Specialiști internaționali sunt fascinați de povestea specială a modului în care românii au ajuns la internet ultra-rapid. „E un succes al oamenilor, al celor care au făcut rețelele de cartier”, spun specialiștii din Europa. Cu un salt postmodern, în ciuda unei lipse de rețele din cabluri de cupru, românii au desfășurat peste tot rețele comunitare care astăzi sunt sămânța internetului.
- În cadrul proiectului european PULSE, HotNews.ro împreună cu partenerii de la El Confidencial și EFSYN, două din cele mai mari publicații din Spania și Grecia, au analizat cum a reușit România să înregistreze acest succes și ce a mers prost în alte state. Articolul a fost realizat de Sebastian Pricop (HotNews.ro/România), Lola García-Ajofrín (El Confidencial/Spania) și Kostas Zafeiropoulos (EFSYN/Grecia)
„Astăzi, oamenii care locuiesc în București, România, au acces la internet mult mai rapid decât majoritatea oamenilor din SUA. Acest lucru este inacceptabil și trebuie să se schimbe", a exclamat senatorul american Bernie Sanders, pe atunci candidat la președinția SUA în alegeri interne ale democraților, pe Twitter, în 2016.
Deși a fost interpretat de unii români drept o jignire la adresa România, fiind catalogată ca o țară de „lumea a treia” care nu poate fi înaintea SUA într-un clasament, a fost și un moment care a pus România în atenția presei în categoria poveștilor de succes.
96% din gospodării au acces la „fibră”
Ceea ce nu știu cei mai mulți români este că, pentru ei, muzica și filmele pot fi descărcate mai repede decât pentru alți europeni. România este una dintre țările din lume cu cel mai rapid internet din UE.
Astăzi, 96% dintre gospodăriile românești au acces la acoperire FTTP (fibră), cu mult peste media UE de 56%, potrivit datelor din Indicele Economiei și Societății Digitale (DESI) al Comisiei Europene. Spania (91%) și Portugalia (90,8%) o urmează în clasament. Ultimele pe lista pentru accesul prin fibră sunt Grecia (27,85%), Germania (19,32%) și Belgia (17,16%).
Vitezele de internet în regiunile din țările Europei după Mbps / Grafic: Ana Somavilla (El Confidencial)
România (23,35%) este printre în primele trei țări europene în ceea ce privește internetul pe bandă largă de cel puțin 1GB în case, după Franța (39,34%) și Ungaria (29,81%). În clasamentul netindex.com, Bucureștiul se află pe locul șapte, după New York.
Cum a reușit România? O victorie a antreprenoriatului oamenilor simpli
Jorge Pérez Martínez, profesor la Școala Tehnică Superioară de Ingineri de Telecomunicații de la Universitatea Politehnică din Madrid (UPM), explică că, la începutul anilor 2000, România avea o infrastructură de telefonie învechită care nu putea suporta conexiuni la internet de mare viteză. „Nu a existat rețea din cabluri de cupru, doar în orașe și în condiții foarte proaste”, explică el în dialogul cu El Confidencial.
Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost că „au început să își câștige existența”, continuă profesorul și, în loc să facă ca în alte țări din est, „unde au înființat un operator pe baza companiei de stat care exista”, în România, „oamenii au început să implementeze rețele”.
„Când spun oamenii, mă refer la oameni simpli”, subliniază profesorul, „unul câte unul”.
Lipsiți de rețele de cupru, românii au reușit să instaleze rețele de cartier. Ele au început să fie țesute pe acoperișurile caselor din orașe: pânze de cabluri care se înfășoară în jurul stâlpilor și al luminilor stradale.
Rețelele de cartier
Și, din moment ce începeau de la zero, nu aveau de gând să implementeze cuprul, „deci au implementat cablu coaxial – cablul de televiziune – sau, mai ales, fibră”, clarifică Pérez Martínez. Acele rețele de cartier au fost sămânța unui internet rapid care a început să se răspândească în toată România.
În timp ce infrastructura subterană era costisitoare și necesita aprobare, construcție și întreținere, rețelele aeriene de cartier aveau nevoie doar de un om. Așadar, „din cauza abandonului benefic”, acele rețele au proliferat în toată România, scrie William Rinehart, cercetător senior la Center for Growth and Opportunity din Utah.
Iar, când internetul comercial a început să se impună, acei furnizori locali au profitat. La rândul lor, în absența unei piețe de telefonie puternice, în loc să folosească servicii de telefonie pentru o conexiune ADSL, „românii au sărit direct la fibră prin aceste rețele de cartier”.
„Nu existau reglementări sau legi privind construcția sau exploatarea acestor rețele, așa că au putut să se dezvolte rapid”, adaugă Andrei Ioniță, director de tehnologie al organizației neguvernamentale Code for Romania/Commit Global.
Și acele rețele de cartier au început de jos și au crescut după ce vorba s-a răspândit de la om la om. „În unele cazuri, mai multe rețele au ajuns să se interconecteze, creând unele dintre primele rețele semi-metropolitane din țară”, explică Ioniță.
Modelul românesc a eșuat în Spania
Profesorul Pérez Martínez spune că ceva asemănător s-a întâmplat în Spania, „deși nu atât de mare” și „cu un sistem de concurență foarte dur”. Au existat chiar și câțiva inovatori care și-au desfășurat rețelele, dar nu a funcționat în Spania deoarece era o alternativă care venea la un preț pentru care puteai angaja un operator mare.
Accesul ușor la internet rapid a ajutat nu doar cetățenii de rând, ci și micii antreprenori români. Antreprenorul David Burcovschi, fost elev al Liceului de Informatică din Iași care a intrat în antreprenoriat în IT chiar din școală, își amintește că în 2012 și 2013 el însuși a instalat o rețea în municipiul său, cu 15 sau 16 clienți.
„Nu am făcut mulți bani, dar a permis rețelei să funcționeze și să-mi acopere abonamentul la internet”, spune el.
Burcovschi explică că multe companii de produse digitale s-au dezvoltat în România de atunci.
Bine pentru afaceri, rău pentru fața localităților
De asemenea, unul dintre motivele pentru care companiile occidentale externalizează în România îl reprezintă faptul că „prețurile erau foarte competitive”.
Dar cum au obținut atât de mulți utilizatori? Pentru că a fost foarte ieftin, spune profesorul Pérez Martínez. Și, asta se poate face, spune el, într-un sistem de competiție brutală fără „o istorie”, în care au fost capabili să creeze o nouă infrastructură fără nicio condiție pentru a o desfășura chiar și pe fațade și stâlpi.
Ceea ce a fost un succes pentru afaceri a mutilat fața orașelor și a fost „un dezastru, da, din punct de vedere al mediului”, este de acord Pérez Martínez.
În ultimii ani, interesul pentru rețelele comunitare a crescut ca model alternativ pentru a reduce decalajul de conectivitate în fața limitărilor telecomunicațiilor comerciale convenționale. Se preconizează că operatorii naționali vor conecta între 60% și 70% din populația lumii până în 2025, departe de conectivitatea universală până în 2030, unul dintre obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU.
Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați apără potențialul acestui model pentru populațiile strămutate. O investigație din 2018 a Asociației pentru Comunicații Progresiste (APC) a 16 inițiative din sudul global a constatat că, pe lângă accesibilitate și acces, aceste tipuri de rețele au stimulat dezvoltarea economică locală și împuternicirea comunității.
Germania nu știe ce să facă cu rețelele pe cupru
Paradoxal, țările cu cea mai bună infrastructură de linii telefonice clasice din cupru se confruntă acum cu probleme. Este cazul Germaniei, care astăzi nu știe ce să facă cu rețeaua, explică Burcovschi.
În ciuda implementării pe scară largă a fibrei, progresul către sfârșitul rețelelor de cupru a fost lent în Europa, explică studiul „Închiderea rețelelor pe cupru. Experiența europeană și considerațiile practice” de la firma germană de consultanță WIK.
În decembrie 2019, Orange Franța a anunțat că își va înlocui întreaga rețea de cupru până în 2030. În Spania, oprirea rețelei de cabluri pe cupru va avea loc pe 19 aprilie. Germania încă nu are o dată pentru închidere.
Internetul din Grecia, încet și scump
Grecia este una dintre țările din Europa cu cel mai lent și mai scump internet, precizează partenerii de la publicația greacă EFSYN. Această problemă a fost generată în special de lipsa de concurență în dezvoltarea infrastructurii.
„Țara este în urmă față de media UE în ceea ce privește acoperirea rețelei fixe de foarte mare capacitate (28% față de 73%)”, potrivit DESI. Doar 19,8% dintre gospodăriile grecești au acces la internet rapid și servicii de încredere, conform Autorității Elene de Statistică (ELSTAT) și aproape nicio gospodărie grecească (0,2%) nu are acces la o viteză de 500Mbps/1Gbps.
Acest lucru se datorează faptului că pătrunderea fibrei optice, la care au ajuns mai târziu grecii, este practic inexistentă (mai puțin de 1%). „Evident că am fost mai lenți, dar accelerăm”, spune un purtător de cuvânt al Comisiei Naționale pentru Poștă și Telecomunicații din Grecia.
Pentru Harris Georgiou, secretarul general al Asociației IT din Grecia, însă, „nu contează doar viteza conexiunii, ci și calitatea conexiunii”. „Ei fac doar reclamă pentru mai multă viteză, dar asta nu are sens dacă am 60 de deconectări pe oră, ceea ce este foarte comun.”
Georgiu consideră că fibra singură nu rezolvă problema, pentru că „majoritatea [grecilor] au încă echipamente învechite”.
Vestea bună este că Grecia a avut rezultate mult mai bune în conectivitate mobilă și 5G (86%), peste 81% din UE.
Unde a rămas România în urmă
Cu toate acestea, deși România are o conectivitate pe fibră foarte mare, în ceea ce privește infrastructura, încă mai are provocări în față. Este cazul acoperii 5G, unde cu 82,41% România este oarecum sub media UE (86,53%), într-o listă unde în frunte sunt Irlanda (98,39%), Danemarca (97%) și Finlanda (96,25%), potrivit datelor DESI pe 2023.
România rămâne în urmă și în ceea ce privește comerțul electronic în UE (7,6%), chiar înaintea Greciei (7,3%).
- Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului PULSE, o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, finanțată de Comisia Europeană. HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu alte publicații prestigioase din Europa printre care Gazeta Wyborcza(Polonia), Der Standard- Austria, El Confidencial- Spania, Il Sole 24- Italia, Delfi- Lituania, Denik Referendum- Cehia, EFSYN- Grecia, HVG- Ungaria, Mediapool- Bulgaria.
5
25
