​Parteneriatul dintre Loteria Romana si grupul austriac Novomatic semnat, vineri, pe o perioada 15 ani in domeniul videoloteriei ar putea ridica mai multe probleme de concurenta. "Pe scurt, combinația poziție dominantă-contract pe termen lung-exclusivitate este una periculoasă - închide practic piața și elimină, în timp, concurenții furnizorului care beneficiază de un astfel de contract", a declarat pentru HotNews.ro Valentin Mircea, specialist pe probleme de concurenta, fost vicepresedinte al Consiliului Concurentei. Acesta explica pe larg care sunt toate semnele de intrebare pe care le ridica un astfel de contract din punct de vedere al respectarii regulilor de concurenta.

Valentin Mircea precizeaza ca astfel de contracte nu sunt interzise în mod automat, dar pot ridica probleme atunci când sunt încheiate cu o firmă care este dominantă pe piață, adica are o cotă de piață mai mare de 40%, și cand sunt exclusive, adica nu presupun sau nu permit existența mai multor contracte de același tip. Un exemplu este furnizarea sistemelor de tip video-loterie de la mai mulți furnizori, în același timp. Problema care ar putea aparea este că prin durata lungă a contractului este împiedicată intrarea pe piață a unor firme concurente cu furnizorul care a semnat contractul pe termen lung.

Pentru a putea fi totuși permise, contractele exclusive pe termen lung (în accepțiunea Comisiei Europene ”termen lung” înseamnă mai mult de 5 ani) trebuie să fie justificate de necesitatea realizării unor investiții foarte mari și ar trebui să fie legate de perioada de amortizare a acestor investiții, a precizat Mircea Valentin.

Comisia Europeană a emis în această privință Orientările privind restricțiile verticale - disponibile aici.

Conform pct.146 din aceste orientări: ”În cazul unor investiții majore, specifice unei relații contractuale, se poate justifica o obligație de neconcurență care depășește cinci ani. O investiție specifică relațiilor contractuale ar putea fi, de exemplu, instalarea sau adaptarea unui echipament de către furnizor, atunci când acest echipament poate fi utilizat ulterior numai pentru producerea de componente destinate unui anumit cumpărător. Investițiile generale sau specifice unei anumite piețe care se referă la capacități (suplimentare) nu sunt considerate, în mod normal, investiții specifice unei relații contractuale”.

Potrivit lui Mircea Valentin, trebuie notat că nu rezultă, pe baza informațiilor disponibile, că Novomatic ar crea un produs cu totul și cu totul nou, special pentru Loteria Română, așa că nu ar fi vorba de o investiție specifică ci de una generală. În acest caz, durata contractului nu poate depăși 5 ani.

O situație identică este cea investigată în prezent de către Consiliul Concurenței, cu privire la contractul cu Intralot, în care durata era mai scurtă - 10 ani - dar tot au existat suspiciuni că aceasta este excesiv de lungă - nu se justifica depășirea termenului de 5 ani prevăzut în orientările Comisiei Europene, a amintit Mircea Valentin.

În practica Comisiei Europene au existat câteva cazuri în care durata prea mare a unor contracte a fost considerată ca fiind excesiv anti-concurențială, atunci când erau încheiate cu o firmă aflată în poziție dominantă. Pot fi menționate două astfel de cazuri, ambele finalizate cu angajamente de corectare a situației din partea celor investigați, nu cu sancțiuni:

  • - decizia CE din 12 aprilie 2006 în cazul Repsol - disponibilă on-line aici  (de notat pct.2 din Anexa la decizie - pag.14 - în care durata maximă a contractelor încheiate cu distribuitorii de carburanți era redusă la cel mult 12 ani (16 ani în situații excepționale) dar trebuie notat că în acel caz era vorba de imobile, a căror perioadă de amortizare este mult mai mare, de la 25 ani în sus - cu toate acestea nu a fost permisă o durată mai mare de 12 ani.
  • - decizia CE din 17 martie 2010 în cazul EDF France - disponibilă on-line aici . A se vedea pct.45 și pct.77 ale angajamentelor EDF în care durata maximă a contractelor de furnizare de energie este limitată la 5 ani iar orice contract cu o durată mai mare trebuie să fie temeinic justificat și să aibă clauze de reziliere foarte facilă.

Lipsa de transparenta

Mircea Valentin mai spune ca o situație care ridică semne de întrebare suplimentare în cazul acordului dintre Loteria Română și Novomatic este lipsa de transparență a modului în care Novomatic a câștigat acest contract. "În primul rând se pune întrebarea de ce Loteria Română nu a cumpărat pur și simplu aparatele de joc și softul aferent ci a preferat să continue modul păgubos de lucru din contractul anterior de asociere cu Intralot. Loteria Română este un colos pe piață și o firmă integrată, care dispune de capacitatea de a opera aparate de slot-machine și fără a se asocia cu cineva. Asocierile sunt potrivite în situația în care este necesară înființarea unei firme controlate în comun în vederea intrării pe o piață nouă, ceea ce nu este cazul aici".

Lipsa de transparență este un indiciu puternic al lipsei concurenței în faza selectării partenerului contractual. În afara obligațiilor prevăzute de legislația achizițiilor publice în sarcina Loteriei Române, poziția sa dominantă și exclusivitatea acordate obligă la proceduri deschise și cât mai competitive de selectare, de principiu sub forma unei licitații publice (internaționale, având în vedere specificul acestei activități), mai arata Mircea Valentin.

Lipsa concurenței depline la acordarea contractului agravează și mai mult efectele asupra pieței ale duratei lungi a contractului și a exclusivității.

Nu este vorba de aspecte formale, ci de chestiuni de fond care pot afecta până la urmă însăși valabilitatea contractului încheiat între Loteria Română și Novomatic.

Mircea Valentin mai arata ca inca un aspect care trebuie notat este că Loteria Română continuă să numească sistemul de joc pe care vrea să îl opereze în parteneriat cu Novomatic ca fiind ”video-loterie”, pretinzând că ar intra astfel în zona monopolului de care beneficiază Loteria (doar asupra jocurilor de tip loterie). "Contractul cu Intralot se referea tot la o pretinsă video-loterie dar așa cum au demonstrat de-a lungul timpului Biroul de Metrologie Legală, ANAF, Consiliul Concurenței sau Curtea de Conturi, era vorba de simple jocuri mecanice de tip ”slot machine” - așa-numitele ”păcănele” - iar prin încadrarea păcănelelor în categoria loterie bugetul de stat a fost fraudat de sume imense (sub forma taxelor de autorizare a terminalelor de slot-machine, neachitate de Loteria Română și de Intralot). Dacă se va perpetua aceeași situație, va continua și frauda la buget și, desigur, și afectarea celorlalți operatori de slot-machine care își plătesc taxele. Această situație este intolerabilă și trebuie să se oprească - o fraudă majoră, săvârșită în văzul tuturor de una din cele mai importante companii ale statului român. Ce exemplu este dat altor companii și cum ne mai putem plânge că încasările la buget sunt insuficiente?".

Loteria Romana si grupul austriac Novomatic au semnat un parteneriat pe 15 ani in domeniul videoloteriei.Contractul semnat la Bucuresti prevede ca veniturile nete sa fie impartite intre cei doi parteneri, in cota de 50% - 50%. Tot in baza acestui contract, Loteriei Romane i se garanteaza un venit proportional, de minimum 75 milioane de euro. Reamintim ca acest contract a fost semnat in urma unei proceduri total netransparente.

Consiliul Concurentei a declansat anul trecut o investigatie asupra contractului dintre Loteria Română şi trei firme cu capital grecesc, caz analizat în paralel şi de Comisia Europeană. Presedintele Consiliului Concurentei, Bogdan Chiritoiu, spunea in luna aprilie ca in acest an investigatia va fi finalizata. "Comisia Europeană se uită dacă este ajutor de stat, iar noi ne uităm dacă este încălcată legea. Avem investigaţie deschisă acum un an şi este un caz similar cu cel cu «băieţii deştepţi» din energie. Contracte încheiate pe termen foarte lung, din cauza cărora există suspiciunea că piaţa este închisă şi nu este permisă intrarea altor jucători", a explicat Chiriţoiu, potrivit Mediafax.

Consiliul Concurentei a declansat o investigatie in cadrul careia analizeaza, pe de-o parte, contractul incheiat intre Loteria Romana si societatile cu capital grec, avand ca obiect jocul de noroc denumit videoloterie, iar pe de alta parte reglementarea care incadreaza videoloteria in categoria jocurilor loto, pentru care Loteria Romana are exclusivitate, si nu slot-machine, desfasurat pe piata concurentiala.