Odata cu finalul audierilor din Congres referitoare la planul lui Paulson s-au nascut mai multe intrebari decat cele initiale. In mare, incertitudinile legate de plan s-au datorat lipsei de transparenta , intentionate sau nu, de care a dat dovada secretarul Trezoreriei SUA, scrie Ovidiu Ciulina, pe blogul Mersul Trendurilor.
Audierile din Congres cu privire la cei 700 de miliarde de dolari pe care Trezoreria doreste sa ii obtina, cu scopul de a dezgheta pietele financiare, au luat sfarsit. Astazi, la ora 5pm (ora Romaniei) senatorii se vor aduna pentru dezbaterea acestui plan.
Fara indoiala ca acest plan a fost capul de afis al mass-mediei si al traderilor, datorita sumei foarte mari si a intrebarilor de ordin etic ce deriva din el. Sa intru in detalii:
Planul
Se stiu urmatoarele: cei 700 de miliarde de dolari sunt destinati preluarii activelor ‘toxice’ de pe spinarea institutiilor financiare (numele mari de pe Wall-Street). Cum se realizeaza? Bernanke explica: mortgage securities au doua nivele de pret: ‘fire-sale’ - pretul care se obtine daca un mortgage asset este vandut imediat si ‘hold-to-maturity’ - pretul care s-ar obtine daca activul ar fi tinut pana la maturitate. Iar daca Trezoreria reuseste sa cumpere aceste active, le va tine pana la maturitate, evitand astfel acel ‘fire-sale’.
Pentru a realiza obiectivul de mai sus, trebuie sa se realizeze o licitatie inversa, prin care vor castiga bancile care accepta cel mai putin pentru activele ‘toxice’ din portofoliu. Iar de aici deriva doua probleme: daca pretul este prea mic atunci bancile nu vor mai dori sa vanda, iar daca pretul este prea mare atunci americanul de rand va avea de suferit.
De ce ar accepta Congresul?
Sau: de ce ar fi cetateanul obisnuit de acord cu acest plan? In Wall-Street Journal a fost publicat un sondaj cu privire la opinia americanilor referitoare la acest bailout, pardon!, plan de redresare a economiei. 33% nu sunt de acord, iar 31% se pronunta in favoarea lui.
Ca este bailout sau nu, ca este salvarea Wall-Street-ului si a bancherilor lacomi nu conteaza! Problemele de etica merita aprofundate, insa nu acum, in conditiile actuale de pe pietele financiare. Tot Ben Bernanke spune ca, daca piata creditelor va ramane inghetata acest lucru va rezulta intr-o crestere a somajului, PIB-ul va scadea iar economia nu isi va reveni intr-un mod sustenabil. Cu alte cuvinte: daca situatia din piete nu se redreseaza prin acest plan atunci efectele adverse vor fi suportate tot de americanul de rand. Si nu sunt placute!
Paulson & Bernanke
De ce pana acum l-am citat doar pe Bernanke, cand e planul lui Paulson? Paulson este interpretat ca fiind omul de casa al Wall-Street-ului, ca poarta cu el interesele elitei financiare si ca are drept scop salvarea ‘vechilor’ prieteni. Si asta a reiesit din remarcile senatorilor. Cu alte cuvinte, aprioric nu e buna aceasta ‘combinatie’: un plan de 700 de milarde de dolari, propus de Henry Paulson, fost CEO al Goldman Sachs, care oricum din iarna isi da demisia. Ce se intampla daca planul nu merge? Paulson nu va mai fi oricum in functie.
Dar faptul ca alaturi de Paulson a fost Ben Bernanke, care provine din mediul academic si este absolvit de legaturi cu Wall-Street-ul a fost un plus. Asadar, am citat din Bernanke, ca un plus de credibilitate in fata gurilor rele. Dar sa revin la secretarul US Treasury: planul a fost intocmit de Trezorerie si ar fi trebuit sa fie explicat in detaliu chiar de catre ei. Numai ca prezenta lui Paulson a fost destul de stearsa, ceea ce tradeaza o lipsa de pregatire, sau… lipsa de vointa in exprimarea unor detalii ce nu ar face deloc bine pietei, mai ales ca sedinta a fost televizata.
Credit doar cu buletinul?
Senatorii au inceput asaltul intrebarilor: sunteti sigur ca va merge? raspuns: nu prea..; ce vom face cand vom constata ca nu este bun? raspuns: pai este mai bine sa facem ceva acum decat sa stam sa ne uitam; dar daca noi aprobam acest plan si ajutam companiile, nu ar trebui sa obtinem si o cota parte in aceste companii, sa fie limite pentru ‘bonusul’ managerilor? iar la raspuns Paulson s-a opus acestor initiative. Cu alte cuvinte: este evaziv la multe dintre intrebari, dar cand este vorba de interesul managerilor de pe Wall-Street devine ferm. Iar explicatia este: daca punem limitari atunci e posibil ca bancile sa nu mai doreasca sa isi vanda din detinerile toxice.
Si intr-un final: vreau 700 de miliarde pentru un plan, nu stiu daca va merge, nu stiu ce vom face pe viitor, dar, daca nu facem nimic, cetateanul de rand va suferi cel mai mult. Si P.S. - discutia despre compensatiile managerilor este fara sens. Dar Paulson are dreptate, iar in randul Congresului a aparut consens pentru votarea cat mai rapida a acestui plan. Presedintele Bush, intr-un discurs miercuri seara a facut lobby pentru ca planul sa fie acceptat. Dupa cum spuneam: discutiile de ordin etic vor avea loc mai incolo, deocamdata scopul scuza mijloacele.
Comenteaza pe Mersul Trendurilor.
0
4
