​Datoria publică a ajuns, din nou, la 50% din PIB / De ce nu aplică Guvernul noțiunea de antifragilitate? Gândirea anticiclică nu funcționează la politicieni

Datoria publică a ajuns, din nou, la 50% din PIB, adică la cel de-al doilea prag al Legii responsabilității fiscal-bugetare. Atenție, cifra este raportată la nivelul lunii mai. Acum suntem în august. Poate niște principii de antifragilitate, în sensul descris de Taleb, ar ajuta mai mult bugetul, economia și viața noastră, a românilor.

*Nu vă speriați dacă nu găsiți termenul antifragil în dicționar, acesta fiind inventat de Nassim Taleb, cunoscut pentru Lebăda Neagră

Evident, deși legea spune, printre altele, că nu mai trebuiesc mărite costurile cu salariile bugetarilor, Guvernul vrea să facă exact pe dos: să le crească salariile cu 15% – 50%.

Autoritățile se bazează mereu, pentru scăderea procentului datoriei, pe ceea ce numesc “scădere organică”, adică din creșterea nominală a PIB-ului. În ziua de astăzi, inflația este uriașă, deci și PIB-ul nominal este mai mare. Așadar, datoria se adună, dar apare ca fiind mai mică pentru că PIB-ul e mai mare.

În aceste condiții, pentru că statul are cheltuieli foarte mari (a crescut și numărul de bugetari), chiar și cu dobânzile (au urcat cu aproape 48%) procentul datoriei s-a dus și el la 50%. Repetăm, datele sunt la nivelul lunii mai (ca sumă: 614,3 miliarde lei datorie).

Statul continuă să se împrumute (atât pentru a rostogoli datoriile anterioare, cât și pentru a susține cheltuielile curente). Așadar, deficit.

Prima rectificare din 2022 mărește cheltuielile cu 32,6 miliarde lei, iar deficitul cu 2,6 miliarde lei.

Deficit înseamnă împrumut.

Se bazează Statul cât de cât pe niște venituri din Ordonanța creșterilor de taxe (cele care se aplică deja – fiind menționată OG16/2022), dar nu avem sume defalcate pe măsuri (care se aplică din 18 iulie și de la 1 august) nici în nota de fundamentare și nici în anexa 1. Este doar menționată și atât.

Pur și simplu, au făcut mai degrabă niște estimări de venituri pe ici pe colo și speră să fie îndeplinite. Dacă nu, vine a doua rectificare și se rezolvă totul, tăieri din mai multe locuri (dar nu de la salarii și număr de bugetari), inclusiv de la investiții pentru că… nu se fac.

Politicienii, Coaliția ar trebui să gândească să facă economia antifragilă

Tot ceea ce face Guvernul pare să fie chiar opusul a ceea ce probabil au citit și ei, oficialii: cartea Antifragil a lui Nassim Taleb.

Ca să fie mai pe înțelesul tuturor, vom da un exemplu care se găsește și în carte (simplificăm mult pentru că scriem din memorie): dacă mergi la sală și ridici cu greu o halteră de 50 de kilograme, peste câteva zile, când vei reveni, vei observa că poți ridica puțin mai mult. Practic, corpul este atât de inteligent, încât anticipează că are nevoie de mai multă masă musculară și forță pentru a face față unei greutăți mai mari.

Ei bine, așa ar trebui gândită și economia, adică așa ar trebui să gândească Guvernul, politicienii (că ei de fapt conduc), cei de la Ministerul Finanțelor fiind doar simpli executanți.

Practic, scopul nu este să fie un buget rezistent, robust, rezilient, ci antifragil. Adică să fie pregătit să facă față unei crize mai mari. Să nu uităm, așa cum explică și Taleb, că atunci când fac estimări (inclusiv economiștii) toți se bazează pe crizele trecute, deși de multe ori apare una și mai mare.

Guvernul ar fi trebuit să se gândească de 2 ori înainte de a mări taxele în criză. Nu face decât să slăbească și mai mult economia. Bugetul se bazează pe taxele plătite de noi și de firmele pentru care lucrăm sau cu care colaborăm. Ar fi trebuit, poate, să se gândească la o gestionare mai bună a cheltuielilor proprii (aici nu s-a întâmplat nimic).

Deși au dat de înțeles că, de fapt, au rezolvat o parte din excepțiile din codul fiscal, în practică… nu prea e așa. De exemplu, facilitățile din construcții, industria alimentară și agricultură nu au dispărut. Au scăzut plafonul la 10.000 lei, și chiar Adrian Câciu, ministrul Finanțelor, spunea că nu e cine știe ce impact, că majoritatea erau sub 10.000. Acesta este doar un exemplu.

(Să vedem ce efecte vor avea creșterile de taxe de anul viitor asupra noastră, atunci intră în vigoare „grosul” măsurilor din Ordonanța 16/2022)

Ca să ai un buget antifragil, ar însemna, de exemplu, să realizezi excedente, să scazi datoria publică, să ai un sistem fiscal echitabil pentru toată lumea. Lucrurile astea nu se întâmplă. Prin modificările de Cod fiscal din ultimii ani și a creșterii cheltuielilor bugetare cu salariile, s-a întâmplat exact opusul. Bugetul a devenit fragil.

Bugetul devenind fragil, face și economia fragilă, iar după o perioadă de timp, când lovește o criză, vei simți un impact mult mai profund.

Gândirea anticiclică nu funcționează la politicieni. Scopul e mereu pe termen scurt: să câștigăm următoarele alegeri, apoi vom vedea ce va fi. Așadar, resursele sunt mereu cheltuite prost, evindent nu în interesul românilor.

Așa cum dădea de înțeles și economistul Radu Crăciun, ar trebui să ne pese de deficitul bugetar, pentru că plătim taxe mai mari fix din cauza asta.

„Adevărul că ar trebui să le pese foarte mult, pentru că dacă ne întoarcem din nou la 2009-2010, trebuie să ne amintim că una din modalitățile prin care deficitul bugetar a fost corectat atunci, a fost prin creștere de TVA, care a antrenat o creștere generalizată a tuturor prețurilor. Care în final s-a regăsit inclusiv în buzunarele oamenilor. Poate ne revine nouă datoria, ca tot explicând astfel de lucruri, în final ele să fie și înțelese.”, spunea el, într-un interviu acordat Hotnews.ro.

Și încheiem cu un citat din cartea Antifragil a lui Taleb:

„Exact la fel cum noțiunea de „viteză” este irelevantă pentru un avion cu risc mare de prăbușire, pentru că știm că s-ar putea ca aeronava să nu ajungă la destinație, creșterea economică marcată de fragilități nu ar trebui numită creștere, lucru pe care guvernele nu l-au înțeles deocamdată”.

Sursă foto:DreamStime.com