Pe măsură ce numărul mortilor și costurile economice ale pandemiei de coronavirus se fac tot mai mult simțite, o serie de oficiali compară actuala criză cu vremurile de războit, scrie Financial Times.
Declarațiile publice sunt pline de referiri la spiritul Dunkirk care invocă o Marea Britanie norocoasă într-un moment istoric întunecat. Analogia dintre vremurile de război și criza pandemică este determinată de realitatea că amândouă pun problema supraviețuirii naționale. Statele vor arunca ultimul ban pentru a-și asigura existența și continuitatea. Cu toate acestea, comparațiile cu anii ’40 sunt greșite. Situațiia actuale e probabil mai apropiată de cea din august 1914, când a izbucnit primul război mondial.
Semnalele economice primite de guvernele aflate pe ambele părți ale Atlanticului indică cea mai puternică contracție de la Marea Depresiune, în timp ce eforturile de a împiedica pandemia sufocă financiar atât firmele cât și angajații acestora.
Mark Harrison, profesor de istorie economică la Universitatea Warwick care a studiat finanțele de război, susține că există motive întemeiate pentru a compara actuala pandemie cu perioadele de război. Pandemia, precum războiul, este un inamic care lovește în lanțurile de aprovizionare: „Atacă cooperarea economică și diviziunea muncii.”
Întrebarea este dacă Marea Britanie - sau într-adevăr orice altă economie industrializată - este mai pregătită pentru perturbarea pe care o va provoca pandemia pe piețele de capital decât a fost cazul în 1914.
Ca și în cazul izbucnirii pandemiei în afara Chinei la începutul anului 2020, primele perturbări pe piețele financiare au apărut la scurt timp după asasinarea în Serbia a arhiducelui Franz Ferdinand în iunie 1914. Bursa de la Londra s-a închis, urmată de cea din Paris și apoi New York și au rămas oficial închise până în ianuarie 1915.
Banca Angliei, în lunile următoare, a intervenit pentru a injecta lichiditate - deși în cantități mult mai modeste în 1914 decât o face în 2020 - pentru a stabiliza sistemul bancar.
Spre deosebire de 1940, Marea Britanie nu era fost pregătită pentru un război care se va dovedi la fel de cataclismic - și costisitor - cum urma să fie cel din 1914-18 vor deveni.
În bugetul său din noiembrie 1914, Lloyd George a recunoscut că va fi nevoie de mai mult capital, anunțând cel mai mare împrumut luat vreodată- împrumutul de război de 3,5 milioane de lire sterline din 1925-28. Dar cuponul oferit, deși mai mare decât cel plătit de orice alt împrumut anterior al guvernului britanic, era prea mic pentru a atrage capitalul necesar. Împrumutul a fost un eșec, forțând Banca Angliei să cumpere titluri de valoare, fapt păstrat ascuns publicului zeci de ani.
De-a lungul timpului, cantitatea de bani pe care Marea Britanie era obligată să o strângă pentru război a crescut, iar prețul pe care trebuia să îl plătească, a crescut și el exponențial.
Într-adevăr, anunțul inițial al cancelarului Rishi Sunak privind pachetul de sprijin în valoare de 350 miliarde de lire sterline - egală cu aproximativ 15% din PIB - a fost deja majorat cu încă 60 miliarde de dolari și pare în continuare inadecvat din punct de vedere al finanțelor unui război. O singură problemă, împrumutul de război lansat la începutul anului 1917, a adus 2,1 miliarde de lire sterline, o sumă egală cu peste 40% din PIB.
În 1917, la fel ca acum, a devenit evident cât de nepregătită era Marea Britanie pentru o astfel de criză. Până la căderea guvernului Asquith în decembrie 1916, Marea Britanie nu luase măsuri pentru a ține sub control costurile forței de muncă, materiale și profituri. Lipsa de produse a explodat la începutul războiului așa cum au explodat acum lipsurile în privința testelor și echipamentelor de protecție pentru lucrătorii serviciilor de sănătate.
O diferență esențială față de atunci este că acum capitalul este abundent - sprijinit de o varietate de programe ale băncii centrale - pentru a putea fi obținut la rate de dobândă mult mai mici decât erau în 1914-18. Cu toate acestea, pe măsură ce statele se bat pentru obținerea de capital, s-ar putea ca prețul lui să crească. Întrebarea este dacă Marea Britanie- sau orice altă economie- va ieși din pandemie într-o formă mai bună decât a făcut-o din război.
0
3
