In trimestrul IV 2012, costul orar al fortei de munca, ajustat dupa numarul zilelor lucratoare, a crescut cu 1,04% fata de trimestrul precedent si cu 7,61% fata de acelasi trimestru al anului anterior, se arata intr-un comunicat remis joi de INS. In sectorul bugetar costul orar al fortei de munca (in forma ajustata) a crescut fata de trimestrul precedent in sanatate si asistenta sociala (3,39%) si a scazut in invatamant (-8,21%) si administratie publica (-1,15%). In invatamant, scaderea a fost determinata de cresterea timpului efectiv lucrat fata de trimestrul precedent, fenomen caracteristic acestei activitati in trimestrul al IV-lea al fiecarui an, cauzat de reinceperea anului scolar.

• Acest cost orar in crestere poate insemna inceputul unei restructurari a fortei de munca in cele cateva domenii in care a crescut dar si o pierdere a competitivitate in comparatie cu economiile din jurul Romaniei. Costul fortei de munca conteaza mult din punctul de vedere al avantajelor concurentiale. Motivul pentru care ofirma dintr-o tara vecina poate plati un salariu mai mare decat una cu acelasi obiect de activitate din Romania este pentru ca productivitatea muncii acolo este mai ridicata. Iar daca ne uitam peste cifre, o sa vedem ca cele mai mari cresteri ale costurilor cu forta de munca din Romania sunt in industriile care incurajeaza importurile si consumul. Ceea ce nu e neaparat o veste buna.

• Daca costul fortei de munca la firma A este dublu fata de cel de la firma B dar un muncitor de la firma A produce de 2 ori mai multe unitati pe ora, atunci cele 2 firme vor avea acelasi cost al fortei de munca pe unitatea de produs . E drept, ar trebui sa luam in calcul nu numai diferentele de costuri orare ale fortei de munca dar si diferentele privind productivitatea muncii atunci cand se compara avantajele competitive ale doua entitati (firme, sau industrii), intrucat ceea ce conteaza intr-adevar este costul fortei de munca pe unitatea de produs.

• Pentru a imbunatati competitivitatea, cresterea productivitatii muncii in procente trebuie sa depaseasca cresterea costului orar al muncii.

• Trimestrul IV 2012 comparativ cu trimestrul III 2012

Fata de trimestrul III 2012, costul orar al fortei de munca (in forma ajustata dupa numarul zilelor lucratoare) a crescut in majoritatea activitatilor din sectorul economic, cele mai semnificative cresteri inregistrandu-se in constructii (6,47%), activitati profesionale, stiintifice si tehnice (4,60%) si comert (4,13%).

Scaderi mai accentuate ale costului orar al fortei de munca (in forma ajustata dupa numarul zilelor lucratoare) s-au inregistrat in productia si furnizarea de energie electrica si termica, gaze, apa calda si aer conditionat (-7,92%), alte activitati de servicii (-7,18%) si industria extractiva (-6,61%).

In trimestrul IV 2012, cresterea fata de trimestrul anterior (pentru indicii in forma ajustata dupa numarul zilelor lucratoare) a componentei privind cheltuielile directe (salariale) cu forta de munca a fost de 1,06%, iar pentru cea privind cheltuielile indirecte (non-salariale) de 0,99%. Cresterile inregistrate de cele doua componente - pentru indicii in forma bruta (neajustata) - au fost de 0,70%, respectiv 0,64%.

• Trimestrul IV 2012 comparativ cu trimestrul IV 2011

Pe principalele activitati ale sectorului economic1, cele mai mari cresteri ale costului orar al fortei de munca (in forma ajustata dupa numarul zilelor lucratoare) s-au regasit in activitati de servicii administrative si servicii suport (14,62%), activitati de spectacole, culturale si recreative (13,17%) si comert (9,41%). Scaderi s-au inregistrat doar in hoteluri si restaurante (-3,58%), informatii si comunicatii (-2,24%) si alte activitati de servicii (-1,90%).

In sectorul bugetar, ca urmare a actualizarii legislatiei de salarizare a personalului platit din fonduri publice, s-au inregistrat cresteri ale costului orar al fortei de munca (in forma ajustata dupa efectul zilelor lucratoare) astfel: in administratie publica cu 16,31%, in sanatate si asistenta sociala cu 14,30% si in invatamant cu 13,41%.

Cresterea fata de acelasi trimestru al anului precedent - indici in forma ajustata dupa numarul zilelor lucratoare - pentru componenta privind cheltuielile directe (salariale) cu forta de munca a fost de 7,61%, iar pentru indicii in forma bruta (neajustata) de 7,25%. Componenta privind cheltuielile indirecte (non-salariale) a inregistrat cresteri de 7,60%, respectiv 7,23%.

Indicele trimestrial al costului orar al fortei de munca este un indicator pe termen scurt care permite evaluarea tendintelor costurilor orare suportate de angajator cu forta de munca salariata. Indicii trimestriali ai costului fortei de munca se calculeaza ca indici de tip Laspeyres, pentru costul total cu forta de munca si cele doua componente ale acestuia: cheltuielile directe (salariale) si cheltuielile indirecte (non-salariale), cu anul de referinta 2008.

Indicii trimestriali ai costului fortei de munca sunt calculati ca indici provizorii pentru anul 2012, urmand a fi recalculati (ca definitivi pentru anul 2012 si provizorii pentru 2013) la sfarsitul anului 2013, cand devin disponibile datele din ancheta anuala asupra costului fortei de munca pe anul 2012.

Costul total cu forta de munca - reprezinta totalitatea cheltuielilor suportate de angajator cu forta de munca salariata. Conform metodologiei europene, sunt excluse cheltuielile suportate de angajator cu formarea profesionala a angajatilor, recrutarea personalului si echipamentul de protectie.

Cheltuielile directe cu forta de munca includ sumele brute platite din fondul de salarii pentru timpul lucrat (inclusiv premii), pentru timpul nelucrat, drepturile in natura ca remunerare a muncii (potrivit prevederilor din contractele colective de munca), sumele brute platite salariatilor (ca stimulente) din profitul net realizat de unitate, sumele brute platite din alte fonduri (inclusiv drepturi in natura) acordate conform legislatiei in vigoare.

Cheltuielile indirecte cu forta de munca includ contributiile angajatorului la fondurile de asigurari si protectie sociala (somaj, sanatate etc.), sumele brute platite salariatilor care parasesc unitatea (iesire la pensie, transfer, detasare etc.), sumele brute platite pentru intreruperi ale lucrului neimputabile salariatilor, alte cheltuieli cu forta de munca.