În contextul crizei generate de pandemia COVID-19, transformarea digitală rămâne o prioritate, iar unele companii chiar au accelerat procesul. Potrivit studiului recent PwC CFO Pulse Survey, 52% din companii la nivel global intenționează să își reducă investițiile din cauza efectelor pandemiei COVID-19. Totuși, doar 9% dintre acestea își vor diminua investițiile în transformare digitală, ceea ce arată că multe companii au conștientizat rolul acesteia în viitor.
Totodată, bugetele statelor au fost afectate de pandemie ca urmare a implementării unor ample pachete financiare de susținere a economiei. În consecință, guvernele au nevoie de noi resurse de venituri pentru bugete, vizând acele sectoare economice care au performat bine, inclusiv pe durata crizei, așa cum este cel al economiei digitale. Astfel, taxa digitală devine un subiect actual de și mai mare interes în mediul internațional.
Rapoartele preliminare (Blueprints) OCDE privind Pilonul I și Pilonul II
Inițiativele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) cu privire la abordarea provocărilor fiscale aduse de economia digitală au apărut încă din 2013, odată cu publicarea Raportului BEPS (Base Erosion and Profit Shifting). Totuși, abia anul trecut OCDE a propus o abordare unitară privind taxa digitală în baza Pilonilor I și II.
Pe 12 octombrie, OCDE a publicat rapoartele preliminare (Blueprints) cu privire la Pilonul I și Pilonul II, cu un termen de depunere a comentariilor până la data de 14 decembrie 2020.
Pilonul I propune o revoluționare a principiului existent de alocare a profiturilor - principiul valorii de piață, pentru economia digitală. Astfel, noua metodă de alocare a profiturilor se va baza pe două elemente Valoarea A si Valoarea B, cât și elaborarea unor metode de evitare a dublei impuneri (inițial clasificate sub Valoarea C).
În ceea ce ține de aplicativitatea Valorii A, țările trebuie să cadă de acord cu privire la o serie de factori: tipurile de companii vizate (i.e. companii prestatoare de servicii digitale automatizate; companii implicate în vânzare de bunuri / prestare de servicii destinate consumatorilor), stabilirea unui prag de materialitate în baza veniturilor globale, activități exceptate, etc.
O altă provocare reprezintă determinarea cuantumului Valorii A care urmează a fi realocat. Mai exact, determinarea unui profit rezidual care va fi alocat în baza unei formule cu referire la o marjă fixă.
Valoarea B se referă la profiturile generate de activitățile de marketing și distribuție de bază. Aceste activități vor continua să fie remunerate în baza principiului valorii de piață, cu referire la studii de comparabilitate utilizând Metoda Marjei Nete, recomandată de Liniile Directoare OCDE privind Prețurile de Transfer.
De asemenea, o provocare importantă reprezintă stabilirea principiilor de alocarea a profiturilor în baza unei noi reguli de “nexus,” care presupune determinarea unui test privind existența unei activități semnificative sustenabile în lipsa prezenței fizice.
Pilonul II propune introducerea unei cote minime de impozitare. Mai exact, Pilonul II propune următoarele: i) asigurarea unei cote de impozitare minime luând în considerare evitarea dublei impuneri sau impozitarea în situațiile în care nu exista profit economic, (ii) soluționarea diferențelor dintre sistemele fiscale internaționale și a diferențelor dintre modele operaționale de business, (iii) asigurarea transparenței internaționale și (iv) minimizarea costurilor administrative de implementare.
Ajungerea la un consens internațional
Astfel, chiar dacă OCDE a estimat obținerea unui consens până la finalul anului 2020, având în vedere contextul actual al pandemiei Covid-19, finalizarea negocierilor și a documentelor a fost amânată până la mijlocul anului 2021.
Un articol semnat de Andreea Mitiriță, Partener, PwC România și Ala Popa, Manager, PwC România
Citește mai multe pe Blogul PwC România.
