Inflația a scăzut doar marginal în iunie la 10,3% (de la 10,6% în mai), iar alimentele continuă să fie în topul scumpirilor. Prețul alimentelor a urcat cu 18% potrivit datelor transmise joi de Statistică. Iar dintre alimente, cele mai mari scumpiri în iunie au fost la zahăr, cartofi, unt și ouă. Singurul aliment care s-a ieftinit a fost uleiul.
Influențe notabile, în sensul creșterii ratei inflației au continuat să vină din transferarea treptată asupra prețurilor de consum a costurilor materiale și salariale crescute, din mărirea marjelor de profit și din scumpirea unor bunuri de consum importate, arată Banca Centrală în Raportul asupra inflației publicat luna trecută.
Există un tot mai larg consens al specialiștilor, de la academicieni la strategi și bancheri centrali că actuala inflație persistentă și-ar găsi mai degrabă originea în lăcomia corporativă sau în capacitatea lor de a crește pur și simplu prețurile. Astfel s-a născut termenul de greedflation (de la greed-lăcomie) sau ”scuzflație”.
Potrivit BNR, marjele de profit din zona agriculturii au fost foarte ridicate (vezi Raportul asupra Stabilității financiare, iunie 2023)
Imediat după pandemie, când inflația părea s-o ia razna, mai toată lumea vorbea de caracterul ei „tranzitoriu”. Că prețurile au crescut ca urmare a disfuncțiilor legate de aprovizionarea cu mărfuri și că, odată aceste lanțuri de aprovizionare fiind reluate, prețurile se vor calma. Dar n-a fost deloc așa.
Revenirea puternică a consumului după luni de izolare și creșterea prețurilor la energie din cauza războiului din Ucraina, au fost ingredientele supreme ale acestui cocktail inflaționist, ducând la creșterea costurilor de producție ale companiilor, forțate apoi să le transmită clienților lor.
Un studiu al economiștilor Isabelle Werner și Evan Wasner de la Universitatea din Massachusetts, publicat în martie, ajută la înțelegerea mecanismului. Inițial, creșterea prețurilor se datorează dificultății de a asigura necesarul de mărfuri la raft (șocuri pe partea ofertei, cum le spun economiștii), legate de blocaje. Asta se traduce în profituri extraordinare pentru unele companii (transportatori, distribuitori de combustibili, de exemplu).
Apoi, „pentru a-și proteja marjele de profit , sectoarele din aval propagă aceste creșteri de prețuri și amplifică presiunile inflaționiste. Totul din lăcomia de a beneficia financiar de pe urma unei penurii.
„Lucrătorii reacționează și cer și ei salarii mărite, ceea ce e normal, având în vedere profiturile ridicate ale companiilor pentru care lucrează și scumpirile de la magazinele pe care unori chiar ei le aprovizionează”. Cu alte cuvinte, riscul unei spirale inflaționiste preț-salarii este real.
Într-un moment în care coeziunea socială se prăbușește, a avea marje de profit mai mari decât cele normale în perioade de criză nu poate decât să alimenteze neliniștea.
Cât despre analiști, suntem din ce în ce mai de acord cu această teorie, Albert Edwards, strateg global la Societe Generale din Londra, considerând că „ceva pare să se fi rupt în capitalism”. El arată cu degetul către companii despre care spune că au profitat de pandemie și de războiul din Ucraina pentru a obține profit. „Într-un moment în care coeziunea socială se prăbușește deja, cred că acele companii care generează marje de profit mai mari decât cele normale în perioade de criză nu poate decât să alimenteze neliniștea”, avertizează el.
Pe lângă inflația generată „local”, România importă inflație, din țările cu care avem deficite comerciale mari și în care scumpirile sunt mai mari decât în România
”Uitați-vă la deficitul pe care îl avem cu Germania sau cu Ungaria! Veți vedea cât de multă inflație importăm de acolo”, a atras atenția președintele INS Tudorel Andrei.
În Germania, prețurile la alimente au reînceput să urce (inflația din iunie a urcat la 6,3%), iar România aduce de la nemți mărfuri de peste 5 miliarde de euro anual. Similar, inflatia din Ungaria a depășit 21%, iar importurile de la ei se apropie de 2 miliarde de euro anual.
De asemenea, România exportă la rândul ei inflație în state ca Regatul Unit (cu care avem excedent comercial iar inflația „românească” e deasupra celei britanice), în Republica Moldova, în SUA sau în Franța. Lista e mai lungă însă și include Maroc, Japonia, Norvegia, Gibraltar și celelalte țări cu care avem excedent comercial și unde inflația e mai mică decât a noastră.
10
2
