Al treilea terminal plutitor de gaz natural lichefiat pentru Germania, Höegh Gannet, a sosit la Brunsbüttel, la finele săptămânii trecute. Ministrul federal al economiei, Robert Habeck (Verzi), și premierul landului Schleswig-Holstein, Daniel Günther (CDU), au fost prezenți, dar reticenți în a clarifica și dezavantajele mega-proiectului guvernamental.
Guvernul federal promovează în mod activ construcția de instalații de import pentru gaze lichide, pentru a asigura securitatea aprovizionării Germaniei în viitor. În acest scop, a închiriat cinci din șapte nave terminale, dintre care două sunt în prezent în funcțiune, la Wilhelmshaven din Saxonia Inferioară și în Lubmin, din Mecklenburg-Pomerania de Vest.
Vineri, al treilea terminal plutitor de gaz natural lichefiat (GNL) a ajuns la Brunsbüttel. Cele trei instalații au inițial o capacitate anuală de import de aproximativ 14 miliarde de metri cubi. Un total de 11 terminale GNL ar trebui să fie operaționale până în 2026, dintre care trei sunt planificate ca terminale staționare.
Independență și excesivă prudență
Înainte de începerea atacului asupra Ucrainei, Rusia a furnizat 55% din necesarul de gaz local. Aproximativ 55 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc veneau în Germania prin conducta Nord Stream 1.
Potrivit guvernului federal, obiectivul declarat este de a fi independent de petrol, gaze și cărbune din Rusia, pe termen scurt. O treime din necesarul actual de gaz poate fi acoperit de terminalele plutitoare de GNL.
Șeful Agenției Federale de Rețea, Klaus Müller, se îndoiește însă de necesitatea tuturor terminalelor de import, planificate pentru gaze naturale lichefiate. „E corect să ne pregătim pentru o iarnă extrem de friguroasă și să planificăm redundanțele”, a spus Müller, pentru compania de media digitală, Table.Media: „Dar cred că, analizând prima iarnă fără gazoductul rusesc, statisticile vor fi urmărite mai atent”.
Prin declarațiile sale actuale, Müller susține și evaluările altor experți care au criticat amploarea construcției de terminale. Aceasta înseamnă că se construiește mult mai multă capacitate, decât este necesar. „Dacă toate planurile referitoare la GNL sunt implementate, sunt previzibile investiții proaste, cu bani de la contribuabili”, comentează Tagesschau.de.
Clor deversat în mare
De asemenea, ecologiștii avertizează asupra posibilelor consecințe asupra mediului și climei. Terminalul GNL din Wilhelmshaven este aproape finalizat. Pe 22 decembrie, Höegh Esperanza a introdus pentru prima dată gaz în rețeaua germană, „în detrimentul Mării Wadden”, spun ecologistii. Aceștia critică faptul că Höegh Esperanza este planificat ca primul terminal de import pentru GNL.
În 2019, autoritățile australiene chiar au respins nava, deoarece conductele sale trebuie curățate cu clor. Clorul este apoi evacuat, netratat, de pe navă în Marea Nordului, iar volumul s-ar ridica la cca. 35 de tone de substanță chimică pe an, deversată în ape, potrivit NDR.de.
Miliarde din bani publici
Unsprezece terminale GNL urmează să fie construite la nivel național, în Germania. Opt dintre aceste terminale sunt nave speciale, închiriate. Pe lângă Wilhelmshaven, acestea urmează să fie staționate în Stade, Lubmin (Mecklenburg-Pomerania de Vest) și Brunsbüttel (Schleswig-Holstein).
Guvernul federal dorește să închirieze cinci dintre așa-numitele unități flotante de stocare și regazificare (FSRU). Ministerul Federal al Economiei estimează costurile pentru terminalele plutitoare de GNL la 9,7 miliarde de euro, pentru perioada 2022-2038.
Trei terminale permanente urmează să fie construite pe teren, până în 2026 (Wilhelmshaven, Stade, Brunsbüttel). Capacitatea anuală a tuturor centralelor ar trebui să fie de 73 de miliarde metri cubi de gaze naturale.
2
6
