În România, legea spune că rezervele de petrol și gaze sunt proprietatea statului, chiar dacă se găsesc pe terenurile unor persoane fizice sau juridice. Proprietarii sunt expropriați și despăgubiți, dar nu primesc redevențe, ca în alte țări (în Statele Unite, spre exemplu). Agenția Națională de Resurse Minerale sfătuiește oamenii să sune la numărul de urgență 112 dacă descoperă gaze pe proprietatea lor. În comuna Calopăr din județul Dolj, unde o casă a explodat la începutul acestei luni ca urmare a scurgerilor de gaze, este vorba de acumulări accidentale, nu de zăcăminte comerciale.

Sondă petrolierăFoto: Ciolca | Dreamstime.com

Legea petrolului nr. 283/2004 spune că resursele de petrol (țiței și gaze) situate în subsolul țării și al platoului continental românesc al Mării Negre fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin statului român.

„Terenurile unde sunt descoperite zăcăminte de petrol și gaze aparțin unor proprietari, persoane fizice sau juridice. Statul român, prin Agenția de Resurse Minerale, preia acele perimetre și le dă spre concesiune unui operator licențiat. Proprietarii primesc o justă despăgubire”, afirmă, pentru HotNews.ro, Dumitru Chisăliță, expert în energie și fost director Romgaz.

Potrivit Legii 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului, plus prejudiciul pe care îl provoacă proprietarului această expropriere.

„La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”, precizează legislația din domeniu.

În alte țări, precum Statele Unite ale Americii, proprietarii terenurilor sunt și proprietarii resurselor de petrol și gaze și primesc redevențe de la compania care exploatează respectivele zăcăminte.

Și la noi în România au fost perioade când era la fel, spune Chisăliță.

Spre exemplu, Legea minelor din 1895 prevedea că, în cazul petrolului şi al celorlalte şisturi bituminoase, proprietarul (superficiarul) putea proceda cum socotea de cuviinţă, fără niciun fel de constrângere din partea statului, în pri­vinţa valorificării sau nevalorificării zăcămintelor sau a condiţiilor de concesionare.

Singurele prevederi pe care era obligat să le respecte erau acele dispoziţii din legea minelor refe­ritoare la poliţia minieră, raporturile dintre muncitori şi concesionari și plata unor taxe miniere către stat.

„Dispunând în mod liber de perimetrele petrolifere, proprie­tarii lor, cei mai mulţi ţărani, cu parcele între 5.000 - 10.000 mp, au acceptat cu uşurinţă ofertele de concesionare ale unor persoane care, în cele mai multe cazuri, nu erau nici măcar exploatatorii direcţi, ci simpli intermediari sau traficanţi. Se cunosc numeroase cazuri în care perimetre extrem de bogate din judeţele Prahova şi Dâmbo­viţa au fost concesionate iniţial pentru sume derizorii, pentru ca a doua zi să fi fost reconcedate unor societăţi în schimbul unor avansuri considerabile”, scrie Chisăliță într-un articol publicat în ziarul Adevărul în anul 2013.

După legea din 1895 a urmat o adevărată cursă pentru acapararea perimetrelor petrolifere particulare din România, iar capitaliştii străini au ajuns să controleze industria ţiţeiului din ţara noastră, amintește el.

„Exploatarea terenurilor petrolifere a fost cu totul neraţională şi neeconomică. Micile parcele acaparate nu permiteau comasarea terenurilor aflate în exploatare, dar în schimb încurajau concurenţa acerbă între concesionari pentru a începe cât mai grabnic lucrările. În acest fel, fiecare concesionar nădăjduia să „fure” ţiţeiul din sub­solul vecinului.

În afară de acestea, capitaliştii străini au folosit metode care le permiteau extragerea unor cantităţi cât mai mari, cu minimum de cheltuieli. De aceea ei au neglijat mult timp, până după Primul Război Mondial, efectuarea unor exploatări raţionale, cu sonde dispuse la anumite distanţe şi controlul permanent al presiunii gazelor în interior. Metoda cea mai utilizată a fost mult timp cea a „sondelor erup­tive”. Prin asemenea metode numai o parte neînsemnată din zăcă­mintele de ţiţei era adusă la suprafaţă, restul fiind pierdut probabil pentru totdeauna”, se mai arată în articol.

Ce fel de zăcăminte sunt în Calopăr, județul Dolj

Revenind la zilele noastre, acumulările de gaze din curtea unui localnic din comuna Calopăr (județul Dolj) au provocat o explozie soldată cu rănirea proprietarului și distrugerea casei, la începutul acestei luni. Mai multe gospodării au fost evacuate, iar autoritățile se pregătesc să facă lucrări care să restabilească siguranța în zonă.

Costurile urmează să fie suportate din bugetul primăriei, dar și din bugetul de stat, dacă se dovedește că sunt foarte mari.

Comuna respectivă nu este racordată la rețeaua de distribuție a gazelor.

„Cel mai probabil, în acea zonă vorbim de o acumulare de gaze de mică adâncime. Sunt necesare lucrări de drenare, de captare a gazelor care apoi sunt eliberate. Fiind cantități foarte mici de gaze, nu se poate face nimic cu ele. Costurile cu o instalație de utilizare a acelor gaze nu s-ar justifica economic”, spune și Dumitru Chisăliță.

Potrivit acestuia, au mai existat situații de acest gen de-a lungul timpului în România în anii 1970-1990, însă în general acumulările de gaze de suprafață sunt rare.

ANRM sfătuiește oamenii să sune la 112

HotNews.ro a solicitat și punctul de vedere al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) privind situația de la Calopăr.

„Din analiza fondului geologic naţional efectuată în cadrul A.N.R.M., pentru subsolul judeţului Dolj – localitatea Bâzdâna, comuna Calopăr nu sunt înregistrate resurse/rezerve de petrol deci, implicit, nu există încheiate acorduri petroliere de concesionare a perimetrelor respective în vederea explorării, dezvoltării şi exploatării de hidrocarburi”, a precizat instituția.

În acest caz, este vorba de acumulări accidentale, nu de zăcăminte comerciale.

Ce mai spune ANRM:

• Cele mai apropiate sonde sunt la distanțe destul de mari (4-8 km) și au fost săpate în anii 1950-1960 la adâncimi de 2.200-2.700 de metri. Probele de producție la ambele sonde au dovedit lipsa hidrocarburilor.
• În cazul apariţiei unor situaţii ce ţin de specificul activităţii ANRM, specialiştii noştri pot colabora cu ministerele şi alte organe de specialitate.
• Dat fiind situația de urgență creată în zona localității Bâzdâna, com. Calopăr, jud Dolj, zona în care s-a declarat stare de alertă, este imperios necesar de a se acționa cu celeritate. În acest sens se impune analiza situației create în Comitetul Local pentru Situații de Urgență și Comitetul Județean pentru Situatii de Urgenta pentru a stabili un program de acțiune privind investigațiile, intervențiile și identificarea resurselor financiare în acest sens”.

Oamenii din zonă spun că scurgerile de gaze în comună sunt vechi de ani de zile.

Unul dintre localnici chiar și-a improvizat o instalație de captare a gazului din sol, cu ajutorul căreia își încălzea locuința fără a plăti facturi, potrivit digi24.ro.

Întrebați ce ar trebui să facă oamenii care descoperă gaze pe proprietatea lor, reprezentanții ANRM au răspuns: „Am precizat că sunt acumulări accidentale, nu sunt zăcăminte de gaze definite de legea petrolului. În aceste cazuri trebuie să sune la numarul unic de urgență 112”.

Sursa foto: Dreamstime