Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Printr-o hotărâre arbitrala pronunţată în decembrie 2013 (Micula/România) s-a constatat că, prin retragerea, în 2005, a unei scheme de încurajare a investiţiilor, cu patru ani înainte de expirarea sa prevăzută pentru 2009, România a încălcat un tratat bilateral de investiţii încheiat între România şi Suedia - reamintește CE, într-un comunicat remis HotNews.ro.
România a anulat schema de ajutoare ca parte a procesului de aderare la UE în vederea respectării normelor UE privind ajutoarele de stat în legislaţia sa naţională.
Instanţa de arbitraj a obligat România să îi despăgubească pe reclamanţi, Viorel şi loan Micula, doi investitori cu cetăţenie suedeză, pentru că aceştia nu au beneficiat în întregime de schemă.
Cu toate acestea, în urma unei investigaţii amănunţite, la 30 martie 2015, Comisia Europeană a adoptat o decizie în care concluziona că suma plătită de România drept despăgubiri celor doi investitori şi societăţilor acestora încalcă normele UE privind ajutoarele de stat şi prin care obliga România să recupereze despăgubirile de la beneficiari.
Comisia a constatat că, prin faptul că a plătit despăgubiri reclamanţilor, România le-ar acorda avantaje echivalente cu cele furnizate prin schema de ajutoare incompatibilă.
Normele UE privind ajutoarele de stat impun, ca o chestiune de principiu, recuperarea ajutoarelor de stat ilegale, în scopul de a se elimina denaturarea concurenţei create de ajutor.
Termenul pentru punerea în aplicare de către România a deciziei Comisiei a fost 31 iulie 2015, în conformitate cu procedurile standard, şi anume patru luni de la notificarea oficială a deciziei Comisiei. Până la recuperarea integrală a ajutorului ilegal, beneficiarii în cauză continuă să profite de un avantaj competitiv ilegal, motiv pentru care recuperarea trebuie să aibă loc cât mai curând posibil.
România a recuperat deja de la beneficiari o parte din ajutoarele ilegale. Cu toate acestea, după mai mult de trei ani de la decizia Comisiei, aproape jumătate din valoarea iniţială a ajutorului nu a fost încă recuperată şi deocamdată nu există nicio perspectivă de rambursare integrală imediată a ajutorului restant.
Prin urmare, Comisia a decis să trimită România în faţa Curţii de Justiţie pentru nepunerea în aplicare a deciziei Comisiei, în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).
Statele membre trebuie să recupereze ajutoarele de stat ilegale în termenul stabilit în decizia Comisiei, care este de obicei de patru luni. Articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 2015/1589 şi jurisprudenţa prevăd că statele membre trebuie să recupereze imediat şi efectiv ajutorul de la beneficiar.
În cazul în care un stat membru nu pune în aplicare o decizie de recuperare, Comisia poate sesiza Curtea de Justiţie în temeiul articolului 108 alineatul (2) din TFUE, potrivit căruia Comisia poate să sesizeze direct Curtea pentru încălcări ale normelor UE privind ajutoarele de stat.
În cazul în care un stat membru nu se conformează hotărârii, Comisia poate solicita Curţii să impună penalităţi cu titlu cominatoriu în temeiul articolului 260 din TFUE.
În conformitate cu jurisprudenţa constantă a UE, o decizie a Comisiei este obligatorie şi executorie şi în faţa instanţelor naţionale, iar recuperarea este reglementată de legislaţia naţională, cu condiţia ca aceasta să permită o recuperare imediată şi efectivă. În cazul de faţă, procesul de recuperare nu a avansat în ultimii ani, iar instanţele din România nu au respectat decizia de recuperare a Comisiei.
Cum a ajuns România aici:
cand e pt infractori... sa-i gratiem pe toti (desi ue nu a cerit asta) ca sa nu primim amenda...
daca e sa primim amenda pt altceva.... fuck it... e ok
Prin această hotărâre arbitrală s-a constatat că România a acționat nerezonabil și contrar obligațiilor sale internaționale atunci când a abrogat în anul 2004 o schemă de facilități instituită pe zona defavorizată Ștei-Nucet și care, conform legii trebuia menținută până în anul 2009. România a fost condamnată și pentru că, în ciuda abrogării facilităților, a menținut în continuare obligația investitorilor de a păstra locurile de muncă și de a nu lichida sau muta investiția. Pe scurt, în anul 1998, România a declarat zona Ștei-Nucet ca fiind zonă defavorizată și a promis pe o perioadă de 10 ani că va susține investițiile în zona respectivă prin acordarea unor facilități fiscale, cu condiția ca investițiile să fie păstrate, adică să nu fie lichidate voluntar, pe o perioadă de 20 de ani. Domnii Ioan și Viorel Micula, care au statut de investitori suedezi, având, de peste 20 de ani doar cetățenie suedeză, au făcut investiții masive în zona Ștei-Nucet, accesând credite de la mai multe bănci comerciale. Astfel, au fost ridicate de la zero mai multe fabrici, au fost cumpărate echipamente de ultimă generație și a fost creată infrastructura pentru una dintre cele mai mari platforme industriale din regiune. Un astfel de proiect presupune o fază inițială în care se investește masiv, urmată de o perioadă în care respectivele investiții trebuie recuperate, creditele trebuie restituite, etc. Or, în cazul investițiilor domnilor Micula, România s-a răzgândit în acordarea suportului promis exact atunci când investițiile fuseseră finalizate, iar investitorii trebuiau să înceapă să își recupereze investițiile făcute. Deși a abrogat schema de facilități, România nu a abrogat și obligațiile investitorilor de a păstra locuril
La Antena 3 preotul protestant va canta prohodul (pe nas, cum ii place domniei sale) vreunui ministru PDL (ca in 2009 nu erau infratite PSD cu PDL, nuuuu, era numai PDL), iar Ciuvica il va rastigni din nou pe Base, drept represalii pentru ca a fost inclus in categoria "specimene".
Ma intreb daca Ciolos nu o fi avut si el vreo legatura cu fratii Beagle (care erau trei de fapt :), macar prin ruda sa Soros.
În consecință, România a fost obligată de Tribunalul de la Washington să achite cu titlu de despăgubiri, suma de aproape 400.000.000 lei, plus dobândă calculată Robor la 3 luni plus 5% pe an ca urmare a încălcării Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Suediei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor care protejează investițiile suedeze în România.
România a atacat Hotărârea ICSID cu o acțiune în anulare care a fost respinsă. Hotărârea ICSID a rămas definitivă.
Executarea unei hotărâri pronunțate de acest tribunal internațional este obligatorie pentru România. Încă din anul 1975, România a aderat, alături de alte aproximativ 150 de state, la Convenția ICSID, Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiată la Washington în 1965. Această convenție obligă toate cele 150 de țări să se supună necondiționat hotărârilor date de Tribunalul ICSID de la Washington .
Instanțele Române au înțeles acest lucru și au încuviințat executarea silită a hotărârii arbitrale pe teritoriul României. România s-a opus executării, dar instanțele române au respins contestația la executare a României.
După pronunțarea hotărârii ICSID, Comisia Europeană a început un joc “de instigare” a României în a nu-și respecta obligația asumată internațional, respectiv aceea de a pune în aplicare orice hotărâre dată de Tribunalul ICSID de la Washington . Astfel, Comisia a pornit o investigație proprie în care urma să analizeze dacă plata de către România a unei sume la care a fost obligată de un for jurisdicțional ar putea fi considerată “ajutor de stat”. Este primul caz în care executarea unei obligații impuse de o instanță internațională este considerată a fi un “ajutor de stat”. Ajutorul de stat impune o serie de condiții, dintre care
ca sa Contrabalansam Furaciunea TREBUIE sa aducem de acasa 50 miliarde de EURO
iar diferenta de vreo 80 miliarde euro cat ar fi credite...la fel tot noi...