Managerii interimari sunt folosiți în multe țări dezvoltate din Europa (Marea Britanie, Franţa, Germania, Spania), dar şi în SUA ori Australia. De regulă, acționariatul unor companii apelează la ei în vreme de criză, rolul managerului interimar fiind acela de a lua decizii dificile precum reduceri de personal, eventual și din salarii, lucruri în genere dureroase pentru angajați. Diferența dintre țările la care ne refeream mai sus și România este că acolo, acei manageri sunt specialiști în domeniile lor, care preiau pentru câteva luni o companie, o redresează și pleacă.
În România, pe de altă parte, managerii interimari sunt numiți politic, nu în baza unor competențe profesionale și, nu de puține ori, experiența lor în industria în care activează compania pe care o conduc este aproape nulă.
În Occident există oasociaţie globalăa managerilor interimari,asociaţii naţionale(în Spania), cel puţinun institut dedicatacestei categorii de profesionişti (în Marea Britanie), precum şi companii specializate care oferă soluţii de management interimar (înFranţaşiGermania).
În România, lucrurile stau la capătul opus, al lipsei de transparență şi al numirilor pe criterii de afiliere politică. În plus, mandatele interimare se succed pe perioade foarte îndelungate, inclusiv de doi ani, în cazul multor companiilor de stat importante.
În asemenea condiții, nu ai cum să nu te îngrijorezi de viitorul unor companii atunci când statul încalcă flagrant normele guvernanţei corporative, numind uneori nu doar un manager, ci un întreg consiliu de administraţie interimar.
Aceasta este situația pentru Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Aeroporturi Bucureşti, Portul Constanța, precum şi alte companii de stat. În cazul lor, precedentele Consilii de Supraveghere interimare au fost înlocuite cu alte Consilii cu mandat scurt de patru luni, în ciuda faptului că data expirării mandatelor membrilor Consiliului era cunoscută de toţi acţionarii, de luni întregi.
Nu de puține ori, noile contractele de mandat propuse pentru noul Consiliu interimar sunt revizuite, fiind eliminate obligaţii-cheie ale membrilor Consiliului, care făceau parte din contractele de mandat anterioare.
Există chiar cazuri în care membrii Consiliului nu mai pot fi traşi la răspundere pentru încălcarea obligaţiilor de neconcurenţă, permiţând, astfel, conflicte de interes flagrante. Mai mult, ei nu mai sunt obligaţi sa păstreze confidenţialitatea informaţiilor obţinute în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere, situație care sporeşte riscul unor potenţiale practici de corupţie şi abuzive. Ca să nu mai vorbim despre faptul că sunt puse în pericol performanţa companiei precum şi încrederea investitorilor în viitorul acesteia din cauza lipsei de responsabilitate şi transparenţă.
Au existat voci din rândul unor ONG-uri care au protestat împotriva politicilor păguboase ale Ministerului Energiei, solicitând acestei instituţii să aplice integral și fără amânare Legea 111/2016 privind guvernanţa corporativă în întreprinderile de stat, şi să demareze de urgență selecțiile competitive, conform aceluiaşi act normativ, în toate companiile unde au fost numiți interimari cu mandate provizorii. Apelul lor a fost ignorat.
Ar fi benefic pentru toată lumea ca, măcar în ceasul al doisprezecelea, Guvernul să înceteze cu practicile numirilor politice în managementul şi ȋn consiliile companiilor de stat. Este cert că, oriunde au fost puse corect în aplicare, normele de guvernanţă corporativă au adus beneficii respectivelor companii. Iar pentru ca acest lucru să se ȋntâmple, este nevoie de responsabilitate politică.
0
3
