​În urmă cu 10 ani, una din băncile locale trecea printr-un moment mai dificil. Există voci credibile în piață care spun că atacul speculativ pe leu din toamna lui 2008 putea să-i fie fatal băncii respective. Dar ”mâna invizibilă” a pieței i-a salvat atunci. Acum, aceeași bancă se bate pentru primul loc într-un sistem bancar mic în care se înghesuie de-a valma bănci importante, bănci care contează și bănci care vor fi preluate de alte bănci. Ultima preluare, anunțată chiar joi, este cea a Marfin Bank, un jucător mic sacrificat de banca cipriotă mamă. Vor urma și alții, piața locală fiind prea mică pentru cei cu cote de piață de 1%.

HotNews.roFoto: Hotnews

Înaintea Marfin, JC Flowers confirma preluarea Piraeus Bank, o altă bancă sacrificată de grupul elen din care făcea parte. La conducerea ”noului” Piraeus, de două săptămîni a fost numit președinte al consiliului de administrație Nicolae Dănilă, fostul executiv al BCR de dinainte de privatizare, dar și fost bancher central. CEO al Piraeus e tot un fost oficial BCR, Dominic Bruynseels, care a rămas celebru prin faptul că, atunci când i-a predat ștafeta BCR lui Thomas Spurny, i-a făcut cadou acestuia un cuțit! Mesajul era clar: era de tăiat la BCR în carne vie!

Achiziții finalizate sau doar în fază avansată au fost mai multe în ultimii ani. Una cel puțin, e drept, n-a reușit: preluarea Băncii Românești de către maghiarii de la OTP Bank. Poate că sursele care vorbesc despre originea capitalului care urma să finanțeze achiziția exagerează, dar cert e că BNR nu a avizat preluarea, fără a da vreo explicație.

Momentan, mai sunt câteva bănci românești scoase la vânzare dar care sunt atât de mici încât nu atrag atenția niciunui investitor. Altele au plecat în liniște, punând lacătele pe sucursalele din Romania fără multe vorbe. Nu ne referim aici la Volksbank, care a plecat cu scandal. Șefii austrieci ai băncii ulterior preluate de BT, s-au judecat cu BNR, fără să privească o secundă în oglindă și să-și admită erorile.

Alte bănci au fost încă și mai discrete. BRD e o instituție financiară respectată, dar a trecut și ea prin câteva scandaluri, printre cele mai răsunătoare fiind cele în care a fost băgată de chiar fostul executiv, Sorin Popa.

Când, într-o seară de la începutul lunii decembrie 2011, în biroul Guvernatorului BNR Mugur Isărescu a intrat o delegație a băncii mamă- Societé Generale-, delegație condusă de numărul doi din SG, Bernardo Sanchez Incera și de șeful operațiunilor internaționale Jean Louis Mattei , atât Guvernatorul cât și francezii știau că nu va fi doar o vizită de curtoazie. Era cam 7 seara, iar formal, francezii voiau să îl prezinte Guvernatorului pe Alexandre Maymat, cel care urmă să preia șefia operațiunilor SocGen în România. Discuțiile informale de după strângerile protocolare de mâini au fost mult mai dure. Și erau legate de problemele din cadrul BRD-GSG, probleme pe care BNR le depistaseră încă din 2010. (Vezi aici detalii). Întâlnirea dintre Isărescu și delegația franceză a durat circa două ore, tonul discuțiilor fiind extrem de rece. Guvernatorul voia măsuri concrete, francezii voiau discreție.

Discuțiile din acea seară s-au referit la activitatea lui Sorin Popa, care fusese "avansat" în iunie a aceluiași an în centrala SocGen, avansarea fiind de fapt o trecere pe linie moartă a unuia din cei mai controversați directori pe care i-a avut BRD. În scurt timp de la ”avansare”, Popa a fost îndepărtat din structurile SocGen. Recent, RISE Project a scris un text care are multe legături cu ce se peterecea în acea perioadă. Culmea este că nouă ne-a scris un coleg de-al lui Sorin Popa, care ne-a declarat sub protecția anonimatului mai multe lucruri la limita legalității.

Un executiv al unei bănci căreia Nicolae Cinteză (șeful supravegherii din BNR, unul dintre cei mai respectați bancheri centrali) i-a cerut o majorare de capital, îmi spunea că e la limita demisiei. ”Suntem de trei ani pe pierderi. Dacă merg la acționar să-i mai cer bani, mă dă afară în secunda a doua! Mai bine plec singur!”, mărturisea ditamai CEO-ul.

BNR recunoaște în cel mai recent Raport privind stabilitatea că ar mai fi multe lucruri de îndreptat, dar înafara unor recomandări, nu prea are multe de spus.

Ce arată datele BNR:

  • Modelul de afaceri bancar continuă să se orienteze primordial către segmentul populației, creditarea companiilor nefinanciare având un ritm de creştere redus, iar expunerea suverană rămâne semnificativă. Finanțarea băncilor este bazată pe atragerea depozitelor de pe piața internă, în special de la populație.
  • Dependența de sursele de finanțare de la băncile-mamă este în prezent scăzută, pe fondul substituției cu surse provenind din economisirea internă.
  • Profitabilitatea sectorului bancar, deși se situează la un nivel ridicat în anul 2017, are un caracter conjunctural.
  • Doar jumătate dintre băncile de importanță sistemică au creat valoare pentru acționariat în anul 2017, având valori pozitive ale marjei dintre rata rentabilității economice şi costul capitalului. Veniturile din dobânzi rămân principala sursă a veniturilor operaționale, modelele de afaceri fiind caracterizate predominant de activități tradiționale.
  • Eficiența operațională poziționează sectorul bancar românesc într-un interval cu risc mediu şi prezintă spațiu de îmbunătățire, în special la nivelul unor bănci de talie mică și medie.
  • Capacitatea sectorului bancar românesc de a susține pe termen lung profitabilitatea înregistrată recent în structura existentă este limitată.
  • Testul care presupune aplicarea unor șocuri uniforme pentru evaluarea capacității băncilor de a face față unor retrageri ale principalelor surse de finanțare (reprezentate de depozite şi finanțare externă), concomitent cu pierderea accesului la angajamentele de creditare şi garanțiile primite de la alte instituții de credit, nu indică vulnerabilități în cazul niciunei bănci în situația în care şocul persistă pe o perioadă de 10 de zile. În contextul prelungirii şocului până la o perioadă de 30 de zile, un număr restrâns de bănci ar înregistra un deficit de lichiditate încă sustenabil.
  • Există o predispoziție mai redusă a băncilor medii de a realiza curățarea bilanțieră, acestea având cea mai mare rată a creditelor neperformante. La nivel individual, această rată prezintă valori superioare pragului roșu de semnal, conform ABE, pentru un sfert dintre bănci.
  • O eventuală deteriorare rapidă a cadrului macroeconomic şi o persistență a acesteia au potențialul de a conduce la creșteri consistente ale ajustărilor pentru depreciere, evidențiind caracterul prociclic pe o pantă descendentă a ciclului economic. În scenariul advers, rata creditelor cu restanțe între 30 și 90 de zile ar urma să crească peste valoarea maximă înregistrată istoric. Astfel, o eventuală materializare a unor condiții de o severitate deosebită poate conduce la creșteri de peste cinci ori a volumului de ajustări pentru depreciere aferente acestor credite mai riscante comparativ cu un scenariu de bază (diferențial de circa 5,7 miliarde lei în 2020).
  • Băncile şi-au continuat eforturile pentru a sprijini debitorii aflați în dificultate, dar într-o proporție mai redusă față de anii anteriori, inclusiv pe fondul creşterii economice susținute. Aceste eforturi ale băncilor româneşti de a-şi sprijini clienții s-au menținut semnificativ mai ample decât media la nivel european. Astfel, rata restructurărilor (calculată ca raport între credite restructurate şi total credite) s-a situat la 4,5% (martie 2018), înregistrând valori superioare mediei europene (2,6%, decembrie 2017).

Prin urmare, e loc suficient pentru ca sectorul bancar local să se reformeze, mai ales în contextul apariției blockchain-urilor și fintech-urilor. Pentru băncile autohtone e mai simplu. În cazul celor cu acționariat străin, birocrația te poate pune la pământ.

Mai discutăm peste alți 10 ani...!