"Taiati costurile, imprumutati-va sau lichidati afacerea!", le-a spus Ali Naimi, sef timp de peste doua decenii peste industria petroliera a celui mai mare exportator din lume.
In anul ce a trecut, acestia i-au cam urmat sfatul.
Peste 100 dintre companiile din sectorul exploatarii din roci de sist au dat faliment de la inceputul lui 2015 si pana acum, dar cele care au supravietuit s-au metamorfozat in entitati abile, viabile economic si cu reactii rapide ce prospera si cu petrolul la 50 de dolari pe baril.
Acum OPEC este cea care cauta solutii, disperata sa duca preturile si mai sus in tentativa de a reface economiile tarilor membre.
"Afacerile cu sist sunt revigorate datorita dificultatilor prin care au trecut", explica Ben van Beurde, director executiv al Royal Dutch Shell.
Dupa un declin de doi ani provocat de plonjonul cotatiei petrolului de la 100 la 26 de dolari barilul, productia din SUA este acum din nou pe val, deschizand calea pentru o noua mare confruntare cu Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol.
Numarul sondelor din SUA a urcat cu 91% pana la 602 in doar noua luni. In acest timp, productia zilnica a urcat cu peste 550.000 de mii de barili, ajungand la peste noua milioane de barili de titei pe zi.
Nu numai ca industria de sist se intoarce in prim plan cu o mare dorinta de revansa, ci trebuie remarcat si ca ea nu mai este formata doar din acei cowboy-pioneri care au dominat prima faza a revolutiei din North Dakota, noteaza Bloomberg.
De aceasta data, Exxon Mobil si alti mari jucatori se alatura valului.
Este o noua realitate pe care OPEC si Rusia - principalele forte din spatele reducerilor de productie aprobate la sfarsitul anului trecut ca solutie la re-echilibrarea pietei globale - abia incep sa o ia in seama.
"La 55 dolari pentru un baril, vedem ca toata lumea este foarte fericita in SUA", spune Didier Casimiro, un director important de la compania ruseasca Rosneft PJSC.
Mult timp lider in privinta exploatarilor care necesita miliarde de dolari si ani de zile pentru a fi puse pe picioare - si alti ani pentru ajunge pe profit - Exxon repartizeaza acum circa o treime din bugetul sau de explorare pentru campuri de sist care pot genera cash-flow si in numai trei ani.
In ianuarie, Exxon a platit 6,6 miliarde de dolari pentru o achizitie menita sa dubleze activitatea companiei in bazinul Permian din vestul statelor Texas si New Mexico, cel mai fertil camp de sist din SUA.
Daca adaugam la toate acestea si alegerea lui Donald Trump, care a promis reglementari mai putine, conducte de transport mai multe si independenta energentica, se vede clar ca starea de spirit de la CERAWeek, conferinta care aduna in fiecare an sefii companiilor petroliere, bancheri si investitori, va fi mult mai optimista saptamana aceasta decat in 2016.
In acest an, companiile de energie din SUA au strans fonduri noi de 10,5 miliarde de dolari, cei mai multi bani fiind atrasi de sectorul de sist si de cel al serviciilor petroliere, cel mai bun debut de an din 1999 si pana acum.
In Midland, orasul texan din centrul bazinului Permian, agitatia este palpabila, taberele pentru muncitori sunt pline, iar traficul pe drumurile din zona este tot mai mare. Nu este vorba doar de o activitate mai intensa.
Cresterea este si rezultatul metodelor de a fora mult mai eficiente decat acum doi ani.
Datorita costurilor mai mici, Shell apreciaza ca poate fora un put in ziua de astazi cu circa 5,5 mil. dolari, cu 56% mai ieftin decat in 2013. Iar noile puturi, datorita tehnicilor mai puternice de fracking, scot mai multi barili ca niciodata.
In medie, o sonda din bazinul permian scoate acum 668 de barili pe zi, fata de doar 98 de barili in umra cu patru ani, potrivit datelor oficiale.
"Concluzia este ca noi apreciem ca pot produce atat petrol din Permian cat vor. Este o chestiune de sonde, doar o operatiune manufacturiera", a spus in februarie investitorilor Greg Armstrong, seful Plains All American Pipeline LP.
Iar revigorarea activitatii nu este consemnata doar in Permian, care se intinde din Texas in New Mexico. Forarile sunt in crestre si in alte bazine de sist, precum Scoop si Stack in Oklahoma si in campurile de adancime din Golful Mexic.
In acelasi timp, unele dintre cele mai influente voci din industrie spun ca tin strans sub control bugetele de productie, promitand ca nu o sa repete greselile din prima faza a revolutiei industriei de sist dintre 2010 si 2015, cand companiile au cheltuit cu mult mai mult decat sumele generate.
Pentru aceasta industrie americana - care la un moment dat parea ca va fi dependenta pentru totdeauna de un petrol la 100 de dolari barilul - generarea de profit la preturi mai mici a fost o mare surpriza.
Iar producatorii s-au intors pe profit folosind chiar metodele oferite de cel care era rivalul lor din piata, Ali Naimi. Acesta a fost schimbat anul trecut din functia de ministru al energiei in Arabia Saudita.
"In ziua de astazi, aproape fiecare bazin de sist este profitabil in banda de pret de 35-50 de dolari pentru baril", spune Regina Mayor, sef pe sectorul energie la KPMG LLP din Houston.
Sortimentul de referinta in SUA, West Texas Intermediate, s-a tranzactionat in ultima luna la 50-55 de dolari barilul.
Evolutia pretului petrolului WTI in ultimii 5 ani (Sursa Bloomberg)
Acordul de liber schimb UE-SUA
oricum, cum mai e vremea pe la Moscova ?
NU toti republicanii sunt petrolisti, unii sunt corupti de petrolisti.
Lasand la o parte Moscova (vezi windyty), mentalitatea "yes sir" face tot atat de mult rau ca "da gaspadin".
Trezirea impotriva ocultei mondiale!!!!
Forta BOR!!! Daniel, suntem alaturi de tine!
Romania, gradina maicii domnului!
Muntii Bucegi, construiti de catre daci ne vor apara energetic.
Vai cat de prosti suntem
În State e și mai mult spațiu, în Montana sunt doar 1 milion de oameni pe o suprafață cu 50% mai mare decât România, iar în Wyoming sunt doar vreo 600.000 de oameni pe o suprafață ușor mai mare decât România.
Planeta suportă între 40 și 200 de miliarde de oameni, nici măcar strănepoții tăi n-or s-o vadă suprapopulată.
Este vorba despre a hrani toti acei oameni. In functie de cat de bine vrei sa traiesti, cu tehnologiile actuale putem avea intre 2 miliarde si 40 miliarde de oameni pe planeta.
Cu 40 miliarde toata planeta ar fi la limita infometarii, un fel de Somalia. Asa ca 200 de miliarde sunt vise erotice.
Nu zice nimeni, cu tehnologii noi se poate schimba povestea. Dar hai sa ne bazam comentariile pe fapte, nu pe speculatii.
Oricum se pare ca populatia planetei se va stabiliza când ajunge la 10 miliarde, ceea ce ar fi rezonabil, deci discutia privind capacitatea devine inutila.
Si eu sunt pentru exploatarea acestor resurse, nu e cazul sa fim ecologisti habotnici si sa ramanem dependenti de rusi si tarile arabe.
Cea mai mare parte a terenului cultivabil e necultivat, iar cea mai mare parte a resurselor alimentare oceanice sunt neexploatate, Dar chiar și așa agricultura produce în special pentru hrana animalelor, nu a oamenilor.
Încă sunt multe zone unde se folosesc animale de muncă în agricultură, iar productivitatea e în consecință. Somalia nu e înfometată fiindcă e suprapopulată, ci fiindcă are lucruri mai interesante de făcut decât să-și producă hrana.
Asa ca nu poate suna decat bine ca scenariul MadMax a fost intarziat cu inca 20 de ani (aproape 1 trilion de barili de shale oil recuperabil)
Totusi, sa nu uitam ca unii dintre noi vor trai peste 30 de ani de acum! Daca in 30 de ani petrolul nu este inlocuit armonios va fi inlocuit urat!
Fara aceasta revolutie a shale oil, acum eram in anarhie sau sub controlul statelor cu petrol. Nu va dura mult (20-30 de ani in fct de populatie si economie) pana cand problema Peak Oil va fi extrem de stringenta!
Referitor la resurse este posibil ca un intreg razboi mondial sa se desfasoare sub ochii nostri si noi sa zicem ca nimeni nu e ""terminat. Daca-i intrebi pe sirieni de ex. sigur te vor contrazice! Pentru ei Iadul se petrece. Si lucrurile vor merge doar spre mai rau.
La momentul de față se extrage petrol pentru că e mai ieftin, nu de altceva. Dar în lipsa petrolului natural, până și din apa de mare se poate obține kerosen, folosind energia produsă de reactoare nucleare.
Dacă n-ar fi isteria ecologistă, un reactor nuclear cât un garaj de mașină ar putea alimenta un grup de blocuri pentru 30 de ani. Portavioanele și submarinele cu ce crezi că funcționează?
Petrolul n-o să se termine niciodată, la fel cum nu s-a terminat nici cărbunele. Reactoarele nucleare bazate pe fuziune vor deveni eficiente economic în următorii 30-50 de ani și vor produce cantități nemaivăzute de energie, exploatarea petrolului se va reduce din lipsă de clienți, nu din lipsă de petrol.
Pretul de 200$ al petrolului nu este consistent cu existenta sistemului actual!
După cum se poate vedea în prezent, se arde cărbune în neștire pentru a subvenționa regenerabilele, o eventuală creștere a prețului petrolului ar reduce automat subvențiile necesare pentru regenerabile.
Iar marea afacere cu petrolul de șist (de argilă ar fi mai corect spus) este faptul că se află deja în State, nu mai trebuie să parcurgă jumătate de planetă până acolo unde e consumat.
Dacă mâine sare prețul la 150 usd, într-adevăr, economia nu suportă. Dar dacă peste 3 ani ar ajunge la 150 usd, o mulțime de exploatări nerentabile azi devin instantaneu profitabile și prețul este imediat presat în jos.
Crezi că pe vremea primei crize a petrolului își imagina cineva că economia va funcționa bine-merci la prețurile de azi? :) Sistemul s-a reașezat, dolarul nu mai nici el ce era în '70, iar lumea merge mai departe.
Petrolul se pare ca este o resursa regenerabila si nu se va termina atat de repede cum estimau cei care doreau sa-i ridice pretul.
Stai p-aproape, Iisus va veni curand ! :)))
https://en.wikipedia.org/wiki/Power_to_gas
Pretul de exploatare a scazut in primul rand pt ca toti contractorii au scazut preturile. In America si Canada se lucreaza cu contractori, firma de oil se ocupa de achizitionat terenuri si licente de exploatare, plus magement dar adevarata munca o fac contractorii. Rig-ul care sapa de ex nu e al firmei de oil, e Precision Drilling (ex).
Un alt element cheie e pad drilling si hz drilling, se dau pana la 20-30 de gauri de pe aceeasi locatie iar timpii de foraj au scazut uimitor. Daca in urma cu 10 ani, o sonda orizontala de 5000m avea nevoie de 1-2 3 luni pt a fi sapata, acum se sapa in maxim 2 saptamani cu tot cu completion, in fctie de adancime.
Al treilea element, tehnologiile de fracturare au evoluat, is mai ieftine si scot mai mult petrol.
Asa ca arabii s-au impuscat singuri in picior. Pt niste economii care depind de oil and gas in proportie de 95% a fost ceva cu adevarat prostesc ce au facut.