Noi la școală am fost învățați să avem o gândire a cărții, lineară, de tip Gutenberg: foaie după foaie, capitol după capitol, a declarat prof. univ. dr. Anca Nedelcu la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității București.
„Eu așa am învățat engleză. Aveam caietul de engleză. Dacă-l pierdeam, intram în panică. Pierderea caietului care începea cu prima lecție care era? Conjugarea verbelor: to be and to have”, a povestit ea.
Ea spune că propriul copil a învățat altfel engleza.
„Habar n-are de gramatică și vorbește, evident mai bine decât mine pentru că a prins de peste tot. Rezultatul este același: fluență în limbă. Sunt două tipuri de învățare diferită care nu trebuie să fie negate, ci pot să meargă împreună”, a afirmat Nedelcu.
Potrivit acesteia, școala nu mai poate să meargă doar pe învățarea lineară cu care a fost obișnuită, cea de tip broadcasting, ca la televizor: cineva spune, ca la televizor, și ceilalți receptează. Nu se mai poate astăzi acest lucru.
- „Profesorul care era singurul gestionator de conținut, pentru că avea cartea mare, acum are concurență reală: ChatGPT. Trebuie să țină cont de asta. Încăpățânarea să negi tehnologia din jurul tău o să te tragă mult înapoi”
În opinia sa, școala trebuie să-și facă din tehnologie un aliat, nu să educe în ciuda lui.
Școala a uitat să fascineze. Creierul dacă găsește fascinație, vrea să învețe
„Școala are o responsabilitate în comparație cu internetul, jocurile care vor să te distreze. Trebuie să învețe să folosească toate atuurile. Școala a uitat să fascineze. În ciuda credinței că ne-ar plăcea, că avem un creier căruia îi place să învețe, lucrul acesta nu se întâmplă. Atunci trebuie să-l atragem”, explicată ea.
- „Dacă el găsește fascinație, vrea să învețe. Iubește senzația de evoluție când are ceva fascinant”
Copiii pierd capacitatea de a pune întrebări
„S-au făcut cercetări care arată că elevii pierd din capacitatea de a pune întrebări pe parcursul școlarizării. Un copil preșcolar pune cam 100 de întrebări/oră. Când are 10 ani abia dacă mai pune una pe zi pentru că nu și-a exersat această capacitate”, a explicat profesoara.
- Ăsta e un lucru pe care școala poate să-l dezvolte.
„ChatGPT e un foarte bun context să reușești să pui întrebări deștepte. Dacă el are atâta cunoaștere, care mai e rolul tău? Rolul tău e să găsești întrebarea deșteaptă. Ăsta e un lucru foarte greu. Școala trebuie să ne învețe să punem întrebări”, a explicat Nedelcu.
- „Când dau studenților mei un examen în care nu le cer răspunsuri, ci îi rog să facă niște întrebări, vă imaginați blocajul”
Trebuie învățată mintea critică, să sesizezi incompetența inconștientă
„Ăsta e un lucru pe care trebuie să-l învățăm: mintea critică. Capacitatea de a sesiza ceea ce nu știi, să sesizezi incompetența inconștientă: când nu știi că nu știi” a mai arătat Anca Nedelcu.
- „Dacă școala reușește să mă facă să văd câtă cunoaștere e în jurul meu, că am nevoie de cunoaștere, că îmi cunosc limitele, e un lucru bun. Să nu toarne un curriculum formal, ci să mă facă să-mi doresc să văd lucrurile astea”.
„Trebuie să mă învețe să fiu autonom, să am o minte critică, să fiu reflexiv, să lucrez în parteneriat, să accept sprijinul celorlalți care îmi spun printr-un feedback că pot să schimb ceva la mine”, a menționat ea.
- „Nu te poți gâdila singur, apropo de reflexivitate. Avem un creier care anticipează lucrul ăsta. Ai nevoie de un profesor, de o carte, de o conferință care să te scoată din letargia ta”
Școala trebuie să-și facă treaba
„Soluția pentru școală, pentru toate generațiile, rămâne aceeași: școala să-și facă treaba pentru care a fost aleasă. Să facă lucrul ăsta foarte bine, cu responsabilitate și echilibru: să învețe cunoaștere, ceea ce se învață în învățământul vocațional și tehnic, să aibă interacțiune și un profesor, să învețe din carte și din internet”, a mai arătat ea.
- „Flexibilitatea și echilibrul reprezintă un lucru foarte important. Școala nu trebuie să fie temătoare în ceea ce privește concurența pe care o face tehnologia”
„Tiparul a fost extraordinar. A permis răspândirea cunoașterii la mai multe persoane. Au ajuns să citească mai mulți. A dezvoltat ceva ce până atunci nu fusese la fel de intens. Focalizarea pe o temă făcând abstracție de tot ce se întâmplă în jur: asta face cartea atunci când ești serios în raport cu ea”, a explicat profesoara, în cadrul unui eveniment Rethink.
- „Lucrul acesta nu mai există neapărat astăzi. Astăzi vorbim de un alt tip de învățare: cea conectivă. Mintea sare de colo-colo, agață de peste tot și, până la urmă, își formează ea un ansamblu”
„Școala nu trebuie să se teamă de acest lucru pentru că se poate învăța și altfel”, a mai arătat Anca Nedelcu.
0
1
