Se va dezintegra sau nu zona euro? Diferentele de opinii dintre Franta si Germania sunt tot mai puternice. E greu de spus. Sansele sunt in favoarea dezintegrarii, dar nu in urmatoarele saptamani. Exista presiuni in favoarea "ruperii" venite din partea pietelor financiare care ar castiga mai mult daca “ar da foc” zonei, dupa ce costul asigurarii impotriva “incendiului” a crescut prea mult. Diferentele dintre Germania si Franta sunt legate de rolul Bancii Centrale Europene. Paradoxul e altul: BCE e impotriva finantarii Statelor desi pentru asta au fost bancile centrale infiintate: ca sa finanteze cheltuielile Statelor. Riksbank, banca centrala a Suediei (si cea mai veche din lume), a luat nastere pentru ca Suedia sa isi finanteze cheltuielile. Riksbank a finantat prin 1738 razboiul regelui (un esec, de altfel), scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.ro

Si nu e singurul razboi finantat. Banca Angliei (the Old Lady) a fost infiintata dupa ce Franta a distrus flota britanica iar Statul avea nevoie de o flota noua. Regele nu mai avea in pusculita niciun ban, iar Banca i-a strans din piata 1,2 miliarde de lire in numai 10 zile. In Franta, Napoleon a infiintat BNR-ul lor pentru a-si finanta razboaiele si pentru a lupta impotriva inflatiei. In Germania, Bundesbankul (infiintat dupa modelul Fed-ului) a avut acelasi rol - finantarea unui Stat vlaguit de razboi. Acum, acest rol fundamental al bancilor centrale e vazut ca pe ceva interzis cu desavarsire, fiind inscris in statutul acestora. O prostie, la urma urmei. E ca si cum ai fabrica un vapor caruia i-ai interzice sa navigheze.

• Ce este „monetizarea datoriei” si la ce foloseste?

Practic, inseamna ca banca centrala „cumpara” datoria de la stat, sub forma de bonduri. Fed a procedat astfel (a cumparat de 6 ori mai mult decat BCE), Banca Angliei procedeaza asa, BCE la fel… Riscurile care apar sunt doua: inflatia care poate aparea, banii aceia fiind bani tipariti din nimic si al doilea risc e legat de bilantul bancilor centrale, care creste, creste, creste. In cazul BCE s-ar putea la un moment dat sa fie nevoie de o recapitalizare. Cine o va face? Statele. Cu ce bani? Deloc dificil de imaginat.

Citeste si un alt post despre crize, solutii, experimente…

• Ce sunt euroobligatiunile? Sunt ele o solutie?

In prezent, Statele emit obligatiuni in nume propriu. Euroobigatiunile sunt obligatiuni „la comun”, dobanda fiind cea medie perceputa de piata. Germania ar pierde in cazul emiterii eurobondurilor iar Grecia ar castiga de pe urma lor. E o „nationalizare” a bunastarii din Europa. Pentru a fi emise, e nevoie de negocieri lungi, de schimbarea unor tratate, de stabilirea unor detalii tehnice care ar lua cateva luni, in actualele conditii.

• Merkel se opune cu consecventa majoritatii propunerilor venite in timp din partea celorlalte state. Ce vor de fapt nemtii?

Intr-un cuvant, vor disciplina bugetara „nemteasca”, ceea ce nu se poate. Solutiile cu care ceilalti lideri europeni nu convin Germaniei pentru ca presupun ca Statul german sa finanteze traiul altor state, ceea ce evident ca nu le convine. Din pacate, oricat ar incerca italienii, spaniolii sau grecii sa devina rigurosi in materie de fiscalitate, nu se poate si gata. Trebuie gandite alte solutii.

Ce alternative exista?

• De ce sufera bancile in tot acest scenariu?

Bancile au investit in datoriile statelor care acum sunt vlaguite financiar si nu mai pot achita banii imprumutati. Bancile ascund cat pot aceste pierderi, iar neincrederea dintre ele a crescut pana la limite dificil de descris. Nu numai bancile ci si firmele din asigurari sau din alte domenii. Drept e ca bancile speculeaza slabiciunea Statelor. Economia e un joc cu suma nula. Cand se cheltuiesc mii de miliarde, cineva le incaseaza. Pana cand sectorul financiar nu va fi reglementat (cum era in perioada de dupa Marea Depresiune din anii '30 si pana prin anii '60) nu putem spera la ceva bun.

• Ce invataminte tragem din aceasta criza?

Prima, ca nu avem lideri politici. Cei care „defileaza” astazi sunt mult supt vremi. Amintiti-va, ca sa ma refer doar la ai nostri, cum ne indemnau sa ne bucuram ca vine criza in SUA, ca se vor ieftini acolo casele si sa mergem la cumparat imobiliare. Ca noi suntem feriti de criza samd. In Europa, era la fel. Li se spunea ca moneda euro e un scut foarte bun, ca nu are treaba taifunul american cu lacul cristalin din Eurozona samd. Prostii!

Putina educatie financiara de la Thales din Milet

• Ce va urma?

Sunt doua mari scenarii: euro se duce de unde a venit (din nicaieri) sau Eurozona rezista in continuare. Daca se duce naibii sandramaua (si asta e un proces complicat) procedura va fi in trepte. Daca se face brusc, vor fi miscari sociale mari (posibil razboaie, Doamne fereste!). In scenariul optimist, fie se formeaza doua-trei eurozone, fie se intampla o minune si se rezolva criza. Sa mai credem in spiridusi?

• Unde e Romania in tot acest film?

Desi avem resurse, politicile aplicate nu au avut nici cap nici coada- au fost mai degraba planuri de supravietuire de pe o zi pe alta. In loc sa se incurajeze ca Romania sa devina o mica Germanie (politici sectoriale de incurajare a exporturilor, a agriculturii care musai e sa fie fiscalizata samd) s-a preferat spaga pentru contracte cu Statul, furtul si spaga. Unii castiga bani multi, Romania pierde bani multi si isi amaneteaza viitorul. Ca sa rezum, Boc a cusut niste nasturi la camasa, dar e nevoie de haine noi, nu doar de nasturei.

Criza actuală este si un eşec clar al uniunii monetare. Poate ca de la asta ar trebui pornit.

Comenteaza pe blogul Hymerion.ro