Primul Guvern de dupa Revolutie, cel condus de Petre Roman, avea 28 de ministri si 4 vicepremieri. Guvernul Ciolos incheie cu 21 de ministri din care doi vicepremieri. Pe surse, s-a aflat ca Guvernul condus de Grindeanu va avea patru noi ministere. Cresterea numarului de ministere a avut loc aproape de fiecare data cand la putere a ajuns nu un singur partid, ci o coalitie, iar clientela politica trebuia cumva rasplatita. Vezi in text cum a evoluat numarul ministrilor in Guvernele post-revolutionare si cum stau lucrurile in alte tari europene.

Buna guvernare depinde de calitatea ministrilor nu de numarul lorFoto: sxc.hu

In Guvernul Petre Roman (I), existau de pilda ministerul minelor, ministerul chimiei si ministerul industriei lemnului. In fine, zone economice care mergeau in acea vreme. In al doilea guvern Roman aveam ministri fara portofoliu (Ioan Aurel Stoica), dar si ministri insarcinati cu orientarea economica (Dijmarescu), insarcinati cu calitatea vietii sau insarcinati cu activitatea industriala si comerciala (Vatasescu).

  • Germania are 15 cabinete ministeriale si un Cancelar (sursa), la 80 de milioane de locuitori. Cred ca sunt exemplul de cea mai buna eficienta din aceasta perspectiva. In alte tari, lucrurile stau altfel. Franta are 17 cabinete ministeriale plus premierul (sursa) la 66 de milioane de locuitori.
  • Ungaria are 10 ministere si un vicepremier. E drept, populatia Ungariei e la jumatate din cea a Romaniei. Dar in Polonia, la o populatie dubla fata de a noastra, gasim 22 de ministri (sursa).
  • In Cehia avem 16 ministere (sursa), la o populatie cam tot la jumatate fata de cea a tarii noastre. Consiliul Federal Elvetian are 7 membri (sursa) si slava Domnului, elvetienii o duc bine din punct de vedere al politicilor publice.

Sa revenim insa la Romania.

Pana in 1996, Romania a avut parte de guverne orientate spre stanga. Guverne monocolore, formate din 19-21 de ministri. Din decembrie 1996 insa, la putere vine Conventia Democrata care impune primul guvern de coalitie format din taranisti si liberali. Ca sa multumeasca pe toata lumea, Ciorbea anunta 4 noi ministri fata de cabinetul anterior. Apar functiile de Ministru delegat pe lângă primul ministru pentru minorități naționale, Ministru delegat pe lângă primul ministru pentru informații publice, Ministru delegat pe lângă primul-ministru pentru integrare europeană sau cel de Ministru delegat pe lângă primul-ministru pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului. Ciorbea a fost revocat din functia de premier de catre presedintele Emil Constantinescu (dealtfel in Romania conflictele Presedinte-Premier) au adus nu de putine ori, grave deservicii de imagine Romaniei), urmatorul venit la Palatul Victoria fiind Radu Vasile. Acesta reduce la 23 numarul de ministri, insa nu sta prea mult in functie si intra in scena actualul Guvernator BNR, Isarescu. Ca premier, cabinetul Isarescu dispune de 20 de ministri, dar mandatul de premier al actualului sef al BNR se incheie dupa un an. Urmeaza perioada Nastase.

In cei patru ani ai guvernarii Adrian Nastase, Executivul explodeaza. De la 20, numarul ministrilor sare la 30. Ministru delegat pentru controlul implementării programelor cu finanțare internațională și urmărirea aplicării aquis-ului comunitar, Ministru delegat pentru coordonarea autorităților de control, Ministru delegat al Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor Statului, Ministrul informațiilor publice (Vasile Dincu), Ministrul pentru întreprinderile mici și mijlocii și cooperație, Ministru delegat pentru activitatea de cercetare (Stefan Valeca).

Dupa 2005 Calin Popescu Tariceanu taie la 23 numarul ministrilor, iar Emil Boc ajunge la 17 ministri in cel de-al doilea mandat, de dupa criza. Ungureanu mai face un pas si se ajunge la 16 ministri. Se parea ca merge si cu un cabinet suplu, cu doar 16 ministri. Ponta infirma insa acest lucru si isi aduce in cabinet 21 de ministri, iar mai nou, Grindeanu se pare ca intentioneaza sa largeasca la 24 portofoliile din Guvern.

E nevoie de 4 noi ministere? Probabil ca nu, dar pentru a-si linisti politic partenerii de guvernare, liderii partidelor ofera portofolii pe care nu le au intr-un Executiv al tarii care nu e (doar) a lor. C-asa-i in politica.