In Elvetia, Stanga (si Verzii in aceeasi masura) a primit o lectie usturatoare dupa ce propunerea sindicalistilor de a creste nivelul salariului minim la 4000 de euro brut a fost respinsa intr-o proportie covarsitoare de populatie. La noi, aceeasi Stanga propune un lucru asemanator (pastrand proportiile) si nimeni nu se opune. E poporul elvetian de dreapta iar noi suntem mai socialisti din fire? Lucrurile trebuie vazute putin mai in detaliu.

Elvetienilor le e teama in primul rand ca salariul minim marit le va aduce muncitori din alte state europene, unde salariile minime sunt la un nivel mai scazut, iar somajul lor (acum la putin peste 3%) va creste. A doua temere exprimata este cea legata de costurile pe care companiile elvetiene le vor avea cu un salariu minim majorat si care va da drumul unor presiuni privind productivitatea si reducerea costurilor, in asa fel incat consecinta finala sa fie tot reducerea numarului de angajati.

Aveti mai jos o statistica Eurstat cu privire la salariul minim in cateva tari europene. Inchipuiti-va ca in Elvetia ar fi 3.300 de euro. Nu ati fugi sa lucrati acolo?

Ziarul elvetian "Le Temps" (necesita abonament) scrie ca cele mai inversunate refuzuri s-au inregistrat in cantoanele orientate catre turism, cum este Valais Grisons, unde rata refuzului privind cresterea salariului minim a depasit 80%. Dintre cei care au votat "NU", 55% si-au motivat optiunea prin aceea ca tara va fi invadata de straini care vor accepta sa lucreze pe bani mai putini decat localnicii, iar acestia vor ramane someri. Locuitorii cantoanelor de frontiera au avut acelasi argument.

Intrebarea "De ce as mari salariul minim?" poate fi pusa de Guvern si prin prisma productivitatii? Cu ce a crescut eficienta angajatilor din Primarii de pilda? Sau, daca discutam de mediul privat, trebuie notat faptul ca doar cateva sectoare sunt pe plus, restul fiind in 2013 pe minus. Nu ii ingrop si mai tare obligand patronii firmelor sa suporte costuri mai mari?

Despre salariul minim se poate insa vorbi mult si bine. Pe piata muncii, salariul este rezultatul interactiunii dintre cererea si oferta diferitelor abilitati, al negocierii libere dintre proprietarii de resurse si patroni.

Indivizii urmaresc a obtine un salariu cat mai mare, in schimbul serviciilor prestate. La randul lor, intreprinzatorii sunt interesati a angaja forta de munca la un pret cat mai convenabil pentru ei, cum scriu colegii de la ECOL.

"Oricum, prin cresterea salariului minim nu se da ceva, ci se ia. Cresterea salariului minim va aduce in 2014 la bugetul de stat o suma neta estimata de 314 milioane de lei, adica aproape 0,4% din suma colectata de stat prin impozitul pe venit si contributiile sociale, adica 0,15% din veniturile bugetare. Pare putin dar, cum ziceam, se ia, nu se da", scrie Bogdan Glavan pe blogul lui.

Daca este sa facem comparatie cu acciza la carburanti atat de discutata in ultima vreme, efectul cresterii salariului minim este echivalent cu suplimentarea accizei cu 1-2 eurocenti pe litru. Cu diferenta urmatoare, foarte importanta: acciza la benzina o platesc atat consumatorii (cei care se plimba) cat si producatorii (cei care transporta), in vreme ce cresterea salariului minim este suportata integral de producatori.

Cu cat salariul minim este mai ridicat in comparatie cu productia medie, cu atat interdictia impusa de guvern este mai relevanta - adica mai apasatoare asupra mediului de afaceri.

Una peste alta, elvetienii au suficient de corecte motive sa nu accepte cresterea salariului minim. Socialistii romani au doar motivatia electorala, care si ea s-ar putea transforma intr-un bumerang, care il ucide si pe cel care il arunca si pe cel tintit.