Specialiștii în finanțe consultanți de HotNews.ro cred că este o sugestie bună ideea ministrului de Finanțe privind acordarea unui rating companiilor din România. Totuși, ei spun că autoritățile trebuie să fie atente să nu creeze probleme de concurență prin facilitățile fiscale ce vor putea fi acordate firmelor premium. Mai mult, sistemul informatic al ANAF nu are capacitatea să gestioneze implementarea unui astfel de proiect.
Ministerul Finanțelor Publice (MFP) se gândește la crearea unui sistem de rating al companiilor din România, respectiv A, B și C pentru firmele mari și mijlocii și A, B pentru cele mici. Această clasificare ar trebui să reprezinte comportamentul fiscal al unei firme în piață. Până acum au avut loc doar discuții. Practic, dacă o firmă are un comportament corect față de stat și de partenerii de afaceri, aceasta va fi clasificată cu ratingul A (premium). Atunci ar putea avea avantaje precum plata TVA în vamă să fie făcută ulterior, dacă are blocaje în timpul anului, doar să notifice Fiscul și să facă plățile ulterior. Autoritățile se gândesc că poate băncile vor oferi și ele beneficii, precum garanții mai mici pentru firmele din categoria premium.
“Cred că este un lucru bun acest ranking al contribuabililor în funcție de comportamentul fiscal. Se discută de foarte mult timp nevoia unei dezvoltări, analize de risc pe care autoritatea fiscală trebuie să o aibă în momentul în care identifică eventuale companii pentru a fi supuse unui control fiscal. Orice autoritatea fiscală merge în control având la bază o analiză de risc. Această încadrare în diverse grupe cred că folosește atât contribuabilului onest, care prin comportamentul său de declarare de plată evită situația de a fi verificat inutil și a pierde timpul în controale care, de cele mai multe ori, odată venite se consideră cumva datoare să găsească ceva și apar acele probleme în care deși nu sunt lucruri grave inspectorul spune că nu poate să plece cu mâna goală”, a declarat Dan Manolescu, pentru HotNews.ro.
Potrivit acestuia, încadrarea ar rezolva astfel de probleme și, în același timp, s-ar identifica mult mai bine zonele cu risc și zonele în care autoritatea fiscală trebuie să crească eforturile în ceea ce privește controlul.
- Sunt situații în practică în care o echipă de control stă șase luni și nu găsește nimic pentru că nu și-a ales bine ținta. Aici apare problema, că negăsind nimic simte nevoia să dea totuși (o sancțiune n.r), să scoată ceva la lumină pentru că dacă a pierdut șase luni se gândește că nu ar trebui să nu dea nimic. Nu e bine, lucruri de acest gen trebuie evitate și astfel de segmentare poate să rezolve această problemă.
„Agentul economic nu știu dacă va avea acces sau cât de mare va fi accesul acestuia la astfel de informații. Agentul nu ar trebui să știe detaliile din spate și unde se încadrează, doar în mare măsură, nu în detaliu”, a explicat Manolescu.
El este de părere că, de exemplu, dacă un antreprenor știe că are firma încadrată la clasa C și își închide firma, mutând brandul pe cea nouă, atunci ar trebui ca ANAF să clasifice noua companie tot la C.
- Această migrare poate fi ușor urmărită de către Fisc și alocarea gradului de risc aferent cred că va ține cont de eventuale scheme de ocolire a sistemului.
La rândul său, Iancu Guda, președintele Analiștilor Financiar-Bancari din România crede că statul ar trebui să fie atent la ce facilități oferă celor din clasele superioare, pentru că poate distorsiona concurența din piață.
„Se pot identifica diverse repere, indicatori financiari, istoricul de plată al companiei, care în funcție de acestea să fie încadrată într-o categorie de risc și comportament fiscal, în urma cărora va fi răsplătit. Aici cred că principiul de bază este că cei care sunt corecți și arată totul transparent, și se vede din avion treaba asta, atunci să fie răsplătiți, nu neapărat prin avantaje fiscale, dar să nu distorsioneze concurența din piață”, a afirmat Guda.
- Să beneficieze de niște avantaje dar nu de natură decisivă, critică, în ideea să nu distorsioneze concurența din piață, dar să fie suficient de motivante încât să te determine să fii în acea clasă de risc scăzut.
Gabriel Biriș, partener Biriș Goran și fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor spune că ANAF nu are sistem informatic pentru implementarea unei astfel de idei.
„Cu ce face? Cu ce sistem informatic se poate face acest lucru? În lumea asta există niște agenții de rating care dau rating nu numai la state, ci și la companii. Care este scopul? Ca finanțatorii să aibă o sursă credibilă de informare care să le permită să facă un scoring pentru costul îndatorării. Ratingul este extrem de important și util. Noi vorbim de un vis frumos, probabil. Ca să poți să faci astfel de ratinguri, trebuie să ai o bază de date extrem de bine organizată. În momentul de față, ANAF nu știe când un contribuabil plătește niște bani într-un cont greșit. Se vorbește de rachete”, a mai arătat fostul secretar de stat.
Ministrul Finanțelor Publice, Eugen Teodorovici, a declarat recent că se gândește la un alt mod de a clasifica firmele.
„Îmi doresc foarte mult ca anul acesta să facem un alt mod de a clasifica firmele. Azi avem mari, mijlocii şi mici. De ce e aşa? Bun! Când avem o activitate de evaluare la un minister nu spunem bărbat sau femeie. Este salariat. Şi facem evaluarea. Corect! Aşa şi cu firmele, trebuie să le tratăm după comportamentul fiscal. Ai un comportament fiscal adecvat faţă de stat? Ai un comportament adecvat faţă de partenerii tăi din economie? Adică îţi plăteşti la timp partenerii, nu le creezi blocaje, cutare, cutare, cutare, înseamnă că eşti o firmă care merită să fie în categoria A şi ai o serie de facilităţi din partea statului şi chiar a băncilor. Chiar mă gândesc cum putem obliga aceste bănci, toate băncile din România, nu o să le convină, sunt convins, dar atât timp cât eu, ca stat, clasific o formă ca fiind de tip A, adică este model, totul este aşa cum trebuie şi faţă de stat şi faţă de piaţă, atunci”, a spus Teodorovici.
