La inceputul anilor '90, Petre Roman declara ca industria romaneasca era un morman de fiare vechi. Declaratia a fost respinsa de multi, desi Roman avea dreptate, scrie Mihai Marcu, pe blogul lui.
Uitandu-ma critic la necesarul de investitii pentru unele din intreprinderile din vechiul regim, privatizate sau nu, remarc o tema recurenta: consumul de energie. Consumul excesiv de energie si dependenta implicita de energie ieftina (cel mai des gaz) este principalul dezavantaj si factorul care practic scoate de pe piata aceste companii. Adeseori, necesarul de investitii pentru a aduce aceste companii la nivele competitive depaseste costul de constructie a uneia noi.
Explicatia este una simpla: intre 1980 si 1989 s-a ratat un ciclu de investitii. Ceausescu a redirectionat toate resursele catre plata datoriilor, in timp ce baza existenta de capital fix s-a deteriorat semnificativ iar restul lumii nu a stat pe loc. Urmarea fireasca a fost pierderea competitivitatii.
Hiperinflatia deceniului 1990 - 2000 nu a permis continuarea investitiilor, ci doar mentinerea in viata a societatilor de stat. Dupa 10 ani de hiperinflatie si dupa inca 7 ani de crestere economica, garantii de stat si stergere de datorii, momentul final se apropie pentru cine nu a sesizat "pacatul originar" si nu a facut cand se mai putea investitiile necesare.
Comenteaza pe Economia pe intelesul tuturor.
