7 iunie 2017 - Momentul unui nou start in fiscalitatea mondiala/ Semnificatia semnarii Conventiei multilaterale de la Paris privind prevenirea abuzului de acorduri fiscale
Pe fondul cresterii mobilitatii capitalurilor si activelor necorporale si al dezvoltarii economiei globale digitale in ultimii 10-15 ani, autoritatile din intreaga lume s-au confruntat cu diverse situatii in care anumite companii au exploatat in favoarea lor anumite lacune sau neconcordante legislative existente in tarile in care operau. In acest context, in anul 2013, la initiativa tarilor G20/OCDE, a fost demarat un proces de modernizare a legislatiei fiscale internationale menit sa contracareze utilizarea acestor lacune legislative si sa implementeze reguli mult mai stricte. Acest proces s-a concretizat in deja bine cunoscutul Plan BEPS, proiect care adreseaza fenomenul de erodare a bazei impozabile si de transfer al profiturilor.
Planul BEPS a devenit sintagma de referinta pentru reformarea sistemului fiscal international. El vizeaza recomandari privind modificari la nivelul tratatelor de evitare a dublei impuneri, legislatiei domestice a statelor, precum si altor instrumente internationale privind schimbul de informatii. Ultima actiune a planului BEPS, Actiunea 15, se refera la dezvoltarea unui instrument juridic multilateral avand drept obiectiv redefinirea intr-un mod eficient a tratatelor fiscale de evitare a dublei impuneri.
Pentru atingerea acestui obiectiv, reprezentantii a peste 100 de tari si jurisdictii au creat un grup de lucru care, la sfarsitul lunii noiembrie 2016, a prezentat un instrument juridic multilateral, suficient de flexibil in prevederile sale, dar totodata capabil sa ofere certitudine si uniformitate, asa incat sa fie agreat si semnat de cat mai multe state. Acest instrument juridic multilateral a luat forma Conventiei multilaterale semnate la Paris, in data de 7 iunie 2017 de 68 de tari.
Conventia multilaterala are drept scop principal prevenirea abuzurilor de acorduri fiscale. Ea reprezinta instrumentul juridic fara de care actualizarea acordurilor fiscale de catre tarile interesate ar fi constat in renegocierea fiecarui tratat in parte - vorbim de mii de tratate- fapt care ar fi presupus un proces complex si dificil, cu un parcurs foarte indelungat, situatie evident nedorita de catre guvernele acestor tari. Statele semnatare ale Conventiei au posibilitatea astfel sa actualizeze aceste tratate intr-un mod mult mai eficient- prevederile Conventiei le vor completa pe cele ale tratatelor bilaterale deja existente, cu conditia ca acestea din urma sa faca obiectul acestei Conventii. Mai exact, prevederile Conventiei vor fi aplicate alaturi de cele ale tratatelor fiscale existente, modificandu-le pe acestea din urma pentru a pune in aplicare masurile BEPS. Exista premise ca peste 1.100 de tratate comune vor fi acoperite de prevederile acestei Conventii. Se asteapta insa ca numarul acesta sa creasca odata cu adaugarea unor noi tari/ jurisdictii pe lista statelor semnatare ale Conventiei.
De aici decurge importanta fiscala istorica a acestui document multilateral.
Conventia semnata la Paris este primul tratat multilateral de acest tip si, prin aplicabilitatea sa, va permite tarilor si jurisdictiilor semnatare sa puna in aplicare cu rapiditate masurile din cadrul proiectului BEPS. Este deja cunoscut faptul ca, in substanta, majoritatea masurilor BEPS au fost deja agreate in ultimele recomandari emise in acest sens ￢ si vorbim aici de masuri de descurajare a aranjamentelor hibride, de diminuare a abuzului de acorduri fiscale, prevederi pentru imbunatatirea definitiei de sediu permanent, implementarea de proceduri mai eficiente de acord reciproc - toate avand scopul de a contracara situatiile de erodare a bazei impozabile si a transferului profiturilor.
Provocarea ce ramasese inca a fi depasita de guvernele care au sustinut proiectul BEPS si care s-a solutionat prin semnarea acestei Conventii multilaterale se refera la cimentarea premisei necesare pentru grabirea procesului de prevenire a abuzurilor de acorduri fiscale facilitate de lipsa de uniformitate a regulilor fiscale. Dupa cum stim, diversitatea regulilor fiscale si neconcordantele legislatiilor din variate tari dau nastere unor oportunitati neintentionate de catre legiuitor pentru optimizari fiscale agresive la nivelul operatorilor economici, fapt care, in noul context, va fi cu siguranta mult diminuat tocmai prin acest instrument juridic multilateral.
Un alt obiectiv al Conventiei il constituie imbunatatirea mecanismelor de solutionare a disputelor. In acest sens, toate tratatele fiscale acoperite de Conventie vor cuprinde prevederi de acord reciproc in vederea atingerii acestui obiectiv. Ce inseamna concret acest lucru? Inseamna ca, intr-o situatie de litigiu fiscal legat de acordurile fiscale, ce s-ar califica a fi solutionat prin procedura acordului reciproc, la solicitarea contribuabilului interesat, autoritatile competente din tarile vizate ar trebui sa ajunga la un acord comun in ceea ce priveste aplicarea prevederilor din tratatele de evitare a dublei impuneri.
In plus, Conventia mai prevede si posibilitatea optarii pentru arbitrajul definitiv si obligatoriu, pe care 25 de tari semnatare deja au ales sa o preia. Bineinteles, exista posibilitatea cresterii numarului tarilor care sa opteze pentru aceasta posibilitate.
Conventia ofera tarilor semnatare si un anumit grad de flexibilitate. In principal, aceasta flexibilitate se refera la aspecte privind modalitatile de indeplinire a doua dintre cele patru standarde minime din Planul BEPS (abuzul de acorduri fiscale si mecanismul de solutionare a disputelor) si posibilitatea de a nu prelua/ sau de a prelua intr-o faza ulterioara prevederile care nu reflecta standardele minime.
Daca e sa amintim si de aspecte mai putin imbucuratoare ale acestei Conventii, ar trebui spus ca aceasta flexibilitate de care aminteam anterior, coroborata cu faptul ca nu toti marii jucatori economici ai lumii au semnat Conventia. Aceste elemente ar putea genera in viitor, pe termen lung, un anumit grad de incertitudine la nivelul companiilor in ceea ce priveste abordarea autoritatilor fiscale din diferite jurisdictii.
Cu toate acestea, in mod clar, semnarea Conventiei multilaterale reprezinta un nou start in fiscalitatea globala si un exemplu de determinare si colaborare extraordinar dat de guvernele implicate in transpunerea fenomenului BEPS.
Cat priveste companiile, asupra carora toate aceste modificari si tendinte se vor reflecta, ne asteptam ca acestea sa resimta o mai mare claritate si transparenta cu privire la aplicabilitatea tratatelor de evitare a dublei impuneri si totodata sa aiba in vedere aceste schimbari si, daca e cazul, sa-si (re)adapteze modelele de business pentru a se conforma.
- Ce urmeaza si care este pozitia Romaniei?
OCDE, in calitate de "depozitar" al acestei Conventii, va sprijini guvernele in procesul de semnare, ratificare si implementare a Conventiei multilaterale. Pentru a oferi claritate si a veni in sprijinul tuturor partilor interesate, pana la sfarsitul anului 2017, OCDE va publica pe site-ul sau o baza de date si instrumente suplimentare, facilitand aplicarea conventiei de catre contribuabili si administratiile fiscale.
Cat priveste Romania, este stiut faptul ca guvernul roman a aprobat in data de 2 iunie 2016, printr-un Memorandum, aderarea Romaniei ca asociat la Forumul de implementare a Proiectului BEPS. Aceasta a permis participarea tarii noastre la realizarea masurilor BEPS, precum si implementarea acestora in Romania. Totodata, Romania a participat la lucrarile grupului ad-hoc care a tratat actiunea 15 BEPS concretizata in Conventia multilaterala.
In mod firesc, si Romania s-a numarat intre semnatarele din 7 iunie 2017 a Conventiei multilaterale. Conform notificarii depuse la momentul semnarii, Romania doreste ca 91 acorduri sa fie reglementate de conventie (lista nu e exhaustiva) si anume acordurile incheiate cu urmatoarele tari: Africa de Sud, Albania, Algeria, Armenia, Australia, Austria, Azerbaidjan, Bangladesh, Belarus, Belgia, Bosnia si Herzegovina, Bulgaria, Canada, China (conventia veche si cea noua), Croatia, Cipru, Cehia, Danemarca, Ecuador, Egipt , Elvetia, Estonia, Etiopia, Finlanda, Franta, Georgia, Germania, Grecia, Hong Kong, Ungaria, Islanda, India, Indonezia, Iran, Irlanda, Israel, Italia (conventia veche si cea noua), Japonia, Iordania, Kazakhstan, Coreea de Sud, Kuwait, Letonia, Liban, Lituania, Luxembourg, Macedonia, Malaiezia, Malta, Mexic, Moldova, Maroc, Namibia, Olanda, Nigeria, Norvegia, Pakistan, Filipine, Polonia, Portugalia, Qatar, Rusia, San Marino, Arabia Saudita, Serbia, Singapore, Slovacia, Slovenia, Spania, Sri Lanka, Sudan, Suedia, Siria, SUA, Zambia.
N.Red: Mihaela Mitroi este Liderul Departamentului de Consultanta Fiscala si Juridica, PwC Europa de Sud-Est
