În ultima perioadă, termenul de „prosumator” a devenit un cuvânt la modă. Tentaţia de a deveni prosumator este din ce în ce mai mare, în speranţa de a deveni independent din punct de vedere energetic. Conceptul de „prosumator” este o combinație între cuvintele „producător" și „consumator" şi se referă la persoane sau organizații care, în loc să fie doar consumatori pasivi de bunuri și servicii, devin şi producători activi.
Care sunt paşii de urmat pentru a intra în rolul de prosumator energetic, ce beneficii oferă statul pentru cei care vor să „vândă” surplusul de energie în sistem, dar şi în ce fel clădirile rezidenţiale şi nerezidenţiale, prin administratori, respectiv asociaţii de locatari, ca persoane juridice, pot deveni prosumatori, descoperiţi în materialul următor.
În societatea modernă, multe persoane sau entități nu se încadrează strict în rolurile tradiționale de producător sau consumator, ci pot îndeplini ambele funcţii în acelaşi timp sau la momente diferite. Mai pe înţelesul tuturor, o companie care îşi instalează panouri solare, turbine eoliene sau orice altă formă de tehnologie de producție a energiei regenerabile pe proprietatea sa pentru propriul consum, poate și „injecta” surplusul în rețeaua electrică pentru a fi utilizată de către alți consumatori. Practic, se transformă şi în producător de energie electrică.
Odată cu intrarea pe această zonă, de prosumator energetic, persoana juridică poate „contoriza” atât avantaje, cât și dezavantaje.
Dacă vorbim despre avantaje, atunci ne putem referi la economiile de costuri (scăderea facturilor de energie plătite, o contribuție direct la amortizarea investițiilor), independența energetică față de furnizorii tradiționali de energie și, mai ales, față de volatilitatea tarifelor lor, surplusul de venituri - prin vânzarea surplusului de energie, reputația și responsabilitatea corporativă, ce poate atrage, după sine, clienți și investitori care apreciază sustenabilitatea, stimulente și subvenții (reduceri de taxe, acces la finanțări suplimentare).
Pe de altă parte, la capitolul dezavantaje, investitorul trebuie să ţină cont de o serie de factori: necesitatea unei investiții inițiale (cu costurile de capital sau de oportunitate aferente), variabilitatea producției bazate pe surse regenerabile intermitente (adeseori nealiniată cu nevoile de consum ale companiei), eforturi de întreținere și de gestionare a energiei (nu doar în producție ci și în consum), reglementări stufoase și birocrație (avize, autorizații, întârzieri, lipsă de predictibilitate), spațiu suplimentar necesar.
O analiză cost-beneficiu atentă poate ajuta o companie să decidă dacă aceasta reprezintă o direcție potrivită pentru propria afacere sau dacă este momentul oportun pentru demararea unei astfel de investiții.
Un exemplu în acest sens ar fi că pentru o companie din domeniul agricol care ar decide să devină prosumator, aceasta poate întâlni o serie de implicații specifice sectorului agricol, diferite față de alte industrii. Astfel, ca implicații pozitive suplimentare, o fermă se va bucura de autosuficiență, esențială în perioade de secetă sau în alte situații de criză. De asemenea, va avea în plan utilizarea superioară a resurselor proprii, cum ar fi spațiu neocupat (util pentru amplasare de panouri fotovoltaice sau turbine eolienne), resturi agricole – care se pot transforma în biogaz sau în biomasă cu proprietăți calorice.
În acelaşi timp, o idee care poate prinde contur este cea legată de eficienţa energetică a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale, privită şi prin prisma prosumatorului, ca persoană juridică. Vorbim aici atât despre administratori sau dezvoltatori, cât şi despre asociaţiile de locatari. Cu alte cuvinte, astfel de spaţii imobiliare pot deveni adevărate hub-uri de energie, odată cu instalarea unor capacităţi de stocare utilizate ulterior pentru „vărsare” de energie în sistem şi, implicit, pentru compensarea facturilor. Însă până la atingerea acestui deziderat, este nevoie de investiţii.
„Blocurile de locuit sunt parte din stocul de clădiri existente şi ineficiente din punct de vedere energetic şi care, cu siguranţă, trebuie renovate aprofundat pentru a ne putea îndeplini ţintele la nivel de strategie de renovare pe termen lung, ţintele pe eficienţă energetică, dar şi pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Primul pas, ca stat-membru, pe eficienţa energetică a clădirilor, este obligativitatea intervenţiei asupra clădirilor publice care sunt în programe de renovare aprofundată. Pe de altă parte, pasul doi, în ceea ce priveşte clădirile rezidenţiale: sigur că trebuie să vii cu un stimulent pentru a renova peste cerinţele minimale existente în legislaţie. Din păcate, în România acest stimulent financiar a lipsit, ori a fost neadecvat realităţii, ori fiindcă la un moment dat a fost mai mare ca parte de finanţare nerambursabilă, iar în clipa în care a fost nevoie de co-finanţare beneficiarul şi-a pierdut interesul”, a explicat Mihai Moia, preşedintele Asociaţiei pentru promovarea eficienţei energetice în clădiri – ROENEF.
În context, specialistul a punctat că, pentru a putea primi un flux considerabil de energie provenit din surse regenerabile este nevoie de investiţii în modernizarea Sistemului Energetic Naţional.
„Cu siguranţă, renovarea acestor clădiri este o nevoie foarte mare pentru atingerea ţintelor. Este absolut fezabil să avem soluţii integrate pentru a reduce necesarul de consum de energie şi apoi să venim cu surse regenerabile pentru a acoperi o mare parte din consum. Pe de altă parte, sunt convins că este nevoie de investiţii în modernizarea Sistemului Energetic Naţional, iar instituţiile de la nivel central care au o responsabilitate către infrastructură monitorizează această nevoie şi au pârghiile şi instrumentele financiare pentru a atrage fonduri şi a obţine aceste investiţii”, a afirmat Moia.
Un raport al Observatorului privind fondul de clădiri ale UE arată că două treimi dintre cele 43,6 milioane de locuințe din clădirile unifamiliale și multifamiliale din țările din Europa Centrală și de Est (ECE) au mai mult de 30 de ani vechime și sunt, în mare măsură, ineficiente din punct de vedere energetic.
Ce etape trebuie să parcurgi pentru a deveni prosumator
Pentru a obține calitatea de prosumator, trebuie să parcurgi o serie de etape necesare:
Un prim pas se referă la montarea unui sistem de panouri fotovoltaice cu putere instalată de cel mult 400 kW/ loc de consum, după care se depune o solicitare de racordare la distribuitorul de energie.
Ulterior, în urma solicitării depuse, distribuitorul stabilește o soluție de racordare în funcție de caracteristicile spațiului pe care se poate monta sistemul şi se semnează un contract de racordare.
Proiectul continuă cu montarea efectivă a sistemului fotovoltaic și punerea acestuia în funcțiune, cu personal specializat, apoi se obţine dosarul instalației de utilizare şi distribuitorul emite certificatul de racordare la rețea.
În cele din urmă, se parafează un contract de vânzare - cumpărare a energiei electrice produse și livrate între prosumator și furnizorul de energie electrică.
Cum încurajează România investiţiile în energia regenerabilă
Autorităţile în domeniu s-au gândit la acordarea unui sprijin de tip bonus prosumatorilor, iar conform Strategiei Energetice a României 2020 – 2030, cu perspectivă 2050, producătorii de energie electrică şi termică în cogenerare pot beneficia de o schemă sub formă de bonus, pe o perioadă de maximum 11 ani consecutivi, fără a depăşi anul 2023.Valoarea bonusului acordat este stabilită de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).
O altă iniţiativă menită să încurajeze instalarea de panouri fotovoltaice, dar şi ideea de a deveni prosumator este Programul „Casa Verde Fotovoltaice”, derulat prin Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM), care, în acest an, vine cu o finanţare de 17,5 milioane de lei, în premieră pentru unităţile de cult. Prin intermediul acestui program, beneficiarii obţin o finanţare de până la 90% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile, în limita sumei de 20.000 lei, pentru instalarea de sisteme de panouri fotovoltaice cu o putere de minimum 3 kW.
De asemenea, Programul privind creșterea eficienței energetice în clădiri publice, prin care pot fi modernizate în special unitățile de învățământ, creşele, grădiniţele, şcolile gimnaziale şi liceele are, în 2023, un buget de aproximativ 451 de milioane de lei.
Revenind la rolul prosumatorului pe piaţa de energie, un ghid conceput de ANRE arată că producătorii certificaţi, care deţin instalaţii de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie (E-SRE) cu puterea electrică instalată de cel mult 400 kW pe loc de consum pot beneficia de compensare sau de regularizare, prin care pot vinde energia electrică produsă şi livrată în reţelele electrice furnizorilor de energie electrică cu care aceştia au încheiate contracte de furnizare a energiei electrice.
Totuşi, în situația în care prosumatorii, atât persoane juridice, cât şi persoane fizice, nu optează pentru mecanismul de compensare cantitativă sau pentru regularizare financiară, au posibilitatea comercializării energiei electrice produse și livrate în rețeaua electrică cel puțin prin tranzactii bilaterale negociate direct.
Pentru finele anului 2023, ANRE estimează că în România vor fi circa 140.000 de prosumatori, în condiţiile în care, în luna iunie a acestui an, erau înregistraţi peste 77.600 de prosumatori, în creştere semnificativă faţă de ianuarie 2022, când numărul acestora era de aproape 14.000.
Sursa datelor:
* Strategia Energetică a României - secţiunea privind eficienţa energetică
* Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei
* Administraţia Fondului pentru Mediu
* Ghidul prosumatorului
* Asociaţia pentru promovarea eficienţei energetice în clădiri - ROENEF
Articol din seria ESG pentru afaceri inteligente, susținută de BCR și desfășurată de Asociația ECOTECA.
2
4
