Presedintele Consiliului Fiscal, ​Ionut Dumitru, a discutat online despre proiectul Codului Fiscal

Evident ca mi-as dori un astfel de sistem, important ar fi insa ca si decidentii sa isi doreasca acest lucru si sa poate fi implementat. In plus, preluarea unui sistem dintr-o alta tara nu reprezinta nicio garantie ca va functiona in contextul romanesc.

Evident ca o relaxare fiscala ar fi utila mediului de afaceri si nu cred ca exista divergente de opinie pe acest subiect. Toata lumea e de acord ca avem un TVA foarte inalt si povara fiscala pe munca este foarte impovaratoare. Insa, piesa care lipseste din propunerile din Codul Fiscal e legata de modul in care ele vor fi acomodate in buget. Discutam despre reduceri foarte ample ale principalelor taxe si impozite si nu avem un raspuns la intrebarea: "Cum se vor implementa, tinand cont de constrangerile bugetare pe care le avem?" Spre exemplu, numai reducerea TVA ar avea impact in 2016 de aproape 1,5% din PIB, ceea ce ar insemna o apropiere sau chiar o depasire a pragului de 3% de deficit bugetar si reintrarea Romaniei in procedura de deficit excesiv. Ajustarile care s-au produs la nivelul bugetului incepand cu 2010 au fost foarte dureroase si ar fi pacat si foarte costisitor ca ele sa fie reversate.
As spune ca punctul slab al propunerilor este legat de sustenabilitatea lor din perspectiva constrangerilor bugetare. Chiar si in situatia improbabila in care deficitul bugetar ar creste semnificativ, acest lucru ar conduce la o crestere a datoriei publice la peste 40% din PIB, nivel peste care analizele arata ca ajungem intr-o zona in care avem vulnerabilitati foarte mari. Nivelul de 60% din PIB al datoriei publice , conform criteriilor Maastricht, nu reprezinta un reper pentru Romania, dat fiind nivelul de dezvoltare al sectorului financiar si al economiei in ansamblu. Se poate discuta pe marginea acestui proiect si se pot pune in discutie si aspecte legate de secventialitatea masurilor. Ma refer la faptul ca se are in vedere in prima instanta o reducere majora a impozitelor indirecte (TVA, accize)si abia ulterior a CAS, ceea ce s-ar putea sa nu fie strategia optima. Este cunoscut din literatura de specialitate faptul ca impozitele indirecte au un impact mai degraba asupra cererii, iar CAS ar avea un impact mai degraba pe oferta. Cred ca am avea nevoie mai intai de

Cred ca am avea nevoie mai intai de masuri care sa stimuleze PIB-ul potential pentru a oferi sustenabilitate cresterii economice. Altfel, masuri ample de stimulare a cererii pot crea dezechilibre in economie si stim cu totii care sunt costurile ajustarii acestora.

Da, am avut o serie de discutii informale cu reprezentantii Ministerului Finantelor. In mod cert vom emite o opinie atunci cand vom avea toate informatiile disponibile pentru a putea evalua impactul acestor masuri. Vorbim de modificari majore la nivelul tuturor taxelor si impozitelor si o analiza serioasa necesita timp pentru a lua in calcul toate implicatiile. De aceea consider insuficient timpul pana la care propunerea se va duce in Parlament. Masuri majore de modificare a Codului Fiscal trebuie cantarite cu mare atentie pentru ca au un impact pe termen mediu si lung asupra economiei.

Sunt de acord ca ar putea fi efecte nedorite si tocmai de aceea trebuie cantarite bine deciziile. Realitatea este ca sunt in jur de 200.000 de companii (cea mai mare parte microintreprinderi) care nu au facut niciodata profit (nici inainte de criza si nici in timpul crizei). Ne putem intreba care este scopul pentru care aceste companii au fost infiintate.Insa, sunt de acord ca nu trebuie sa le pedepsim pe cele care sunt oneste si creaza valoare in economie. In continuare cred ca evaziunea fiscala se face in primul rand la nivelul companiilor mari, dar sunt de acord ca si mica evaziune trebuie redusa. De asemenea, cred ca suntem si intr-un cerc vicios in care contribuabilii nu platesc taxe si impozite pentru ca au perceptia legitima de multe ori ca nu primesc servicii publice de calitate. In acest context cred ca o reforma fiscala -pentru a avea succes si a fi sustenabila- trebuie sa fie insotita si de o transparentizare si imbunatatire a eficientei cheltuirii banilor publici. Un astfel de demers cred ca este obligatoriu pentru a avea efecte de conformare la plata taxelor chiar la niveluri mai scazute si a oferi astfel sustenabilitate acestui demers.

Cred ca probabilitatea aprobarii acestui proiect este foarte mica. Trebuie sa fim realisti si sa intelegem ca un astfel de soc nu poate fi acomodat in buget. As mentiona in plus ca efectul estimat de catre Ministerul Finantelor este unul foarte optimist, in care efectele de runda a doua (reducerea evaziunii, crearea de locuri de munca, crestere economica mai mare), anuleaza aproape doua treimi din impactul negativ brut pe venituri. La prima vedere, estimarile MFP se bazeaza pe ne-acomodarea prin reducere de cheltuieli a pierderilor de venituri, scenariu extrem de putin plauzibil pentru ca ar conduce la un deficit foarte mare, inacceptabil de catre Comisia Europeana. In scenariul in care cel putin partial scaderile de venituri vor fi acomodate cu reduceri de cheltuieli, impactul pozitiv in economie va fi mult redus. Conform estimarilor din literatura de specialitate, multiplicatorii veniturilor si cheltuielilor sunt redusi in tarile din Europa Centrala si de Est si par relativi mai mari pe cheltuieli. Astfel, impactul pozitiv in economie generat de reducere de taxe poate fi anulat in mare parte sau chiar in totalitate de reducerile necesare pe partea de cheltuieli bugetare.

Sunt de acord ca ar trebui facuta o diferentiere intre termenul scurt si cel lung in conditiile in care avem urgenta nevoie de dezvoltarea pietei de capital si mobilizarea economisirii pe termen lung. Costul ar fi legat de administrarea sistemului.

Cred ca reprezinta un punct de pornire pentru o discutie serioasa legata de o strategie pe termen mediu si lung.

Cred ca trebuie sa avem un orizont de timp mai lung la dispozitie pentru a putea dezbate si evalua impactul acestor masuri. Sper ca in final, forma Codului Fiscal sa fie mult imbunatatita si sa isi atinga obiectivul.

Am raspuns in cadrul unei intrebari anterioare

De principiu, o astfel de diferentiere ar fi imposibil de administrat. Sunt de acord insa ca, asa cum se intampla in toate tarile civilizate, anumite produse (alimentele de baza spre exemplu) sa aiba un TVA mai mic, in primul rand din motive sociale.

Cred ca sunt cateva idei foarte bune in acest domeniu, cum ar fi spre exemplu diferentierea impozitului de cladiri, in functie de destinatia cladirii si nu de proprietar. Sau supraimpozitarea terenurilor agricole nelucrate sau a cladirilor neingrijite

Cred ca reducerea cotei unice de la nivelul actual foarte scazut de 16% poate sa decredibilizeze definitiv conceptul de cota unica. Nu inteleg care ar fi castigurile in termeni de conformare voluntara al unei reduceri de la un nivel atat de scazut.

Cred ca evaziunea fiscala are deja o dimensiune care atinge siguranta nationala. Discutam de evaziune de aproape 50% din obligatiile teoretice de plata a TVA, cea mai mare la scara europeana. In acelasi timp, avem printre cele mai mici venituri bugetare din Europa si, in consecinta, printre cele mai mici cheltuieli cu Educatia si Sanatatea. Acestea reprezinta domenii cu impact major asupra unei natiuni. In acest context, masurile de combatere a evaziunii fiscale trebuie sa fie pe agenda CSAT. Cred ca e o problema de vointa politica si de determinare in procesul de combatere a coruptiei. In acest sens, demersurile din ultimii ani de combatere a coruptiei sunt pozitive.

Ca economist, cred ca prioritare ar fi reducerea CAS si a TVA. As renunta la reducerea cotei unice pentru ca nu avem spatiu de manvra in aceasta directie, cota de 16% fiind a treia cea mai mica din Europa

Apreciez ideea ca trebuie sa impozitam echitabil contribuabilii, indiferent de forma de venit pe care o realizeaza. Foarte multe venituri sub forma de drepturi de autor sau PFA mascau in multe cazuri venituri salariale, insa sarcina fiscala era mult diferita.

In niciun caz rolul Consiliului Fiscal nu este sa substituie Guvernul. Rolul nostru este acela de a clarifica opiniei publice o serie de implicatii ale deciziilor fiscal-bugetare prin elaborarea unor opinii nepartinitoare din punct de vedere politic. Fara indoiala ca misiunea noastra este una foarte dificila, insa am sentimentul ca lucrurile s-au imbunatatit in materie de transparenta si de calitate a deciziei fiscal-bugetare. Evident ca avem spatiu foarte mare pentru imbunatatiri in acest domeniu. Cred de asemenea ca decidentii au cel putin un cost reputational atunci cand opiniile Consiliului Fiscal nu confirma evaluarea pe care Guvernul o face si acest lucru conduce pe termen mediu si lung la o disciplinare a politicilor fiscal-bugetare. Nu m-as astepta insa la miracole pe termen scurt si mediu.

Asa cum spuneam anterior, in acest moment nu pare sa avem o acomodare prin cheltuieli mai mici a reducerilor de taxe. Asa cum arata istoria anilor anteriori, ajustarile pe cheltuieli s-au facut de multe ori pe seama cheltuielilor de investitii. Daca acest lucru ar fi insotit de o crestere a eficientei cheltuirii banilor publici, efectele in economie ar fi pozitive, chiar daca investitiile publice ar fi ajustate ca volum. Romania a avut in ultimii 15-20 de ani cele mai mari cheltuieli de investitii ca procent din PIB in Europa.

Stricto sensu, Romania nu avea nevoie de acordul cu FMI in care suntem in momentul de fata, decat ca ancora pentru investitori. Deficitele (bugetare si de cont curent) au fost ajustate la nivel sustenabil inainte de semnarea acordului curent. Cred ca un eventual nou acord cu FMI ar putea fi substituit doar de o ancora alternativa care sa previna derapajele politicilor economice. Aceasta ancora ar putea fi un angajament mai ferm pentru adoptarea euro cu un drum de parcurs foarte bine stabilit, dublat de o monitorizare mai stransa din partea Comisiei Europene. Acordul in care ne aflam in acest moment este in impas de aproape un an, in conditiile in care din mai-iunie anul trecut nu mai avem niciun angajament oficial din partea autoritatilor romane.

In materie de echilibre macroeconomice, Roamnia are indicatori foarte buni in acest moment si important este sa ii si mentinem. In plus, agenda de reforme structurale este una foarte incarcata: reforma companiilor de stat, reforma colectarii taxelor, reforma in Sanatate, eficitientizarea cheltuielilor bugetare, etc.Important ar fi ca reformele structurale sa fie implementate si sa existe si o constrangere si un catalizator pentru acest demers. Experienta istorica a aratat ca atnci cand nu am avut aceasta constrangere (2005-2008), au existat derapaje semnificative ale politicilor economice

Pana si relatia cu FMI ar putea fi regandita prin apelul la instrumente speciale ale FMI, cum ar fi FCL (linie de credit flexibila), cum a avut de pilda Polonia, insa stricto sensu pare ca nu ne calificam. Mai fezabil ar putea fi insa linia de tip preventiv si de lichiditate (PLL) care este dedicata in special tarilor cu fundamente si politici solide, dar care au inca o serie de vulnerabilitati moderate, cum are Romania in materie de deteriorare a sentimentului pe pietele internationale (situatia din Grecia, Ucraina sau alte posibile tensiuni pe pietele internationale).

Nu am cunostinta de un astfel de studiu de impact insa banuiesc ca exista o serie de calcule in spatele cifrelor publicate de MFP. In limita mandatului nostru legal vom face estimari proprii de impact.

1. Nu avem inca date disponibile publicate de MFP pentru executia din ianuarie si ar fi oricum prematur sa tragem o concluzie.

2. Cred ca astfel de instrumente sunt utile, insa cred ca marea problema este marea evaziune.

3. Cred ca imbunatatirea colectarii este fezabila dar nu este garantata.A se vedea experienta cu reducerea TVA la paine de la 24% la 9% care nu a determinat o reducere semnificativa a evaziunii fiscale din panificatie. In acest context, nu e suficient sa reduci taxele pentru a avea colectare mai buna si cred ca demersul trebuie insotit si de eficientizarea si transparentizarea cheltuielilor bugetare. Pana cand contribuabilul nu va vedea ca banii sai sunt cheltuiti corect, nu va avea motivatia de a-si plati corect taxele.

Dupa estimarile Consiliului Fiscal pe baza datelor furnizate de INS, evaziunea cea mai mare este cea mai ridicata la TVA. Pe domenii, cea mai mare evaziune pare a exista in industria alimentara si agricultura

De asemenea, cea mai mare parte a evaziunii e facuta de companiile mari, dar nici mica evaziune nu e de ignorat.

Nu cred ca atacarea micii evaziuni este solutia cea mai potrivita, mare parte a ei fiind o solutie de subzistenta pentru multe familii si cred ca prioritatea ra fi atacarea marii evaziuni. care ar putea aduce si efecte rapide in termeni de colectare a taxelor