Dezbaterea "Viitorul educației și al muncii în era 4.0. Ce ne rezervă viitorul?", organizată de PwC România, s-a încheiat. Au participat Sorin Cîmpeanu, Ministrul Educației, Ela Moraru, Country Manager Google, Sergiu Manea, CEO BCR, Adrian Mihai, CEO Fan Courier, Ionuț Simion, Country Managing Partner PwC România și Daniel Anghel, Lider servicii fiscale și juridice. Au avut intervenții Oana Munteanu, Director PwC România, Anda Rojanschi, Partener D&B David și Baias și Cornelia Bumbăcea, Partener PwC România.

Dezbatere “Viitorul educației și al muncii în era 4.0. Ce ne rezervă viitorul?”, organizată de PwC RomâniaFoto: Pwc Romania

Urmăriți înregistrarea evenimentul aici:

Principalele declarații

Ionuț Simion: Ne-am obișnuit ca cele mai multe discuții pe acest subiect să fie ”aspiraționale”, cu bătaie lungă, cu planuri extrem de ambițioase care presupun investiții foarte mari și o durată mare pentru a le implementa. În actualele condiții care pun o mare presiune pe toată societatea: pe copii, părinți, profesori, angajați și angajatori, ne-am gândit că ar trebui să discutăm, în primul rând, ce soluții concrete avem acum la îndemână pentru a ne adapta și îmbunătăți modalitățile de a învăța și de a lucra. Studiile noastre globale arată că guvernele ar trebui să adopte o abordare agilă pentru a stimula inițiativele naționale de îmbunătățire a competențelor, să colaboreze cu companiile, organizațiile non-profit. Credem că responsabilitatea educației, în mod realist pentru a atinge rezultate, trebuie împărțită între guvern, prin educația formală, și angajatori, prin programele de formare la locul de muncă.

Daniel Anghel: În 2018 PwC a făcut un studiu în care ne uitam la decalajul și deficitul forței de muncă din România și estimam că până în 2021, în acele condiții de creștere economică, România ar fi avut nevoie de 1,1 milioane noi angajați ca să susțină creșterea economică. Migrația reprezintă un factor important al lipsei forței de muncă. Aș vrea să cred că în pandemie parte din acest fenomen a fost reversată. Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, România a cunoscut cea mai mare creștere a emigrației din țările UE din 1990, mai bine de un sfert dintre românii plecați în străinătate având studii superioare. La nivelul creșterii economice, impactul migrației a fost mixt. Pe latura negativă, creșterea cumulată a PIB real ar fi fost cu aproximativ 10 puncte procentuale mai mare în medie în România în absența emigrației.

Sorin Cîmpeanu: De ceva vreme, omenirea se confruntă cu patru tendințe: globalizare, schimbările demografice, schimbările climatice și a susținerii accentuate a automatizării și digitalizării. Perioada pe care o traversăm acum nu a avut influențe nici asupra schimbărilor climatice, nici a celor demografice și nici asupra globalizării. Are însă efecte majore asupra tendințelor de automatizare. Sistemele de educație din toată lumea sunt sisteme inerțiale, dincolo de faptul că sunt cele mai mari sisteme publice de stat, în România sunt 3,9 milioane de elevi, 550.000 de studenți și 350.000 de angajați. Inerția specifică înseamnă că deciziile corecte în educație își văd efectele într-o perioadă de timp cel puțin medie.

În sistemul de educație trebuie consecvența și coerență, ne-a lipsit în sistemul de educație din România acest lucru, coerența. Competențe există, există foarte multe plusuri, dar la nivelul coerenței am stat rău și acest lucru trebuie remediat.

Pandemia a scos în evidență diferențe foarte mari din perspectiva predării online între zone, între școli chiar și între elevi în aceeași clasă. Deci acest curriculum la decizia școlii se poate adapta mai ușor, poate fi mai flexibil în raport cu nevoile angajatorilor.

Avem o oportunitate majoră și sigur nu trebuie exagerată, dar totuși Planul Național de Redresare și Reziliența – suntem în plină negociere cu Comisia Europeană - am ajuns acum la 4,4 miliarde de euro din cele 30.

Avem niște ținte de atins. Educația adulților ar trebui să crească de la 1,3% la 47%, rata de alfabetizare digitală nu trebuie să fie mai mică de 15%, analfabetismul funcțional maximum 15%.

Sistemul de educație din România și alte sisteme de educație au această problemă a dezvoltării insuficiente a mecanismelor de recunoaștere și certificare a competențelor nonformale, învățate în mediul nonformal și mă refer aici la competențe, de exemplu, achiziționate prin experiența la locul de muncă.

Lucrurile astea trebuie să fie certificate și cred că este un interes comun cu angajatorii. Mai apoi sigur, sunt competențele informale.

Legea educației a fost schimbată de 117 ori în ultimii 10 ani.

Am modificat legea educației prin introducerea noțiunii de joint degree, pentru că nu exista posibilitatea spre exemplu ca Universitatea București să emită o diplomă comună cu cea din Sorbona.

Ela Moraru: Sigur că putem să ne uităm la riscul pe care îl aduce schimbarea, dar mai degrabă aș spune că odată cu această automatizare, job-urile de risc care presupun manipulare cu obiecte grele, în condiții dificile, joburi care sunt plătite prost, permit astfel oamenilor să ajungă să aibă job-uri mai bine plătite cu competențe și abilități care să se ducă în zona de rezolvare de probleme , creativitate, procese cognitive mai complexe. Obiectivul principal al formării este integrarea într-o societate, dar și în forța de muncă.

Tehnologia trebuie să facă parte din formarea continuă a celor care lucrează și nu numai. Tehnologia permite lucru colaborativ, formare hibridă, foarte multe lucruri care de fapt sunt baza abilităților pentru a te adapta și a fi agil în orice fel de context.

În acest moment Uniunea Europeană spune că e un deficit de un milion de joburi în IT&C, pentru că nu avem suficiente competențe digitale, deci automatizarea poate fi privită și ca un deschizător de job-uri. În momentul acesta, 9 din 10 joburi vor avea nevoie de competente digitale ca să existe. Iar Germania este țara cea mai automatizată, dar și cu rata de șomaj cea mai mică. Deci, automatizarea și digitalizarea nu sunt ”Bau Bau”.

Această migrație este naturală, a fost nevoie de ea, pentru că oamenii nu au avut înainte oportunitatea de a vedea și alte economii și aici văd două oportunități: diaspora a contribuit la creșterea consumului, iar cei care se întorc vin și cu competențele care le-au câștigat acolo.

Sergiu Manea, CEO: Vorbim mult despre deschidere, infrastructuri deschise, open banking, open society ca mindset. Ce-ar fi dacă împreună am desena un concept care s-ar numi open education? Ce-ar fi dacă am deschide educația către societate și societatea către educație? Ce-ar fi dacă atunci cand vorbim de creativitate, critical thinking, educație antreprenoriala care ne face sa prețuim etica muncii, nu ne învață să fim patroni.

Ce-ar fi dacă am da răspundere comunitară pentru crearea unei curricule care să aibă relevanță, acesta fiind diferit, după părerea mea, la Iași față de Timișoara sau Constanța față de Călărași?

Avem probleme de orientare și de modele. Eu cred că rolul educației este să creeze modele adevărate, care să-ți dea o viață sustenabilă, o viață prosperă. Ce-ar fi dacă am deschide companiile noastre nu numai pentru internship la 18 ani sau pentru studenți, ci pentru copii? Să poată vedea cum arată nu cabinet veterinar, cum arată Fan Courier.

10% din migrația către Italia sunt studii superioare, 60% din migrația care SUA sunt studii superioare, sunt două categorii socio culturale diferite Dacă ne uităm la studii medii, la meserii dovedite este absolut critic, trebuie să le mărim posibilitatea să câștige mai mulți bani și să schimbe comunitățile din jurul lor. În migrație din zona de super performanță arată o probelmă ce ține de calitatea vieții, climatului.

În momentul în care în care 30 de ani singura propunere pe care o faci lumii și cetățenilor tăi este o propunere a unei forțe de muncă existente și ieftine, cred că trebuie schimbată paradigmă, pentru reverberația acestei paradigme a fost precaritatea tuturor sistemelor care reprezintă calitatea vieții: infrastructură, educație, aspirație. Acum lumea vrea să aibă calitate, să achiziționeze experiența, aspirații și asta o putem face nu numai prin modernizarea narativului statului român sau a României economice, ci prin modernizarea statului. Propunerea noastră trebuie să fie alta pe piața globală, despre valoarea adăugată, de originare de businessuri și idei.

Adrian Mihai: Consider că în acest moment suntem într-o criză majoră a educației. Am trecut brusc de la educația pe care o știam și mulți profesori care de 20-30 de ani predau într-un anumit mod, la educația online fără să avem niciun fel de pregătire. Ne-am trezit că nu avem device-uri. Sunt zone, precum cea rurală, unde nu avem internet. Noi vrem ca acei copii să învețe online. E destul de greu.

Primul pas, cel mai important, este să rezolvăm această criză în care suntem. Putem să o rezolvăm, statul și firmele private, prin sponsorizări în așa fel încât să rezolvăm această urgență. Dacă reușim să o rezolvăm și dacă va trece pandemia, va trebui să creăm un învățământ care să pună elevul în centrul atenției

Elevul atunci când termină școala nu ar trebuie să termine cu o grămadă de cunoștințe tip calculator, să-l întrebi care-i formula nu știu cărei substanțe sau așa mai departe. Ei trebuie să dezvolte capacitatea de a lua decizii, să rezolve probleme, să aibă o anumită expertiză tehnică și abilități personale. Școala trebuie să ajute elevul să descopere la ce este el bun, în ce domeniu să se ducă.

Avem nevoie de oameni bine pregătiți și educați care să dezvolte aceasta țară. Dacă vrem să-i ținem pe oamenii în țară, este nevoie de educație, inovație și nivel salarial adecvat.

Evenimentul face parte dintr-o serie de cinci dezbateri pe teme esențiale pentru mediul de afaceri pe care PwC România le va organiza în perioada următoare. În 2021, PwC România marchează 30 de ani de activitate pe piața locală, timp în care a contribuit constant la dezbaterea publică și la promovarea subiectelor de importante pentru economie. Primele două evenimente din această serie despre investiții și digitalizare pot fi văzuteaici șiaici.