Forțele ruse de menținere a păcii au început să se retragă din Nagorno Karabah și din alte regiuni din Azerbaidjan, punând capăt unei prezențe de mai mulți ani care a oferit Moscovei un punct de sprijin militar în regiunea strategică a Caucazului de Sud, relatează Reuters și AFP.

Forte ruse de mentinere a pacii in Nagorno KarabahFoto: Sergei Grits / AP / Profimedia

Pasul, confirmat miercuri de Kremlin și Azerbaidjan, vine în timp ce Rusia se confruntă cu presiuni în regiune, în timp ce Armenia cere polițiștilor ruși de frontieră să părăsească aeroportul principal, iar georgienii protestează față de ceea ce ei spun că este un guvern pro-rus.

Militari ruşi au fost desfăşuraţi în Nagorno Karabah în toamna lui 2020, când un război de şase săptămâni a avut loc între armata azeră şi separatişti armeni susţinuţi de Erevan în vederea preluării controlului acestui teritoriu, soldat cu 6.500 de morţi, relatează News.ro.

Acest război s-a soldat cu o înfrângere usturătoare a forţelor armene, care au fost nevoite să cedeze teritorii importante.

Rusia a desfăşurat atunci o forţă de menţinere a păcii alcătuită din 2.000 de militari, pentru a impune o respectare a unui armistiţiu şi retragerea trupelor separatiste din teritoriile pierdute.

În septembrie 2023, Azerbaidjanul a purtat o nouă ofensivă-fulger şi a cucerit întregul Nagorno Karabah - fără ca forţele ruse să intervină -, punând astfel capăt celor 30 de ani de conflict în vederea obţinerii controlului enclavei.

Marele exod din Nagorno Karabah

Armenia a denunţat atunci aprig inacţiunea aliatului său rus, considerat mult timp un arbitru tradiţional în Caucaz, iar apoi s-a apropiat de Occident.

Statele Unite, Uniunea Europeană (UE) şi Rusia au încercat ulterior să joace rolul de mediatori în vederea semnării unui tratat de pace care să rezolve disputele teritoriale dintre Baku şi Erevan, însă negocierile nu dau semne de vreun progres concret.

Baku revendică opt sate deţinute de Armenia şi cere să se înfiinţeze un culoar terestru care să traverseze regiunea armeană Siunik (sud), care să lege Azerbaidjanul de enclava azeră Nahicevan şi de Turcia, aliatul său.

La rândul său, Erevanul cere enclava Arţvaşen - Başkend în azeră -, situată în interiorul teritoriului azer, controlată de Baku din anii '90, dar şi zonele cucerite de Azerbaidjan în cursul ultimilor trei ani, care se află în interiorul frontierelor armene.

După această recucerire completă, aproape toată populaţia armeană a regiunii - peste 100.000 de oameni - a fugit în Armenia.

Nagorno Karabah, cu populaţie majoritar armeană, autoproclamată Republica Arţah (Karabahul de Munte) în 1991, era revendicată de Azerbaidjan după ce Uniunea Sovietică (URSS) i-a făcut-o ”cadou” în 1921.