"Invatam ca sa stim, ca sa construim, ca sa dezvoltam. Ideea este de a construi, intotdeauna. Ideea nu este de a te furisa, obiectivul nu e sa te prefaci ca ai facut ceva". E una dintre concluziile pe care le-a desprins din sistemul scandinav Oana Borcan, unul dintre cercetatorii romani in Economie care fac studii la universitati cu nume internationale. E doctorand la Universtiy of Gothenburg, din Suedia, studiaza, in cifre si tabele, coruptia din Romania, iar printre temele de interes deja prinse in lucrari se numara frauda la Bacalaureat sau cea electorala. Revenita in Romania pentru o scurta vizita la Cluj, pentru Conferinta Stiintifica Anuala a Economistilor Romani din Mediul Academic din strainatate, tanara cercetatoare puncteaza cateva dintre diferentele "de la noi" si "de la ei" in economie si cercetare, ne spune cum se vede coruptia din cealalta parte a Europei si care mai sunt legaturile (posibile) cu tara.

Oana BorcanFoto: Hotnews

Rep: Cum a fost pentru tine momentul plecarii? Cand si cum ai decis ca dezvoltarea ta profesionala are sanse mai mari in afara tarii?

Oana Borcan: Plecarea a fost planificata. Nu stiam exact cand se va intampla, dar stiam ca, daca o sa prind momentul oportun, voi pleca. A fost o chestiune de gust personal mai mult. Mi-am dorit foarte mult ca la un moment dat in timpul studiilor sa traiesc o experienta internationala.

Rep: Si cand s-a intamplat asta?

Oana Borcan: Lucrurile s-au intamplat gradual. Momentul oportun a venit in anul III de Facultate. Studiam la Cibernetica la Bucuresti, la ASE si ei aveau burse Erasmus. Am vazut oportunitatea sa experimentez, aveam ocazia sa plec pentru macar sase luni de "exchange" in afara. A fost un fel de "Hai sa testam apele". Am plecat la Gothenburg si cand am ajuns acolo mi-a placut foarte foarte foarte mult ceea ce am gasit. Mi-a placut din mai multe puncte de vedere. In primul rand, sistemul de acolo mi-a deschis ochii inspre un nivel de cercetare mai nuantat decat ce vazusem acasa.

Rep: Erai deja interesata de partea aceasta de cercetare atunci?

Oana Borcan: Eu mereu am fost inchizitiva, mi-am pus intrebari, am fost curioasa. In Romania nu am fost expusa foarte mult la partea de cercetare, dar din cursuri, din prelegeri universitare iti dai seama cum se pun problemele si cum se raspunde la intrebari. Eu am inceput pe o traiectorie de informatica economica. Aici totul era foarte tehnic si mi-am dat seama ca eu sunt mai mult aplecata inspre stiintele sociale. Adica am inceput economie, dar ajunsesem pe ceva tehnic. Mi-am dat seama ca ceva nu se potrivea. Cand am ajuns in Suedia, am dat exact de ceea ce mi se potrivea. Si poate unul dintre cele mai interesante cursuri a fost cel in care se studia felul in care se aplica stiintele economice in politici, cum ajuta ele efectiv in formarea politicilor publice. Acolo m-am regasit.

Rep: Si ai ramas acolo...

Oana Borcan: I-am intrebat daca s-ar putea sa imi transfer creditele din Romania si sa imi scriu lucrarea la ei. Iar ei au spus "Da", foarte simplu. Acolo am si gasit pe cineva care a avut un rol foarte important in continuarea studiilor mele: e cea care acum este supervizoarea mea, la doctorat, si cea care m-a supervizat si la licenta. E tot romanca. A fost liantul perfect! Ea mi-a deschis si mai mult apetitul pentru cercetare. E foarte important sa gasesti un mentor in afara, in primul an al experientei tale personale.

Rep: A contat ca e romanca?

Oana Borcan: E foarte important! Exista acea componenta afectiva, care joaca un rol in viata ta. Faptul ca vorbesti cu cineva aceeasi limba, si la propriu si la figurat, e foarte valoros. Iti da siguranta aceea pe care multi dintre cei care pleaca in afara nu o simt; cel putin nu in primii ani. E o lipsa de siguranta, parca esti pe nisipuri miscatoare in aceasta perioada. Nu stii daca te vei integra, nu stii cum va fi, nu stii daca ceea ce ai inceput sa faci se potriveste, daca iti place. Sunt multe lucruri care iti plac si multe care nu iti plac si atunci trebuie sa existe niste factori decisivi. Pentru mine ea a fost un factor decisiv. Am ramas la master unde am gasit, si acolo, o colega - tot romanca - cu care sunt foarte compatibila. Cu ea am ramas si la doctorat impreuna, la acelasi departament. Si s-au legat lucrurile.

Rep: Ce se intampla de acum incolo? Unde iti vezi viitorul?

Oana Borcan: Probabil raman in mediul academic. Unde anume si in ce institutie nu pot sa spun acum. Urmeaza procesul de job market, in care va trebui sa am intrevederi cu cat mai multe institutii, pentru ca acesta este un domeniu foarte competitiv si foarte international. Competitia poate veni din orice alta tara.

Rep: Vrei sa ramai in Suedia?

Oana Borcan: Sunt deschisa la multe variante. Poate ca in primii ani dupa doctorat as sta in Suedia, pentru ca am legaturi de lucru destul de puternice acolo. E foarte important sa duci la indeplinire ce ai inceput in doctorat. Adica sa reusesti sa publici lucrarile. Practic, doctoratul e doar un inceput. Ar fi propice sa raman in Suedia pentru a finaliza procesul pe care l-am inceput in doctorat. Intr-un viitor, m-as vedea in Marea Britanie, unde am stat un semestru, intr-un departament.

Rep: Ce ti-a placut acolo?

Oana Borcan: Poate judec subiectiv, dar mi s-a parut mediul un pic mai dinamic. Sau poate impresia asta e generata de faptul ca Londra e in general un punct de conectare intre tari, intre culturi, intre orice. E si un hub de cercetare in Europa. Sunt foarte multe departamente, dar si competitia e foarte mare. Sunt, desigur, si mai multe oportunitati.

Rep: Practic, acum esti intr-o etapa in care te pregatesti sa intri "pe piata", sa iti gasesti un loc de munca. Privind lucruri din acest punct al carierei, cat crezi ca te ajuta faptul ca esti absolventa de Suedia? Fata de situatia de a fi fost absolventa de Romania.

Oana Borcan: Intotdeauna este greu sa spui ce ar fi fost intr-o lume paralela, pentru ca poate ar fi fost o cu totul alta traiectorie, poate ca nu as fi lucrat in domeniul academic. Cel mai probabil as fi intrat, cu un job, in mediul privat, pentru ca aici erau oportunitatile si tendintele atunci cand am plecat eu: de a lucra intr-o multinationala. Cercetarea la noi, cel putin pentru moment, in Economie, parca nu ofera o rampa de lansare. Inca nu a ajuns acolo unde iti implineste aspiratiile.

Rep: Adica daca vrei sa faci cerctare... trebuie sa o faci in afara?

Oana Borcan: Depinde de ceea ce iti doresti sa faci. Pe mine m-a interesat mai mult microeconomia aplicata. Pentru asta cararea nu e inca batuta in Romania. Pentru asta e mult mai facil sa lucrezi in afara. In plus, e vorba si de distanta fizica de hub-ul din Europa, de hub-ul America: in cercetare distanta fizica nu ajuta. In orice domeniu care este international trebuie sa fii aproape de ceea ce se intampla, de ultimele dezvoltari din domeniu. Cred ca mai sunt si alte probleme de infrastructura care nu s-au rezolvat inca aici si asta ar complica situatia.

Daca ar fi sa lucrez in Romania, ar trebui probabil sa existe o echipa de economisti care sa puna bazele in acest domeniu, pentru ca in microeconomie aplicata mediul nu e foarte bine format. Si bineinteles, e vorba si de sistemul de stimulente, care inca e foarte diferit in Romania fata de ceea ce se intampla in strainatate. Nu exista aceleasi standarde, nu sunt compatibile criteriile de promovare academica din Romania cu cele din strainatate. Dar pentru ca nu am lucrat aici, asta e parerea mea subiectiva. Ce pot sa spun e ca din dialogurile si discutiile pe care le am cu alti colegi din tara inteleg ca mai e mult de lucru la standarde, in cercetarea economica din Romania. Dar lucrurile se misca. Asta vad eu din afara.

Rep: Urmaresti ce se intampla in Romania?

Oana Borcan: Da! Cu mare interes. Chiar daca sunt plecata de 7 ani. De asta lucrez pe teme legate de Romania.

Rep: Ti se pare ca s-a schimbat ceva in anii acestia, in Romania?

Oana Borcan: Da! Eu sunt foarte optimista. Vad ca sunt schimbari si la nivel macro si vad ca institutiile s-au pus in miscare. Asta schimba lucrurile de sus in jos, dar si la nivel micro oamenii incep sa dezvolte mai multe initiative - initiative private, creative si foarte ingenioase, care dezvolta economiile locale. Si asta este nemaipomenit!

Rep: Revenind la tema ta. Coruptia. Cum ai ajuns la ea? E legat de ceea ce se intampla acasa?

Oana Borcan: Absolut! Mi-am dat seama ca ma intereseaza foarte mult institutiile politice si felul in care guverneaza ele economia si mai ales bunastarea individului reprezentativ in economie, a omului de rand. Au dus spre tema aceasta si experienta personala, dar si faptul ca atunci cand am ajuns in Suedia am luat un curs foarte bun de calitatea guvernarii.

Rep: Si te-ai gandit "uite, nu am vazut asa ceva acasa!". Ai avut o asemenea reactie?

Oana Borcan: Da, am avut reactia asta. M-a impresionat si faptul ca acolo e o discutie atat de bine structurata! Sunt intrebarile si dupa aceea sunt raspunsurile. Si chiar se ajunge la raspunsuri! Intotdeauna exista structura asta: hai sa vedem ce intrebari sunt relevante, cum ajungem la raspuns si apoi sumarizam ce am aflat. Totul e foarte organizat. E o structura atat de simpla, care iti ajuta gandirea si iti deschide ochii! Si cand am ajuns acolo asta am simtit eu: ca mi s-au deschis ochii. Si ca in sfarsit pot sa vorbesc informat si structurat despre probleme care acasa mi se pareau un talmes-balmes. Sau cel putin in mintea mea asa erau.

Rep: Coruptia e o tema actuala si in afara?

Oana Borcan: Coruptia e o tema de foarte mare interes pentru economisti, mai ales pentru cei care studiaza tarile in curs de dezvoltare si in tranzitie. Cele mai interesate audiente pe astfel de subiecte au fost la conferinte unde s-a discutat despre cum ajuti o tara sa se dezvolte. Din experienta mea, am constatat ca atunci cand te adresezi unor audiente care nu lucreza in domeniul acesta, din tari dezvoltate, lor le este foarte greu sa inteleaga. Pentru ca e aproape suprarealist peisajul pe care il pictezi.

Rep: E un domeniu care pe tine te intereseaza, chiar daca acolo nu e cea mai actuala preocupare?

Oana Borcan: Cred ca e bine daca promovam mai mult aceasta tema. Coruptia e cunoscuta de catre cei care lucreaza in economia dezvoltarii. Orice suedez, orice american care lucreaza in acest domeniu stie ca asta e parte integranta in economia tarilor respective, deci discutam fara probleme. Cred ca e foarte important sa largim cercul celor care vorbesc despre asta si ma bucur sa vad ca cel putin in Suedia exista mare interes pentru asta, chiar si din randul profesorilor de acolo.

Rep: Care e focusul tau acum? Ai studiat coruptia in sistemul electoral. Ai si alte teme de interes la care lucrezi?

Oana Borcan: Pot sa spun ce am mai facut pana acum: am studii in doctoratul meu in care analizez coruptia la bacalaureat.

Rep: Cum ai ajuns la acest subiect?

Oana Borcan: In primul rand, experienta personala m-a intrigat, asa cum a intrigat pe oricine. Si apoi a venit implementarea sistemului acela cu instalarea de camere de luat vederi la examene, sistem care a spart bula de sapun in care ne aflam. Simptome ale fenomenului le-am vazut si eu, chiar daca nu puteam sa spun ceva foarte concret legat de coruptia la bacalaureat.

Rep: Ce crezi ca se poate face cu partea aceasta de cercetare? Cum faci sa functioneze lucrurile mai bine?

Oana Borcan: Cum spunea Octavian (Octavian Strimbu, care a lucrat la o cercetare in domeniul transparentei, n.red.): cu cat mai multa transparenta cu atat mai putina coruptie. Trebuie perseverat! Lucrurile care au inceput sa se faca trebuie continuate, trebuie facute consistent in continuare. Coruptia e un fenomen foarte eluziv. De fiecare data cand se gaseste o metoda de a o reduce, exista inventivitatea care trece peste constrangerile nou impuse. Autoritatile si cei abilitati sa se ocupe de asta trebuie sa fie mereu cu un pas in fata. Si am observat ca s-a intamplat asta. Anul acesta, din cate inteleg, au venit comisii de evaluare din alte judete decat cele unde s-a dat examenul. Ceea ce mi se pare fantastic, eu asta am prezis anul trecut cand lucram la asta. M-am gandit ca sigur aceasta trebuie sa fie urmatoarea chestie care se poate face. Pentru ca se distrug legaturile locale, care sunt foarte importante in procesul de coruptie. Acele retele foarte stranse - cu profesori, inspectori si asa mai departe - sunt diluate cand vine cineva complet strain de locul respectiv. Si asta e o modalitate de a reduce coruptia.

Rep: E valabila aceasta masura si in zona politica? La alegeri electorale?

Oana Borcan: Teoria asa prezice, iar lucrarile aplicate arata si ele asta: monitorizarea ajuta. Dar monitorizarea in sine nu e o conditie suficienta. Trebuie sa avem si acele masuri - ori pedeapsa ori rasplata, care trebuie folosite in functie de context. Daca vorbim de efortul profesorilor, poate ca rasplata ar merita sa fie luata in considerare. Daca vorbim de coruptie electorala, poate ca trebuie sa ne gandim mai ales la pedepse.

Rep: Se poate eradica frauda electorala? Sau macar reduce la un nivel la care sa nu mai avem suspiciuni asupra rezultatelor unui vot.

Oana Borcan: Sa fie adusa la zero e utopic, dar eu cred ca lucrurile vor merge spre bine daca se continua procesele care au inceput, daca activitatea DNA-ului va continua in modul de acum, daca in plus vor fi instituite pedepse considerabile. Acum exista pedepse neglijabile. Riscurile nu sunt mari atunci cand faci o infractiune. Daca iei doi ani de inchisoare cu suspendare si nici macar nu esti revocat din functie .. asta nu e un mecanism anti-coruptie. Trebuie combinata monitorizarea atenta cu pedepse reale. Eu am sperante.

Rep: In ce fel economistii sunt conectati la lumea reala? Sa zicem ca gasiti niste formule magice de reducere a fraudei. In ce masura va asculta cei care pot sa ia masurile?

Oana Borcan: Daca ma asculta pe mine, Oana Borcan, cineva? Probabil ca nu. Trebuie sa fiu realista. Dar e o chestiune de picatura care face baltoaca, care face lacul. Vorbim de o comunitate. Cu cat ea este mai mare, mai vocala, cu atat sansele ca politicile sa reflecte adevarurile obiective din cercetare sunt mai mari.

Rep: Cat de mult sunt interconectate lumea politicului cu cea economica? Lucrurile stau diferit de la o tara la alta?

Oana Borcan: Peste tot este la fel. Cele doua lumi nu sunt deconectate nicaieri. Poate doar in tari cu regim totalitar, in care ce vrea dictatorul aia se intampla. Eu nici macar nu mai vad procesul politic ca o parte deconectata de procesul economic. Pentru mine granitele s-au estompat masiv. Si asta reflecta si stiintele politice care au plecat din alt unghi, de la procesul politic, si acum se apropie de metodologia si de concluziile din cercetarea economica. Economia e de fapt studiul resurselor limitate in raport cu nevoile nelimitate. Orice e economie. Banii sunt doar o mica parte din ceea ce inseamna "resursa". Cred ca atunci cand se va intelege asta se va vorbi mai mult de bunastarea omului de rand. Poate asta lipseste in Romania. Cand ne gandim la economie, tindem sa ne gandim la inflatie, la somaj, la cifre. Or, eu cand ma gandesc la economie ma gandesc la capital uman, la educatie, la capitalul de sanatate, la ce oportunitati sunt in educatie.

Rep: Cum s-au vazut, de la tine, anii acestia de criza economica in Romania si in Europa? Cum au fost raspunsurile la criza?

Oana Borcan: La noi a fost un raspuns foarte agresiv. In afara s-a facut o oarecare tranzitie. Sigur, a fost greu, a crescut somajul, a fost perioada de stagnare economica. Dupa care usor, usor s-a vazut ca s-a reluat activitatea economica. Nu fulminant, dar activitatea si-a reluat cursul normal. Si nu au avut, in afara, masuri de austeritate atat de agresive. La noi, a venit acea taiere salariala foarte mare in sectorul bugetar. In Romania sectorul public este foarte mare, in comparatie cu alte tari, si aproape jumatate din angajatii sai au suferit pierderi salariale foarte mari. Asta nu se poate sa nu se resimta la nivel de individ si de economie locala.

Rep: Erau necesare masurile acestea?

Oana Borcan: Eu nu sunt un expert in macroeconomie si, din cate inteleg, a existat o conditionare din partea FMI care a jucat un rol in acea decizie de a taia salariile. Probabil ca s-ar fi putut evita asemenea masuri drastice daca guvernarea si-ar fi facut datoria cu mult timp inainte, daca s-ar fi curatat. Exista aceasta problema a coruptiei. Altfel, eu cred ca Romania nu ar fi suferit atat de mult si nu ar fi fost nevoie de masuri atat de dramatice pentru a aduce tara la un nivel decent.

Rep: Care sunt acum vulnerabilitatile in economia Romaniei? Am iesti din criza sau nu?

Oana Borcan: Mie mi se pare ca in Romania lucrurile sunt mereu fragile din cauza ca nu avem sectoarele din economie legate intre ele, din cauza ca nu exista dialog institutional si nu exista coordonare. Asta mi se pare ca lipseste. Coordonare. Intre institutii si oameni, intre mediul public si cel privat. Si asta nu are cum sa ajute lucrurile, pe termen lung. E nevoie de coordonare si gestiune cu bune intentii si cu mai putina coruptie. Daca se reduce coruptia si se va respecta mai mult principiul meritocratiei am sperante ca vom avea o economie mai prospera si cu crestere economica sustinuta. Pe de alta parte, trebuie sprijinite initiativele private mici pentru ca sunt extrem de creative. In tari ca Marea Britanie exista acei intreprinzatori mici si mijlocii care duc in spate o buna parte din economia lor si asta este fantastic. Si ca individ, asta iti da putere: sa stii ca ideile tale creeaza valoare adaugata in societate. Si asta poate crea si comunitati mai solide, poate stimula idei mai departe, care sa fie preluate de intreprinzatori mai mari. Si tot asa. Plus evaziunea fiscala de care se vorbeste atat, care trebuie combatuta. Aici trebuie lucrat si am inteles ca se incearca asta. Sa vedem daca se intampla. Se vehiculeaza ca vor creste salariile.

Rep: E de bine pentru economie?

Oana Borcan: Masura aceasta o asteptam de nu stiu cand - sa mai creasca salariile. Mai ales la profesori si la medici. E foarte usor sa spui "da, coruptia este rea", unii profesori au facut acte de coruptie la bac si stii ca o societate nu trebuie sa functioneze asa. Pe de alta parte, parca in sufletul tau intelegi altfel situatia, cand te gandesti la salariul sau. Din care traiesti, dar care nu te respecta ca om si ca dascal. Si cu siguranta asta nu duce la inovatie. Si asta ne trebuie. Ne trebuie inovare!

Rep: Sistemul de educatie din tarile nordice e tot mai bine vazut. Ce poate sa invete Romania din sistemul acesta?

Oana Borcan: Experienta mea personala a fost foarte buna. Din pacate insa, sistemul din Suedia e putin criticat in mod curent pentru ca cel putin in faza de preuniversitate este prea relaxat. Asa ca generatiile de acum nu mai invata. Nu invata stiinte grele - matematica, fizica si ajung nepregatiti la universitate. Cateodata trebuie sa ii iei la nivel de liceu, sa le explici lucruri. E prea relaxat. Asta ar fi un dezavantaj al sistemului din Scandinavia in mod curent. Pe de alta parte sunt si multe lucruri bune - ei pun foarte mult accentul pe lucrul in echipa. La ei normele sunt cele de corectitudine. Respecta regulile fara sa clipeasca. Nu se pune problema de a contesta o regula. Daca aceasta exista, a fost facuta de cineva cu cap si se va respecta. Aceasta e gandirea si de-asta nu exista frauda la examene, decat poate in vreun caz izolat. Exista un respect enorm pentru autoritate si autoritatea isi face treaba. Apoi, exista niste valori foarte curate care sunt promovate. Una este: invatam ca sa stim, ca sa construim, ca sa dezvoltam. Ideea este de a construi, intotdeuna. Ideea nu este de a te furisa, obiectivul nu e sa te prefaci ca ai facut ceva. Acolo se construieste, lumea se gandeste la asta! Asta este fantastic!

Rep: Cum e sa fii femeie in acest domeniu? E restrictiv?

Oana Borcan: Nu stiu daca pot sa spun ca e greu sa fii femeie in acest domeniu, dar cu siguranta vad ca femeile sunt mult mai putin reprezentate decat barbatii in domeniul economic. Am fost recent la o conferinta in domeniul politicilor, a coruptiei. Erau 8 femei in sala si 40 de barbati. Si asta e economie aplicata. In economia teoretica, unde e multa matematica, sunt si mai putine femei. Nu stiu daca asta e din cauza selectiei in domeniu sau e din cauza ca sunt presiuni asupra femeilor. Sunt foarte multe studii care arata ca femeile care par hotarate si sigure pe ele sunt penalizate de colegii lor si de audiente. Pe cand barbatii care au aceeasi atitudine sunt admirati. E o asimetrie in felul in care femeile sunt tratate. Si in domeniul nostru lucrurile stau la fel. Pana la urma, conteaza ideile si conteaza sa construiesti un argument, e important cat de corect ai gandit. Nu exista niciun motiv pentru care o femeie sa nu poata sa faca asta. In afara de cazul in care nu crede in ea. Dar e adevarat ca uneori iti vine sa te retragi sau eziti. E destul de greu, pentru ca aici, in economie, critica poate sa sune foarte dur. Cand discutam, discutam mai mult despre ce nu este bun in lucrari decat despre ce este bun, pentru ca ce e bun e considerat normal. Suntem negativi. Si asta poate sa fie descurajant. Noi, femeile, luam poate mai personal lucrurile. Daca sunt criticati, barbatii tind sa creada ca persoana din fata lor nu are dreptate. Or, o femeie nici nu se gandeste ca nu celalalt are dreptate, ea imediat ia pozitie defensiva. Sigur, nu toata lumea e asa, dar in general cam asa stau lucrurile.

Rep: Te vezi intorcandu-te in Romania?

Oana Borcan: Acum nu am legaturi profesionale, ci numai legaturi de familie si prieteni aici. Nu stiu daca in viitor voi reveni definitiv, dar mi-ar placea sa vin si sa am cursuri temporare la vreun institut sau la universitate si sa dau mai departe ce am acumulat eu in afara. Si in continuare voi studia folosind date si probleme din Romania, dar care au lectii si pentru alte contexte. Sper ca in timp, in ani, voi construi un corp de cercetare care poate va fi relevant pentru politica romaneasca. Poate ca o sa fiu macar o nota de subsol in lucrarea cuiva care dezvolta ceva foarte mare si bun si pentru Romania. Vreau sa tin legaturile si sa dau ceva inapoi. Pentru ca eu am si primit de aici, din sistemul de educatie din Romania. Ceea ce am acumulat aici a fost foarte valoros, a construit bazele dezvoltarii mele ulterioare.