Din punct de vedere macroeconomic, anul 2012 a reprezentat un an de răscruce în privinţa ajustării fiscale în România. Posibilitatea reducerii deficitului bugetar consolidat la un nivel inferior pragului stabilit prin Tratatul de la Maastricht (sub 3% din PIB) era pusă sub semnul întrebării de riscurile interne şi externe aferente atingerii acestui deziderat. Deficitul amânat din ultimii ani – a se citi aici arieratele ridicate, plata despăgubirilor câştigate în instanţă de către personalul bugetar, plăţi în contul diverselor greşeli de fundamentare a politicilor publice (taxa auto, impunerea greşită a CAS pentru pensionari s.a.) suprapus menţinerii incertitudinilor din Zona Euro a presupus prudenţă în mixul de politici macroeconomice.
Mai mult. Experienţa istorică a măsurilor incorecte luate în anii electorali deteriora anticipaţiile legate de atingerea ţintei de deficit bugetar din 2012. Obiectivul balansării sociale era strict necesar în vederea menţinerii unui grad ridicat de acceptabilitate pentru reformele aplicate.
Cu toate acestea, plecând de la datele macroeconomice regăsite în baza de date AMECO –UE (2012), putem observa că România a fost performerul consolidării fiscale din UE în 2012. Două menţiuni. Ca urmare a apariţiei varinatei semidefinitive a PIB, modificările în indicatorii deficit bugetar efectiv în PIB şi datorie publică în PIB sunt de amploare redusă. A doua menţiune, viteza de ajustare fiscală se exprimă riguros prin reducerea deficitului bugetar structural mai degrabă decât prin reducerea deficitului bugetar efectiv (estimările arată o reducere de amploare şi pe acest indicator în 2012).
Sursa: baza de date AMECO, 2012
Cum am putea intepreta faptul că România a fost performerul ajustării fiscale în 2012? Pot exista intepretări pozitive. Un semnal de credibilitate pentru pieţele financiare internationale şi un semnal de consecvenţă faţă de creditorii şi investitorii internaţionali. Aceste semnale s-au tradus şi probabil că se vor traduce în continuare – ceteris paribus – în CDS uri scăzute, costuri de finanţare reduse. Un alt efect benefic este existenţa unor datorii mai mici in viitor. Deficite mai mici înseamnă datorii mai mici în viitor. Înseamnă crearea de spaţiu fiscal pentru stimularea sectorului privat, educatie, sănătate şi infrastructură. În plus, nu vom arunca în spinarea copiilor noştri sarcina plăţii unor impozite şi taxe mai mari pentru a susţine datoriile curente.
Precum în orice evoluţie macroeconomică, pot apărea şi costuri. Cel mai important dintre acestea este cel legat de impactul potenţial negativ asupra creşterii economice. O creştere mai mică a PIB real faţă de estimarea iniţială poate exprima şi rezultatul reducerii anumitor categorii de cheltuieli publice. În lipsa creării unui spaţiu fiscal, un alt cost poate fi determinat de imposibilitatea finanţării la potenţial maxim al unor mecanisme stimulative pentru mediul de afaceri privat, inclusiv pentru domenii cu valoare adăugată ridicată, clustere de competitivitate etc
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
