Recent Valentin Lazea a publicat o analiză foarte interesantă care arată foarte clar că NU poate crește spectaculos PIB-ul potențial. Analiza este disponibilă aici (Link). În esență domnul Valentin Lazea are incontestabil dreptate ”Caeteris paribus”, adică atât timp cât nu se schimbă semnificativ variabilele de mediu exterioare ecuației.
Din fericire, orice funcție prin care am încerca să determinăm viitorul are dincolo de factorii cunoscuți din trecut un coeficient să-i zicem”ϵ ” un factor de eroare care însumează toți factorii necuantificabili, aparent irelevanți, în modelul matematic de prognoză. Putem măcar spera?
Cum poate crește PIB potențial?
Pornim de la definiția PIB potențial:
- PIB-ul potențial reprezintă nivelul estimat al producției economice pe care o țară îl poate atinge atunci când utilizează toate resursele disponibile la capacitatea lor maximă, fără a genera presiuni inflaționiste.
- PIB-ul potențial este nivelul estimat al producției unei economii în condițiile unei utilizări normale a resurselor sale, cum ar fi capitalul, forța de muncă și tehnologia disponibilă.
Din punct de vedere al PIB potențial simplificând la maxim lucrurile este dependent de resursele umane, de dimensiunea și modul de utilizare a capitalului. Rezultă patru direcții posibile de creștere a PIB-ului potențial care sunt de natură internă:
- Creșterea cantității de resurse umane active. În practică asta înseamnă importul de forță de muncă din Ucraina, Moldova, Nepal, Bangladesh, Filipine, Pakistan, India, sau orice țară care exportă forță de muncă. Ar fi ideal să aducem înapoi românii din Europa, dar, este cam greu ca firmele noastre să ofere condiții de muncă și salarizare competitive.
- Creșterea productivității muncii prin management (fără resurse de capital suplimentare). Asta înseamnă un management al talentelor, să se folosească oamenii potriviți la locul potrivit.
- Creșterea producției prin creșterea vânzărilor. O orientare spre piețe mai riguroasă, astfel încât producția să fie calitativ și valoric competitive. În esență vorbim de dezvoltarea funcțiunii de marketing a companiilor românești.
- Creșterea productivității capitalurilor prin adoptarea de tehnologii performante.
La aceste patru direcții de bază aș adăuga două mai puțin evidente și poate mai complexe:
- Restructurarea statului și mutarea din sfera publică în sfera privată a unor activități. Termenul uzual folosit pentru acest proces este privatizare, doar că în acest caz ne referim la sfere care nu sunt tradițional private în România. De exemplu se poate crește ponderea învățământului privat, sfera asigurărilor de sănătate și a pensiilor private, sfera serviciilor de sănătate private.
- Simplificarea și eficientizarea proceselor de punere în exploatare a zăcămintelor (petrol, gaze, pământuri rare, metale, etc). Numai ramura extractivă de petrol și gaze are potențialul de a genera producție cu valoare ridicată cu un număr de angajați minuscul comparativ cu valoarea produsă.
Dincolo de opiniile mele, sunt ferm convins că o mulțime de oameni din România ar putea completa și îmbunătăți lista de soluții. Dar, există o resursă care nu este cuantificabilă și care trebuie fie menționată, determinarea.
Am putea crește PIB-ul potențial?
PIB-ul potențial, ca și PIB-ul ca orice alt indicator sunt o reprezentare statistică a unui mediu economic. Ele pot fi privite ca fenomene aproape naturale, ca și cum economia s-ar mișca după regulile ei, forța imensă a pieței fiind mai presus de forțele intervenționiste.
Aici intervine marea dezbatere care lipsește din campania electorală a anului de grație 2024. Ar trebui să existe două poziții alternative: dezvoltarea prin descătușarea de intervenția statului (Dreapta) și dezvoltarea prin intervenția masivă a statului (Stânga). Acestea sunt cele două puncte de vedere alternative care ar trebui să aibă exponenți, argumente pro și contra, și, după alegeri, administratori capabili să implementeze cu determinare una dintre cele două direcții. În esență oricare dintre cele două direcții, aplicate corect și foarte serios are potențialul de a genera același rezultat.
Întrebarea devine, cel puțin în acest an, este dezvoltarea economică un subiect real și serios de campanie? Nu am deloc senzația că ar fi un subiect real de campanie. Unii se laudă cu creșterea economică, alții acuză inflația ridicată. Unii se laudă cu creșterile de pensii alții acuză deficitul. Nu prea văd direcții alternative economice, mai ales în esența lor.
Pe de altă parte, fără dezbatere, decizia a fost deja luată, direcția este intervenția masivă a statului. Această decizie a fost luată prin PNRR, care este un mecanism de intervenție absolut masiv, și în privința căruia am rezerve pornind de la proiectarea lui la nivel de UE, elaborarea judicioasă la nivelul României, și mai departe execuția.
De dragul raționamentului intelectual, cum s-ar dezvolta economia României, și cea a UE de altfel, cu un sistem statal mai liber, mai puțin restrictiv, și cu o orientare minim sau deloc intervenționistă? Ce s-ar întâmpla dacă piața energiei at fi eliberată de barierele legale de intrare pe piață, de restricțiile de mediu, dacă agricultura ar fi complet golită de subvenții și, concomitent taxat echivalentul subvențiilor la toate produsele de import?
Tot de dragul raționamentului intelectual, ce efect ar avea o intervenție masivă în formarea forței de muncă cu cursuri finanțate de stat la toate nivelurile, pentru toate profesiile, cu cursuri proiectate și evaluate de angajatori și doar certificate riguros de stat? În fond asta ar însemna o subvenționare a productivității muncii. Aș pune ca criteriu de prioritate pentru firme plata de impozit pe profit și impozit pe dividende și ca criteriu de eligibilitate plata de impozit pe venit de salariați.
Cum ar fi să combatem exportul valorii adăugate de multinaționale prin avantaje cumulative? Cu cât plătește o multinațională mai multe impozite în România, cu atât beneficiază de mai multe avantaje, ca în exemplul de mai sus? Probabil doar o ajustare a prețurilor din decontările intra-grup ar fi suficientă pentru a schimba dramatic valoarea PIB-ului, dar poate și volumul activității localizate în România , și implicit numărul de angajați locați de grupuri multinaționale în România.
Eu lansez idei, dar sunt mult mai mulți oameni în țara asta, cu idei mult mai bune ca ale mele. Fără o dezbatere reală și constructivă nu pot ieși în față ideile și oamenii care ar putea realmente aduce modificările de fond necesare atunci când vrem realmente să creștem economia, măsurată oricum. -Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro
