În România, pe de altă parte, managerii interimari sunt numiți politic, nu în baza unor competențe profesionale și, nu de puține ori, experiența lor în industria în care activează compania pe care o conduc este aproape nulă.
În România, lucrurile stau la capătul opus, al lipsei de transparență şi al numirilor pe criterii de afiliere politică. În plus, mandatele interimare se succed pe perioade foarte îndelungate, inclusiv de doi ani, în cazul multor companiilor de stat importante.
Aceasta este situația pentru Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Aeroporturi Bucureşti, Portul Constanța, precum şi alte companii de stat. În cazul lor, precedentele Consilii de Supraveghere interimare au fost înlocuite cu alte Consilii cu mandat scurt de patru luni, în ciuda faptului că data expirării mandatelor membrilor Consiliului era cunoscută de toţi acţionarii, de luni întregi.
Există chiar cazuri în care membrii Consiliului nu mai pot fi traşi la răspundere pentru încălcarea obligaţiilor de neconcurenţă, permiţând, astfel, conflicte de interes flagrante. Mai mult, ei nu mai sunt obligaţi sa păstreze confidenţialitatea informaţiilor obţinute în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere, situație care sporeşte riscul unor potenţiale practici de corupţie şi abuzive. Ca să nu mai vorbim despre faptul că sunt puse în pericol performanţa companiei precum şi încrederea investitorilor în viitorul acesteia din cauza lipsei de responsabilitate şi transparenţă.
Ar fi benefic pentru toată lumea ca, măcar în ceasul al doisprezecelea, Guvernul să înceteze cu practicile numirilor politice în managementul şi ȋn consiliile companiilor de stat. Este cert că, oriunde au fost puse corect în aplicare, normele de guvernanţă corporativă au adus beneficii respectivelor companii. Iar pentru ca acest lucru să se ȋntâmple, este nevoie de responsabilitate politică.