Ne-am obișnuit ca în fiecare an să urmărim cu mare atenție ultimul Monitor Oficial, publicat pe 31 decembrie, pentru că este posibil să aducă noi măsuri în domeniul fiscalității. Nici 2020 nu a făcut excepție de la această regulă. În Monitorul Oficial 1332/31.12.2020 a fost publicată Ordonanța de urgență nr. 229/2020 care, printre altele, prevede prelungirea amnistiei fiscale reglementată de Ordonanța nr. 69/2020 și a procedurii de eșalonare simplificată prevăzută de OUG nr. 181 / 2020.
În primul rând, OUG nr. 229/2020 prelungește termenul până la care contribuabilii care aveau obligații fiscale restante la data de 31 martie 2020 pot beneficia de măsura anulării dobânzilor și a penalităților de întârziere / nedeclarare aferente acestor obligații fiscale principale.
Dacă OUG nr. 69/2020 stabilea ca termen limită pentru depunerea cererii de anulare a obligațiilor fiscale accesorii data de 15 decembrie 2020, foarte mulți contribuabili grăbindu-se sa depună documentația până la această dată, actul normativ publicat la final de an prelungește acest termen până la 31 martie 2021.
Pot beneficia de această facilitate fiscală, prin depunerea cererii de anulare a obligațiilor fiscale accesorii până la 31 martie 2021, contribuabilii aflați într-unul dintre următoarele cazuri:
- Contribuabilii care înregistrează obligații bugetare principale restanțe la data de 31 martie 2020 și neachitate / nestinse până în prezent. În această categorie se regăsesc contribuabilii care au depus de exemplu declarația de impunere în trecut, dar din lipsă de fonduri nu au achitat debitul declarat.
- Contribuabilii care depun până la 31 martie 2021 o declarație rectificativă prin care declară suplimentar de plată obligații fiscale principale cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020. Noul act normativ extinde practic termenul până la care se pot depune declarații rectificative pentru a putea beneficia de amnistia fiscală, noul termen fiind 31 martie 2021 (față de termenul de 15 decembrie 2020 prevăzut de OUG nr. 69/2020).
- Contribuabilii care depun până la 31 martie 2021 un decont de TVA prin care corectează TVA cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020, declarând astfel o sumă suplimentară de TVA de plată. Această situație este similară cu situația depunerii unor declarații rectificative prin care se rectifică sumele de plată aferentă perioadelor anterioare datei de 31 martie 2020. Se aplică acelor contribuabili care constată că au declarat sume de TVA de plată inferioare obligațiilor înregistrate și care doresc să regleze această situație. Astfel de cazuri pot apărea frecvent în practică, fie datorită modului de interpretare a dispozițiilor legale referitoare, de exemplu la deductibilitatea TVA, fie de pildă din cauza lipsei unor documente justificative pentru aplicarea scutirii de TVA sau pentru exercitarea dreptului de deducere.
- Contribuabilii care au înregistrat obligații bugetare principale de plată cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020, dar pe care le-au stins până la această dată, fără însă a fi achitat și obligațiile fiscale accesorii aferente. Acesta este cazul contribuabililor care (i) fie au declarat cu întârziere obligațiile fiscale principale de plată (înainte de 31 martie 2020), fie au depus declarații rectificative înainte de această dată, fie au primit decizii de impunere anterior acestui termen și care (ii) au achitat debitele principale înainte de 31 martie 2020, (iii) dar nu au primit din partea organelor fiscale și deciziile de impunere referitoare la obligațiile fiscale accesorii, astfel că acestea nu au fost achitate.
- Contribuabilii care au în derulare o procedură de eșalonare la plată obținută până la data de 31 martie 2021/ care au obținut suspendarea executării în condițiile legii (i.e. fie printr-o hotărâre judecătorească, fie prin depunerea unei scrisori de garanție bancare) și care, până la data de 31 martie 2021, renunță la beneficiul suspendării / eșalonarea la plată își pierde valabilitate.
Articol semnat de Ana-Maria Iordache, Partener D&B David și Baias, societatea de avocatură corespondentă PwC în România
Citește integral pe blogul PwC România
Articol susținut de PwC România
