In plina criza a sectorului bancar spaniol, Comisia Europeana a prezentat miercuri un plan de gestiune a crizelor pentru ca guvernele sa nu mai fie solicitate sa salveze bancile de la faliment, acesta fiind un prim pas catre o "uniune bancara", idee care se afla in vizorul acesteia, relateaza AFP.

"Nu contribuabilii dorim sa plateasca, ci bancile trebuie sa plateasca pentru banci", a spus comisarul european pentru servicii financiare, Michel Barnier, in prezentarea unei propuneri legislative in acest sens in cursul unei conferinte de presa.

Acesta a adaugat ca se doreste "ruperea legaturii dintre crizele bancare si finantele publice".

Propunerile prezentate miercuri sunt in mod clar pe termen mediu si vin in urma unei cereri din partea G20 ce dateaza din anul 2009.

Acest lucru este pentru a evita noi crize, precum cea a Bankia, insa, de asemenea, cum le-au avut in trecut bancile Fortis, Northern Rock, Lehman Brothers sau Dexia, a adaugat Barnier.

Totodata este primul pas spre ideea de "uniune bancara", pe care Comisia Europeana o doreste pe termen lung, cu o intarire a supravegherii la nivel european si un mecanism comun de garantare a depozitelor.

Acest cadru prevede trei etape. Intr-o prima etapa, preventiva, bancile pe de-o parte si autoritatile insarcinate cu rezolvarea crizelor bancare pe de alta parte au obligatia de a prezenta planurile de rezolvare si de redresare.

In cea de-a doua faza, daca o banca risca sa nu respecte exigentele privind fondurile proprii, autoritatile de supraveghere pot interveni, de exemplu prin a solicita punerea in aplicare a masurilor prevazute in planul de redresare sau prin numirea unui administrator special pentru o perioada determinata.

In final, in cea de-a treia etapa, daca masurile aplicate nu vor face ca banca sa evite falimentul, un al patrulea instrument poate fi utilizat.

Autoritatile pot vinde partial sau total banca falimentara catre o alta banca; o institutie ar putea fi creata pentru a regrupa activele "sanatoase" inainte de a fi transferate catre o alta entitate; activele problematice pot fi plasate intr-o banca pentru gestionarea acestor active; in sfarsit, un plan de salvare interna, sau "bail-in" va fi pus in aplicare.

Spre deosebire de salvarea prin intermediul fondurilor publice, sau "bail-out", operatiunea de "bail-in" consta in recapitalizarea bancii prin anularea sau diluarea actiunilor sale, reducerea creantelor detinute de aceasta sau convertirea lor in actiuni. Asadar, creditorii si actionarii vor fi cei implicati pentru contributia la salvare.

Procedura de "bail-in" nu va intra in vigoare pana in 2018, pentru a oferi timpul necesar pietelor pentru a se pregati.