Instituțiile publice cel mai des implicate în fraudarea fondurilor europene au fost primăriile, respectiv 92 de cazuri din 555 de condamnări, în perioada 2010 – 2017, susține Valentina Dimulescu, analist al Societății Academice din România (SAR), precizând că informațiile sunt preliminare.
”Din totalul de 4.719 condamnăriînregistrate între 2010-decembrie 2017, 555 s-au referit la fonduri europene. Dintre aceste 555 de cazuri, 31 s-au referit la proceduri de achiziții publice. Instituția publică cea mai des implicatăîn fraudarea fondurilor europene: primăriaîn 92 din 555 cazuri”, a declarat Dimulescu, pentru HotNews.ro.
Cu toate acestea, spune ea, cea mai des condamnată entitate este societatea comercială, deci sectorul privat, cu 182 din 555 de condamnări.
În ceea ce privește persoanele cu funcție publică cel mai des condamnate, 48 au fost primari și 13 viceprimari.
Datele preliminare ale SAR arată că 15 primari erau membri PSD la momentul comiterii faptei, 12 fiind din PD/PDL, 7 din PNL, unul USL și unul din PRM.
Ea susține că cea mai des folositămetodă este “folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea”.
La rândul său, Florian Marin, expert pe fonduri europene și vicepreședinte al Blocului Național Sindical (BNS) susține că fraudele, cheltuielile neeligibile și sumele care nu s-au mai întors de la Comisia Europeană se ridică la 1,8 miliarde euro, pentru perioada de programare 2007-2013.
„Nu mă refer la Programul Național de Dezvoltare Rurală, ci la politica de coeziune. Suma se regăsește în legea bugetului pe anul 2018. Rațiunea unei cheltuieli neeligibile este că are o bază de neconformitate, fie că este eroare de sistem, fraudă, deci are la bază o deraiere de la cadrul regulamentar”, a precizat Marin.
El a explicat modul în care s-au făcut fraude la Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU).
“Erau persoane care nu participau la cursuri dar se regăseau pe liste, persoane care nu munceau dar încasau salarii. Efectiv, activitățile nu se întâmplau conform cererii de finanțare, dar banii se cheltuiau. Discutăm de cursuri care nu existau în realitate, dar ele erau supuse spre decontare, persoane care ar fi trebuit să muncească 8 ore, dar munceau numai șase, dar erau plătite pe toate opt și așa mai departe”, a precizat expertul în fonduri europene.
De asemenea, a mai arătat că pe transporturi au existat alte metode de fraudare.
„La transporturi se discuta de structura autostrăzii, șoselei, caracteristicile tehnico-financiare ale cererii de finanțare. Dacă ne uităm la sectorul transporturilor 2007-2013, o să vedem că nu s-a construit foarte mult, în schimb, s-a modernizat foarte mult. POS Transport s-a concentrat mai mult pe modernizare, ca și POR, pentru că era mai ușor de fraudat că nu știai ce adâncime are groapa, ce diametru are. Mai putem discuta de o structură de material diferită, devize de cheltuieli mai mari decât realitatea”, a mai spus Florian Marin.
El este de părere că problema majoră în România nu este că nu știm cum se fraudează, ci că nu avem capacitatea să controlăm fraudele, să reacționăm la o situație de genul acesta pentru că capacitatea noastră instituțională nu ne permite acest lucru.
