Ultima criză financiară globală i-a determinat pe specialiștii din științele sociale și pe factorii de decizie politică să se gândească mai bine la problemele grave care ne afectează economiile, spune academicianul Daniel Dăianu într-un articol din friendsofeurope.org
De ce s-au divizat atât de profund societățile ceea ce nu ajută deloc democrația? Cum influențează inegalitatea în creștere a veniturilor structurile de guvernare? De ce „știrile false” au adesea prioritate față de cele adevărate, rețelele sociale jucând un rol nefast în acest sens? Ce ar trebui făcut pentru a preveni ca statul de drept să fie subminat de „stăpânirea mafiei”, când atât de mulți oameni par să-și piardă încrederea în elitele guvernamentale și cedează în fața sirenelor anarhismului și autoritarismului?
Pandemia COVID-19, crizele energetice și climatice, războiul Rusiei în Ucraina și confruntările geopolitice îngreunează apărarea democrației pe fondul diviziunilor și tensiunilor sociale, al cetățenilor nemulțumiți și al neîncrederii în politicieni. Este posibil ca efectele de durată ale crizelor recente să fie prevestitoare ale unui nou punct de cotitură în evoluția capitalismului.
De-a lungul istoriei sale, capitalismul a evoluat ca sistem social și economic . Această evoluție este interconectată cu cicluri de idei, politici publice și schimbări instituționale.
De-a lungul timpului s-a conturat o economie mixtă, în care sectorul public și cel privat conviețuiesc, bazându-se pe dinamismul pieței și pe antreprenoriat, cotele deținute de cele două sectoare schimbându-se în funcție de circumstanțe istorice și de condiții locale. Capitalismul modern are printre principiile sale de bază noțiunea de „șanse egale”. În ce măsură realitatea se potrivește acestui principiu este o întrebare deschisă și o parte integrantă reexaminării modului în care funcționează capitalismul.
Dezbaterea care a început după izbucnirea crizei financiare în urmă cu mai bine de un deceniu nu este neapărat despre capitalism versus socialism, ci despre calea capitalismului, cea a economiei mixte și cea a democrației.
Avem lecția comunismului, un regim totalitar care nu trebuie judecat ca ceva care a denaturat un proiect iluminat, și cea a național-socialismului în Germania lui Hitler
Capitalismul – atunci când este întruchipat de piețe fără restricții, de lipsa regulilor/ reglementărilor, de captarea flagrantă a politicii de către grupuri de interese puternice și de fundamentalismul de piață – este dăunător funcționării unei economii de piață corecte ca și funcționării democrației.
Marea miză în actuala dezbatere asupra viitorului capitalismului este de a proteja democrația ca regim politic liberal- democrația are liberalismul în genele ei.
Nu este redundant să repetăm că schimbările climatice și tranziția energetică afectează enorm funcționarea societăților noastre și influențează dezbaterea asupra viitorului democrației.
Furnizarea de bunuri publice globale necesită cooperare între puterile globale, în ciuda adversităților geopolitice
Amenințarea schimbărilor climatice nu este nouă. Secvența evenimentelor climatice din ultimii ani, de la incendii de vegetație și topirea calotelor glaciare, la inundații și temperaturi în schimbare dramatică, indică un viitor periculos pentru omenire, cu o posibilă dispariție a oamenilor dacă nu se face nimic.
Comportamentul și relația noastră cu natura trebuie să se schimbe. Dacă nu se face acest lucru, se profilează un spectru de civilizații în care accesul la resursele de apă echivalează cu puterea –, ceea ce ar încuraja tendințele autoritare.
Trebuie să schimbăm politicile publice, consolidând bugete care să permită intervenții în timp util în caz de urgență, precum și acțiuni sistematice care să contribuie la combaterea șocurilor adverse majore și la creșterea rezistenței sistemelor economice și sociale . Fondul Monetar Internațional (FMI) subliniază necesitatea combaterii emisiilor de carbon și a revizuirii politicilor publice în acest scop; o taxă pe carbon implementată la nivel global ar fi un pas înainte. În plus, acordul global privind schimbările climatice trebuie să fie susținut atât de Statele Unite, cât și de China, astfel încât dependența de combustibilii fosili să fie redusă drastic. Furnizarea de bunuri publice globale necesită cooperare între puterile globale, în ciuda adversităților geopolitice.
În ceea ce privește pandemia de COVID-19, blocajele parțiale au scos la iveală posibilitatea multor companii și instituții publice de a funcționa cu o reducere considerabilă a numărului de angajați. Munca la domiciliu, digitalizarea și noile tehnologii implică schimbări radicale în activitatea multor firme. Acest impact trebuie privit în contextul unui număr tot mai mare de „perdanți” din cauza globalizării nelimitate și a politicilor publice inadecvate.
Automatizarea și inteligența artificială (AI) au un impact sever asupra piețelor muncii. Concedierile în masă ar spori problemele sociale și șomajul structural . Introducerea salariului minim garantat a fost experimentată ca mijloc de prevenire a tensiunilor sociale să ajungă la extrem. Finanțarea unui venit minim garantat ar putea duce la o redistribuire a veniturilor de la firmele care folosesc robotica ( înlocuind munca umană) către cei care își pierd locul de muncă. Programele de educație și formare ar trebui să ajute oamenii să găsească locuri de muncă alternative.
O problemă majoră este îmbătrânirea , care stresează schemele de pensii și ridică întrebări cu privire la orizonturile de pensionare și relațiile intergeneraționale. Societățile îmbătrânite cumulează provocări economice, sociale și psihologice.
Guvernanța publică ar trebui să abordeze eșecurile pieței și să creeze bunuri publice la scara necesară
Crizele recente și actuale – toate văzute și ca preocupări majore de securitate națională – au declanșat o tendință în care prezența Statului în economie e tot mai puternică.
Trebuie să evităm să transformăm societățile noastre în economii „în care câștigătorul ia tot”!
„Întoarcerea statului” vine, totuși, cu un risc : întrucât piețele singure nu pot rezolva problemele sociale și nici nu pot depăși crizele economice, sprijinul public considerabil mai mare nu va asigura soluții de durată. Datoriile publice mari sunt dovezi grăitoare în acest sens.
Guvernanța publică ar trebui să abordeze eșecurile pieței și să creeze bunuri publice la scara necesară. Pentru ca acest lucru să se întâmple, statele au nevoie de bugete solide și venituri publice mai mari, precum și de cheltuieli publice mai eficiente .
Aceasta implică combaterea evaziunii fiscale, pedepsirea fermă a comportamentului neetic al corporațiilor, modernizarea regimurilor fiscale, majorarea taxelor pentru membrii mai înstăriți ai societății și combaterea paradisurilor fiscale. Mai cere combaterea rentelor necuvenite pe care unele industrii, inclusiv cele financiare și Big Pharma, le extrag din economie. Cum să realizăm toate acestea este o mare întrebare, deoarece interesele dețin o influență politică imensă.
Avem nevoie de un stat agil, care cu resurse limitate să scoată mai mulți oameni din servitutea securității sociale – pentru a restabili demnitatea individuală și sentimentul lor de membri activi, nu abandonați, ai societății. . Avem nevoie, de asemenea, de mai multă responsabilitate din partea factorilor de decizie.
Aceasta este o necesitate în lupta pentru recâștigarea încrederii societății în liderii politici și elitele de afaceri. Combaterea corupției la nivel înalt, a dublului discurs și a ipocriziei este, de asemenea, o necesitate în lupta pentru restabilirea încrederii.
Lumea se schimbă datorită redistribuirii puterii economice între țări, iar capitalismul se află în chinul unor schimbări majore.
Probabil că vom trece printr-o perioadă de tranziție, cu mult haos și cu tensiuni în creștere, cu reguli de guvernanță globală erodate în mod semnificativ și cu reacții de tip „supraviețuiește cine poate”.
În ce direcție merge capitalismul?
Provocările pentru capitalism provin nu numai din înclinațiile unor lideri, interesele proprii și lupta pură pentru putere, ci și din rădăcini mai adânci cum ar fi globalizarea și neglijarea aspectelor sociale.
Este posibil ca anumite tendințe să definească capitalismul în anii următori:
- guvernele vor fi mai prezente în viața economică de dragul furnizării de bunuri publice;
- politicile industriale vor fi în creștere , nu în ultimul rând din motive de competitivitate și securitate;
- o nouă cursă a înarmărilor este în desfășurare și va afecta alocarea resurselor și structura economiilor ; va implica mai multă fragmentare și reorientări ale lanțului de aprovizionare, precum și restricții comerciale în economia globală;
- vor exista apeluri mai puternice de a reglementa IA care poate fi dăunătoare ființelor umane și o poate transforma într-o amenințare existențială;
- regimurile fiscale vor fi revizuite pentru a le face mai echitabile și pentru a spori veniturile bugetare pentru politicile ecologice și industriale;
- va fi adoptată o reglementare mai amplă a finanțelor, inclusiv „shadow-banking system” și cripto-activele
- incluziunea v dobândi probabil mai multă importanță în politicile publice; iar migrația va fi pe primul loc pe agenda guvernelor , deoarece schimbările demografice și fluxurile de migranți pot destabiliza cu ușurință societățile.
Dezbaterea în jurul modelului ideal ar trebui să se refere la forma de capitalism care poate stimula mai multă inovație și câștiguri de productivitate.
Dacă numărul „perdanților” în competiția economică crește , grupurile extremiste își vor mări avantajul politic. Dacă nu schimbăm politicile publice pentru a crea societăți mai echitabile, xenofobia, șovinismul și rasismul vor spori tendințele autoritariste și iliberale, conflictele vor prolifera .
Este posibil ca societățile noastre să fi intrat într-un nou „punct de cotitură” care ar putea provoca mai multe lupte sociale și război economic, pe fundalul confruntărilor geopolitice și al evoluțiilor haotice din diferite părți ale lumii. Există numeroase semne care transmit asta . Dacă așa stau lucrurile, lupta pentru apărarea democrației va fi din ce în ce mai grea .
9
8
