Vremurile in care Guvernatorul BNR spunea: " Nu am vazut niciodata in 27 de ani o situatie macroeconomica mai buna" (mai 2017, perioada in care se lansa precedentul Raport asupra stabilitatii) par sa fi apus cu totul. La lansarea editiei din decembrie a aceluiasi raport, discursul a fost mai degraba neutru-pesimist, Liviu Voinea (propus de PSD pentru functia de viceguvernator) fiind mesagerul mesajului Cosiliului de Administratie al Bancii Centrale cu privire la stabilitatea economica a Romaniei. Raportul privind stabilitatea (care poate fi citit aici) face o analiza detaliata a starii economice a tarii, mentionand atat vestile bune cat si pe cele mai putin bune.
Vestile bune:
- Principalul atu al Romaniei este stocul scazut al datoriei publice (37,4% din PIB) impreuna cu scaderea riscului de refinantare datorita in principal extinderii maturitatii datoriei publice.
- Un alt atu al Romaniei il reprezinta existenta unor rezerve internationale importante, inclusiv rezerva in valuta a MFP. "Dar rolul rezervelor internationale este unul preventiv si nu pot compensa deteriorari structurale ale unor indicatori", a precizat luni, Liviu Voinea.
- Romania a inregistrat o rata ridicata de crestere economica in primele 9 luni din anul 2017 (+7% in trei trimestre din 2017 comparativ cu aceeasi perioada din anul trecut).
- Nivelul ratei somajului a continuat traiectoria descendenta, iar rata ocuparii a continuat traiectoria ascendenta.
Vestile mai putin bune:
- Cooperarea intre institutiile cu rol in coordonarea politicilor economice (n.red: Ministerul Finantelor si Banca Nationala)este esentiala pentru obtinerea unui mix optim de politici pentru economia romaneasca. BNR nu poate suplini lipsa unor politici adecvate in alte domenii decat cele aflate in aria ei de competenta, o abordare diferita conducand, printre altele, la ineficienta politicii monetare.
- Este necesara intensificarea eforturilor de creare a unui cadru propice stimularii investitiilor in mediul privat si de imbunatatire a investitiilor publice in vederea asigurarii unei cresteri economice durabile.
- Cresterea gradului de coerenta a politicilor si a predictibilitatii cadrului legislativ, reducerea inegalitatilor, precum si acordarea unei mai mari atentii serviciilor publice de baza (educatia si serviciile de sanatate), sunt unele dintre posibilele masuri in acest sens.
- La nivel regional continua sa persiste disparitati pronuntate ale gradului de dezvoltare economica, iar in lipsa unor reforme structurale consistente este posibil sa asistam chiar la o majorare a acestora. In primul rand, diferenta intre nivelul de dezvoltare al regiunilor din Romania este mare; regiunea Bucuresti Ilfov este printre primele 5 regiuni din zona tarilor central-est europene in termen de PIB/capita, in timp ce regiunea Nord-Est este printre cele mai sarace din UE. In al doilea rand, ritmul de crestere este mai redus in regiunile cu un nivel scazut de dezvoltare, indicand o accentuare a disparitatilor in timp. In perioada 2007-2017, orasul Bucuresti si-a imbunatatit raportul PIB/capita cu 30 de puncte procentuale fata de media UE, pe cand regiunea de Nord-Est a crescut doar cu 7 puncte procentuale. In al treilea rand, investitiile sunt concentrate in regiunea Bucuresti-Ilfov, celelalte regiuni inregistrand valori semnificativ mai reduse. In al patrulea rand, in toate regiunile, cu exceptia zonei Bucuresti-Ilfov, ponderea populatiei cu un nivel redus de educatie (invatamant primar si gimnazial) este importanta (in medie 24% din populatia regiunii, comparativ cu 13% in Bucuresti-Ilfov, date aferente anului 2016). In al cincilea rand, nivelul somajului variaza semnificativ de la o regiune la alta: cea mai mare rata este inregistrata in regiunea Sud-Vest Oltenia (de 9,9%, in anul 2016), iar cea mai redusa in regiunea Nord-Est (3%, in aceeasi perioada). Cu toate acestea, rata scazuta a somajului in regiunea Nord-Est poate fi influentata si de numarul ridicat de persoane care lucreaza in agricultura si de lipsa ofertei de munca in conditiile unei emigratii importante a populatiei din aceasta regiune.
- Emigratia a atins un nivel ingrijorator: aproximativ 15% din populatia tarii, respectiv 25% din populatia activa. Romania este a doua tara din lume dupa rata de crestere a numarului de emigranti anuali conform evaluarilor Natiunilor Unite (7,3% pe an in medie in perioada 2000-2015, peste valorile altor state din regiune precum Polonia care a inregistrat doar 5,1% in aceeasi perioada). Acest fenomen afecteaza forta de munca tanara, avand in vedere ca majoritatea persoanelor care decid sa plece din tara au varste intre 20 si 35 de ani. Principalele state vizate de emigratie sunt cele precum Italia si Spania (aceste doua state cumuleaza peste 60% din numarul romanilor care au emigrat, conform datelor Eurostat).
- Rata de ocupare a femeilor este in prezent la doar 57,4 la suta, fata de 75% in cazul barbatilor (date aferente anului 2016, grupa de varsta 20-64 de ani). De asemenea, integrarea tinerilor in piata muncii este o problema importanta. Ponderea tinerilor (15-34 de ani) care nu muncesc si nici nu sunt incadrati intr-un program de formare (rata NEET ) era in anul 2016 de 20,8 la suta, mult peste media UE (15,6%). O alta problema privind gradul de ocupare al fortei de munca este data de disparitatile regionale importante. O a treia vulnerabilitate importanta a fortei de munca este gradul redus de adecvare a pregatirii fortei de munca.
- Romania are cea mai redusa pondere a tinerilor cu studii superioare finalizate din UE (25% dintre persoanele cu varste intre 25 si 34 de ani aveau studii tertiare incheiate in anul 2016, fata de 33% in Cehia sau 43 la suta in Polonia) si cea mai redusa rata a persoanelor implicate intr-un proces de formare continua (1,2 la suta din populatia cu varste intre 25-64 de ani, fata de 3,7% in Polonia sau 8,8% in Cehia in anul 2016). Problemele legate de forta de munca sunt o ingrijorare si in opinia a circa o treime dintre companiile nefinanciare din Romania, care au indicat lipsa fortei de munca drept o problema semnificativ presanta in derularea activitatii, in perioada octombrie 2016 - martie 2017.
- este ingrijoratoare evolutia deficitelor gemene (deficitul fiscal si cel de cont curent), care semnalizeaza tocmai caracterul peste potential al cresterii economice actuale, ceea ce poate periclita stabilitatea financiara pe termen mediu. Politica fiscala expansionista inceputa in anul 2016, prin aplicarea Codului Fiscal din 2015, a continuat in anul 2017 conducand la epuizarea spatiului fiscal obtinut in perioada 2010-2015.
Cand se inregistreaza crestere economica peste potential este recomandat sa se realizeze economii, in sensul consolidarii fiscale. Veniturile suplimentare obtinute din cresterea economica peste potential permit doar pe termen scurt finantarea unor cheltuieli suplimentare. Dar aceste cheltuieli sunt permanente, in timp ce veniturile sunt temporare, intrucat vor scadea, ceteris paribus, cand economia va reveni la ritmul de crestere normal (potential). Asadar, cresterea economica peste potential ascunde un deficit structural mai mare decat deficitul cash. Insa deficitul structural de astazi este deficitul cash de maine, care va trebui finantat in conditii care pot deveni adverse pentru economiile emergente.
Aceasta combinatie, intre o politica fiscal-bugetara expansionista in conditii de crestere economica peste potential, si deteriorarea sentimentului pietei externe pentru economiile emergente in general, poate amplifica volatilitatea si poate afecta stabilitatea financiara pe mai multe canale: rata dobanzii, cursul de schimb, rata inflatiei. Cresterea indatorarii populatiei poate transmite aceste riscuri de la nivel macroeconomic la nivel microeconomic, pentru debitori, mai arata Raportul publicat luni de BNR, raport votat in unanimitate de Consiliul de Administratie, din care fac parte cel putin 3 fosti demnitari ai guvernelor de stanga: Florin Georgescu (prim-viceguvernator), Liviu Voinea (viceguvernator) si Gheorghe Gherghina (fost secretar de stat in Finante si cel care a facut vreme de 25 de ani bugetele Romaniei).
4
17
