lit.B) din Norma nr.9/2015. Dispozițiile anulate prevedeau că, în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau de reasigurare, solicitantul trebuie să îndeplinească, printre altele, și condiția de a avea un capital social subscris şi vărsat în formă băneasca, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 150.000 lei. Cum Norma ASF este un act administrativ normativ, aplicabil tuturor brokerilor de asigurare/reasigurare în privința condițiilor de autorizare a acestora, orice modificare a acestei Norme, inclusiv anularea sa parțială, produce efecte erga omnes, asupra tuturor brokerilor, chiar dacă aceștia sunt terți față de litigiul soluționat de Înalta Curte și doar pentru viitor.
Semnificația practică a deciziei Înaltei Curți constă în aceea că valoarea capitalului social minim necesar pentru autorizarea sau menținerea autorizării unui broker de asigurare/reasigurare va fi cea de 25.000 lei, aceasta fiind valoarea aplicabilă anterior Normei 9/2015, anulate parțial. Este important de subliniat că, deși hotărârea judecătorească definitivă nu a fost încă publicată, ASF nu mai poate adopta acte sau măsuri administrative individuale în aplicarea normelor anulate, această interpretare decurgând din aplicarea principiilor bunei-credinţe şi caracterului echitabil al procedurii administrative. Tot ca efect al anulării parțiale a Normei 9/2015, toate cererile de chemare în judecată formulate de brokerii cărora li s-a retras autorizația de funcționare sau care au ca obiect alte acte administrative emise în temeiul dispoziției anulate, vor fi soluționate în considerarea deciziei Înaltei Curți.
În al doilea rând, hotărârea instanței este relevantă pentru piața intermediarilor în asigurări și din perspectiva faptului că se creează un precedent în ceea ce privește sancționarea emiterii unor acte administrative cu caracter normativ insuficient fundamentate. Este relevant de subliniat că Înalta Curte, admițând recursul și desființând hotărârea primei instanțe, a decis desființarea unei măsuri emise de autoritatea de reglementare în domeniul asigurărilor impuse jucătorilor din piață fără a fi temeinic fundamentată. Deși motivarea instanței nu este încă disponibilă, este previzibil (și dezirabil) că elaborarea viitoarelor acte normative administrative de către autoritate se va face și în considerarea acestei sancțiuni judecătorești, pentru mai multă coerență și stabilitate în domeniul pe care îl reglementează.
