Marile companii europene nu se grăbesc să înlocuiască prea curând gazele naturale cu surse energetice mai curate, în ciuda obiectivelor climatice transpuse în fel de fel de normative. În ultima lună, trei mari companii energetice au încheiat acorduri cu Qatar pe 27 de ani, pentru achiziționarea de gaze naturale lichefiate (GNL). Practic, observăm cum Rusia este înlocuită, treptat, cu alți mari furnizori de gaze. Însă aceste acorduri pe termen lung, care leagă Europa timp de multe decenii de gazele din Qatar sau SUA, ar putea împiedica îndeplinirea obiectivelor UE privind atingerea neutralității climatice până în 2050.
Trei mari contracte pentru furnizare de gaze în Europa
Compania italiană Eni SpA tocmai a semnat un acord pe 27 de ani cu QatarEnergy pentru a achiziţiona gaze naturale lichefiate (GNL), informează Bloomberg. Începând din 2026, societatea mixtă dintre QatarEnergy şi Eni va livra anual 1,5 miliarde metri cubi (bcm) GNL către terminalul plutitor de import terminal din Piombino, Italia.
Este al treilea contract pe 27 de ani pe care Qatar îl încheie, în această lună, cu o companie europeană. Celelalte două sunt TotalEnergies SE şi Shell Plc.
Bloomberg remarcă faptul că acordul cu Shell Plc a fost semnat la două zile după ce Uniunea Europeană a declarat că va face eforturi pentru eliminarea treptată a majorității combustibililor fosili cu mult înainte de 2050. Cu o săptămână în urmă, fusese semnat un acord similar cu francezii de la TotalEnergies SE.
Potrivit acordului cu Shell, începând din 2026, QatarEnergy va livra până la 3,5 milioane de tone de gaze lichefiate pe an către terminalul Rotterdam’s Gate, timp de 27 de ani. Aceeași cantitate va ajunge în Franța.
Aceste acorduri sunt încheiate după ce Qatar a investit miliarde de dolari pentru a majora producţia cu 64% până în 2027.
Interesele companiilor energetice nu țin cont de previziunile politicienilor
„Companiile energetice par să parieze că Europa va avea nevoie de mai mult gaz decât prevăd politicienii”, a declarat Christian Egenhofer, cercetător în cadrul Centrului pentru Studii de Politică Europeană, potrivit Bloomberg.
Tranziția către alternative mai curate se dovedește a fi dificilă, în condițiile în care importurile de gaze rusești sunt înlocuite cu varianta lichefiată din Qatar sau SUA.
Guvernele din UE încearcă să ofere prioritate surselor regenerabile, mai ales după invadarea Ucrainei de către Rusia, însă costurile ridicate ale împrumuturilor și incertitudinile privind viabilitatea comercială a unor tehnologii au blocat investițiile și au ridicat semne de întrebare cu privire la accesibilitatea obiectivelor europene în materie de climă, mai remarcă Bloomberg.
Deși nu există limite legale pentru companiile private în privința semnării acordurilor pe termen lung, unii diplomați ai UE sunt îngrijorați de faptul că astfel de tranzacții arată că mari actori de pe piața energetică văd un viitor strălucit pentru gaze.
Citește și:
Sursa foto: DARRYL DYCK / PA Images / Profimedia
2
10
