Economia mondiala se afla in primele faze ale celei de-a treia depresiuni cu care s-a confruntat omenirea, crede laureatul premiului Nobel Paul Krugman, intr-un editorial publicat de New York Times. Reputatul economist acuza "ortodoxia bugetara" de care dau dovada in special liderii europeni si care nu va servi decat la intrarea economiei mondiale intr-un lung proces de deflatie.
"Recesiunile sunt comune; depresiunile sunt rare. Din cate stiu eu, au existat doar doua perioade care au fost descrise drept depresiuni: anii de deflatie si de instabilitate care au urmat Panicii din 1873 si anii de somaj in masa care au urmat crizei financiare din 1929-31", scrie Krugman.
El reaminteste ca nici Lunga Depresiune din secolul XIX si nici Marea Depresiune din secolul XX nu au fost marcate de un declin economic permanent ci, din contra, au existat in ambele cazuri perioade de crestere - dupa care au urmat noi caderi.
"Ma tem ca ne aflam acum in etapele timpurii ale celei de-a treia depresiuni. Va semana probabil mai degraba cu Lunga Depresiune decat cu Marea Depresiune, mult mai severa. Dar costul - suportat de economiile lumii si, in cele din urma, de milioane de vieti ruinate de lipsa locurilor de munca - va fi imens", crede Paul Krugman.
"Obsesia inflatiei"
El subliniaza ca cea de-a treia depresiune va reprezenta un esec al politicii, pe fondul "obsesiei" inflatiei care bantuieste guvernele din intreaga lume, determinandu-le sa predice masuri de austeritate.
"In 2008 si in 2009 se parea ca am tras lectiile necesare din istorie. Spre deosebire de predecesorii lor, care au majorat rata dobanzii in fata crizei financiare, liderii actuali ai Federal Reserve si Bancii Centrale Europene au redus drastic ratele si au sprijinit piata creditarii. Spre deosebire de guvernele din trecut, care au incercat sa-si echilibreze bugetele in fata unor economii in declin, guvernele actuale au permis majorarea deficitelor. Politici mai bune au permis lumii sa evite un colaps complet", iar recesiunea adusa de criza financiara parea ca s-a incheiat vara trecuta, spune economistul american.
"Dar istoricii viitorului ne vor spune ca nu acesta a fost sfarsitul celei de-a treia depresiuni, la fel cum relansarea economica ce a inceput in 1933 nu a fost finalul Marii Depresiuni", noteaza el, argumentand ca somajul, si in special cel pe termen lung, ramane foarte ridicat si nu exista niciun semn de imbunatatire.
Capcana deflationista
El crede ca atat Statele Unite cat si Europa sunt gata sa cada in capcana deflationista care a caracterizat economia Japoniei in anii '90.
"In fata acestui tablou sumbru, te-ai astepta ca decidentii politici sa-si dea seama ca nu au facut suficient pentru a sustine relansarea. Dar nu: in decursul ultimelor luni a existat o uluitoare revenire a banilor scumpi si a ortodoxiei bugetelor echilibrate", continua reputatul economist.
In prezent, renasterea acestei religii vechi este vizibila in Europa, unde liderii par sa-si construiasca argumentele "din discursurile complete ale lui Herbert Hoover" (presedintele SUA in perioada 1929 - 1933, care a ales si el calea austeritatii bugetare, cand parea ca economia da semne de redresare), sustinand ca reducerea cheltuielilor guvernamentale si majorarea taxelor va restabili increderea mediului de afaceri.
Cazul Greciei si efectele austeritatii asupra pietelor financiare
Nici America nu procedeaza mai corect, spune Krugman, care adauga ca, desi Fed Reserve pare constienta de riscul deflationist, nu face nimic in acest sens. "Administratia Obama intelege pericolul unei austeritati financiare premature - dar din cauza ca republicanii si democratii conservatori din Congres nu vor aproba ajutoare suplimentare pentru guvernele statelor federale, austeritatea se instaleaza, sub forma reducerilor bugetare la nivelul statelor si al administratiei locale".
Aceasta turnura negativa a politicilor economice este argumentata de linia dura a adeptilor austeritatii bugetare prin problemele cu care se confrunta Grecia.
"Este adevarat ca investitorii in bonduri s-au indreptat impotriva guvernelor cu deficite incomode. Dar nu exista nicio dovada ca o austeritate fiscala pe termen scurt, pe fondul unei economii in depresiune, restabileste increderea investitorilor. Din contra: Grecia a fost de acord sa impuna o austeritate dura, doar pentru a se trezi ca riscul asociat datoriei sale a crescut si mai mult; Irlanda a impus reduceri drastice in sectorul public, doar pentru a fi tratata de piete drept un risc mai mare decat Spania", explica laureatul premiului Nobel.
Cine va plati pretul acestui triumf al ortodoxiei?
Una dintre concluziile sale este ca pietele financiare inteleg ceea ce decidentii politici par sa nu inteleaga: reducerea cheltuielilor in mijlocul unei depresiuni, adancind astfel caderea si pavand calea spre deflatie, este echivalentul unui proces de autodistrugere.
"Este vorba despre victoria unei ortodoxii care are putine in comun cu analizele rationale si care are ca principala doctrina a carei principala dogma este ca impunerea suferintei asupra altor oameni este modul in care demonstrezi capacitatea de a conduce in vremuri grele".
"Si cine va plati pretul acestui triumf al ortodoxiei? Raspunsul este - zeci de milioane de muncitori fara locuri de munca, care vor ramane in somaj ani de zile, iar unii dintre nu vor mai munci niciodata".
2
3
