Cresterea salariului mediu cu 7,7% an la an face ca vanzarile cu amanuntul sa creasca si ele cu 5,8% an la an. E drept ca daca adaugam la aceasta si avantul in crestere luat de sectorul constructiilor imobiliare, totul incepe sa semene cu un déjà vu care nu pare de bun augur.
- Investitorii straini dau insa semne ca sunt mai putin prapastiosi decat noi, cei de aici
O confirmare in acest sens vine de la emisiunea de Eurobond-uri realizata in cursul acestei saptamani, la care Romania a obtinut pentru 2 miliarde de euro un pret mai bun decat cel estimat initial, in urma unei cereri foarte bune, care a depasit 5,5 miliarde de euro. Astfel, investitorii au fost dispusi sa accepte plasamente in cele doua emisiuni cu maturitati de 10 si 20 de ani la dobanzi relativ scazute, de 2,84% si, respectiv, 3,93%. Merita subliniat momentul foarte bine ales al emisiunii care a permis Romaniei sa emita in premiera obligatiuni la 20 de ani.
- Sincer, nu vad de ce ar fi semnat un acord in martie, din aceleasi motive pentru care nu a fost semnat nici acum
Ultimele stiri anunta ca Ministrul de Finante a acceptat imposibilitatea ca Romania sa semneze un acord cu FMI in acest moment, afirmand ca un nou acord cu FMI nu va fi probabil semnat pana dupa alegerile din 2016. Sincer, nu vad de ce ar fi semnat si atunci, din aceleasi motive pentru care nu a fost semnat nici acum.
- Cu FMI sau fara FMI, Romania ar putea merge inainte si sa se bucure in continuare de credibilitate, cu conditia sa nu faca greseli majore
- Relaxarea fiscala este sustenabila pe termen lung?
Pe de o parte, lipsa de incredere in viitor in contextul international complicat. Aici nu sunt de acord cu cei care invoca o hipersensibilitate a mediului de afaceri la situatii cu care s-au mai intanit si in alte vremuri. Evolutiile economice si geopolitice, solutiile folosite de guverne si banci centrale sunt fara precedent. Suntem in “teritorii neexplorate”. Un drum nemarcat pe munte il faci cu mult mai multa precautie decat un drum batatorit. “Hipersensibilitatea” din punctul meu de vedere este justificata. In acelasi timp, suntem in situatia tipica in care un cadou prea generos, in loc sa il faca pe destinatar fericit, il face suspicios si nervos, avand efectul exact contrar celui preconizat. Intrebarea in acest caz este: relaxarea fiscala este sustenabila pe termen lung? Vom fi nevoiti sa ne intoarcem peste cativa ani la impozite mai mari si ajustari de salarii? Sau echilibrarea bugetului sa va face in continuare prin sacrificarea investitiilor publice?
Pe de alta parte, presupunand ca mediul de afaceri va fi “dornic”, e posibil sa nu fie “capabil”, datorita limitarilor deja existente in diferite regiuni ale tarii, expresie a divergentelor de dezvoltare: in unele zone - lipsa fortei de munca calificate, in alte zone - lipsa infrastructurii care sa permita extinderea activitatilor economice. Ambele avand la origine ”punerea pe butuci” a investitiilor publice (categorie in care eu includ si educatia). Deci angrenarea activitatii economice prin consum ramane incerta, riscul fiind ca lipsa unui supliment de oferta sa fie compensata fie prin preturi mai mari, fie prin importuri mai multe.
- Bancile sunt confruntate cu un exces de lichiditate care, din motive de expunere deja mare
In primul caz, consider ca nu imediat. Bancile sunt confruntate cu un exces de lichiditate care, din motive de expunere deja mare, nu vor mai putea sa o plaseze decat in cantitati limitate in titluri de stat. In plus, expunerea deja ridicata pe persoane fizice va face ca presiunea in directia creditarii firmelor sa fie in crestere. In aceste conditii, motivatia absorbirii intr-o prima faza a cresterii dobanzii-cheie va fi suficient de mare pentru ca dobanzile comerciale sa nu fie modificate. Insa, cicluri repetate de crestere a dobanzii-cheie de catre BNR vor duce in final si la cresterea dobanzilor comerciale, acesta fiind in final si obiectivul pe care il are BNR in miscarea spre o politica monetara mai restrictiva.
- In concluzie suntem ca tara intr-o situatie excelenta din punct de vedere macro. Intrebarea este: stim ce sa facem cu ea?
Asa cum spuneam, potentialul de scadere a dobanzilor a fost mai degraba epuizat. Din acest motiv, nu mai exista spatiu de scadere ci, mult mai probabil, doar de crestere. Chiar daca la inceput bancile comericale vor rezista acestui proces, gradual vor fi obligate sa se alinieze la politica monetarra a BNR si sa creasca dobanzile. Asta inseamna ca in cazul creditelor cu dobanda variabila, ratele de plata vor creste, cu atat mai mult cu cat maturitatea creditului este mai lunga. Deci, pe termen mediu, in conditiile cresterii ponderii creditelor in lei in defavoarea celor in euro, provocarea cu care s-ar putea confrunta atat mediul de afaceri cat si persoanele fizice ar fi fi cresterea costurilor cu serviciul creditelor deja existente. O astfel de eventualitate ar trebui tratata cu scenarii de stress si, la nevoie, cu produse de hedging pe dobanda (trecerea de pe dobanda variabila pe fixa).
In ce priveste evolutia preturilor titlurilor de stat, ea va ramane sub influenta duala a mediului extern si deciziilor interne. Pe plan extern, istoria sugereaza o corelatie buna cu evolutia bund-urilor germane si una substantial mai mica cu titlurile de stat americane. In conditiile cresterii detinerilor de titluri romanesti de catre investitorii straini, inclusiv cei americani, e posibil ca influenta politicii monetare de peste ocean sa fie in crestere, dar cred ca influenta predominanta va proveni in continuare sin zona euro. Pe de alta parte, un val al aversiunii la risc initiat de China ar putea face ca ordinele de vanzare sa “mature” in mod ne-discriminatoriu si pietele Europei Centrale si de Est. Pe plan intern, in cazul continuarii unor politici fiscale nesustenabile, cresterea graduala a deficitelor va duce in mod inevitabil la o schimbare de sentiment in randul investitorilor, care vor cere prime de risc mai ridicate pentru titlurile de stat romanesti. In consecinta, vad o probabilitate mai mare pentru cresterea randamentelor pe termen mediu si scurt, decat pentru scaderea lor in continuare.
Comenteaza pe blogul lui Radu Craciun.