Comisia Europeană a anunțat că România a primit joi, 19 iulie, o scrisoare de punere în întârziere (n.a. primul pas al procedurii de infringement) cu privire la normele sale naționale referitoare la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto. Comisia Europeană solicită României să transmită o serie de observații privind normele naționale actuale, ce impun o obligație de notificare prealabilă a oricărei intenții de modificare a primelor, precum și o serie de limitări a modalităților de calculare a primelor de către asigurători.
Comisia este de opinie că aceste obligații contravin dispozițiilor articolelor 21 și 181 din Directiva Solvabilitate II, astfel cum au fost interpretate de jurisprudența Curții de Justiției a UE, referitoare la principiul libertății tarifare.
Legislația națională menționată cuprinde, de asemenea, dispoziții care îi obligă pe asigurători să emită, pentru anumite categorii de vehicule, o poliță valabilă doar pe teritoriul României și să stabilească cuantumul primei ținând seama de riscurile asociate. În opinia Comisiei, aceste dispoziții contravin articolului 14 din Directiva privind asigurarea auto, care impune ca polițele de asigurare de răspundere civilă auto să acopere întregul teritoriu al Uniunii pe baza unei prime de asigurare unice.
În cazul în care România nu acționează în următoarele două luni, Comisia îi poate trimite un aviz motivat cu privire la această chestiune.
Context
Prin pachetul său lunar de decizii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, Comisia Europeană („Comisia”) urmărește acționarea în justiție a statelor membre care nu și-au îndeplinit obligațiile ce le revin în temeiul legislației UE. Aceste decizii, care vizează diverse sectoare și domenii de politici ale UE, au scopul de a asigura aplicarea corespunzătoare a legislației UE în beneficiul cetățenilor și al întreprinderilor.
Principalele decizii adoptate de Comisia Europeană în luna iulie includ 146 de scrisori de punere în întârziere în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor de stat membru, 14 avize motivate și 16 trimiteri în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. Totodată, Comisia închide 80 de cazuri în care diferendele cu statele membre în cauză au fost soluționate fără a fi necesară continuarea procedurii.
Pentru mai multe informații despre procedura UE de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, a se vedea textul integral al MEMO/12/12.
