Sa finantezi bancile europene pe trei ani cu o dobanda de 1% e absurd. Nu de credite ieftine au bancile nevoie, ci de fonduri proprii, scrie Georges Ugeux (bancher de afaceri) pe blogul ziarului Le Monde. Ceea ce a facut BCE este sa ofere cadou pur si simplu institutiilor financiare. Acest cadou nu reflecta nici diferenta intre primele de risc asociate tarilor din Eurozona. Bancile italiene au luat bani cu aceeasi dobanda ca si cele din Germania, cu toate ca diferenta intre CDS-urile celor doua tari este mai mare de 5 pp. Gestul BCE favorizeaza asadar bancile prost gestionate sau pe cele din Statele cu datorie publica exorbitanta.

Rolul bancilor centrale nu este sa finanteze banci sau guverne ci sa adopte o politica monetara conforma conditiilor de piata. Treaba bancilor centrale este sa lupte impotriva inflatiei, or ceea ce a facut BCE este clar o masura inflationista.

  • O banca centrala opereaza in orizontul politicii monetare care se intinde pe cel mult un an. Sa oferi imprumuturi pe 3 ani este deja de domeniul pietei de capital nu a celei monetare. BCE a imprumutat in pierdere in conditiile oferite.
  • Bilantul BCE era deja de 2400 miliarde de euro si tocmai si l-a marit cu 20% in 8 ore. Va trebui rapid sa gaseasca banii necesari pentru propriile fonduri; unde le va gasi daca nu din bugetele Statelor membre?
  • Operatiunea capata dimensiunile unui SOS prin amploarea si durata ei. Cateva banci europene aveau nevoie de 110 miliarde de euro. De ce sa imprumutui 489 miliarde? Masura favorizeaza bancile in detrimentul altor detinatori de obligatiuni, cum sunt firmele de pensii sau de asigurari.
  • Cum BCE nu poate cumpara direct obligatiuni ale statelor din Euroland, a apelat la acest subterfugiu: dam bani bancilor pentru ca ele sa cumpere datorii ale statelor. Practic, BCE a cumparat indirect datorii de 500 de miliarde de euro. Mario Draghi tocmai a deschis o cutie a Pandorei.