Autoritățile vor să oblige agenții economici să raporteze facturile neîncasate de livrare sau achiziție mai mari de 10.000 de lei, care au o întârziere de peste 30 de zile, la Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie (CPPI) Bușteni, în vederea compensării, conform unui proiect de Ordonanță al Ministerului Economiei. O prevedere asemănătoare a fost pe vremea Guvernului Cioloș, dar în Parlament s-a demonstrat, de către mediul de afaceri, că este inutilă deoarece agenții economici se pot înțelege între ei cu prive la compensările pe care ar putea să le realizeze. Din acest motiv, Parlamentul a modificat Ordonanța 22/2016 și a lăsat obligativitatea doar pentru companiile de stat. Totuși, Guvernul actual vrea să revină la vechea reglementare. Dan Manolescu, președintele Camerei Consultanților Fiscali (CCF), a explicat, pentru HotNews.ro, de ce este inutilă această prevedere.

Dan ManolescuFoto: Hotnews

Vezi proiectul

„În 2016 prin OG 22 emisă de catre Guvernul Cioloș s-a făcut o modificare la Ordonanța 77/1999 în care s-au introdus niște condiții mult mai restrictive, în sensul de a se raporta zilnic situația datoriilor restante. Ulterior, Parlamentul, în procedura de aprobare a Ordonanței 22/2016 a ținut cont de propunerile CCF și a altor organizații - precum ANEIR, CNIPMMR, AmCham, FIC, care au trimis materiale similare - în care susțineam inutilitatea acestei măsuri în prezent, pentru că oricum în practică nu se mai depuneau aceste raportări de către marea majoritatea a agenților economici. Noi am susținut atunci ca depunerea raportărilor să fie, dacă se poate, opțională, fie ca prevederea să se abroge în totalitatea sa. Parlamentul a înțeles că este aceasta raportarea este inutilă și, prin Legea 155/2017, a stabilit ca raportările să fie făcute doar de către societățile cu capital de stat, dacă statul consideră că are un avantaj din aceasta măsură, dar să nu mai fie încărcat mediul privatul cu fel de fel de raportări”, a precizat Manolescu.

Potrivit acestuia, acum se dorește reintroducerea obligativității pentru toată lumea.

„Din nota de fundamentare pare că motivul ar fi faptul că cei care colectau aceste date au rămas fără obiectul muncii. Se consideră că sistemul este foarte bun și că ar ajuta la stingerea arieratelor. În realitate, efectele obținute nu justificau eforturile depuse de agenții economici pentru a face aceste raportări. Mediul de afaceri a funcționat de anul trecut fără acest sistem și nu s-a plâns nimeni că i se simte lipsa. Singurii care se plâng sunt cei care își justifică posturile prin această activitate. Să facă altceva. De ce trebuie să fie reinventată o sarcină administrativă în sarcina contribuabililor ca cineva să aibă o justificare a activității?”, a precizat președintele CCF.

Cum funcționa sistemul acum 20 de ani:

• Toată lumea depunea lunar situația datoriilor restante. Firma A avea relații de afaceri cu firma B. A avea o datorie la B, iar B avea o datorie la A. În mod normal aceste firme nu trebuie să intre în sistemul reglementat de compesare pentru că se cunosc și pot să decidă singure să facă o compensare. 

• Când apare o a treia firmă C care are la randul ei bani de luat de la B și o datorie la A, iar cele trei firme nu stiu de aceste creanțe și datorii în lanț depunând toate aceste firme raportarile către autorități, acestea date erau încărcate într-o aplicație și softul indentifica modalități în care putea fi realizată o compensare între cele trei firme.

„În teorie, sistemul pleacă de la o idee bună, că ar putea să rezolve o problemă a unor compensări într-un lanț mai lung de firme. Totuși, de 20 de ani astfel de raportări nu prea s-au mai depus . A fost perioada de la începutul anilor 2000 când se depuneau raportările și se aplicau și amenzi pentru nedepunere, apoi majoritatea agenților economici au început să nu mai depună aceste rapoarte cu datoriile restante pentru că nu vedeau utilitatea acestui demers întrucât sunt mulți agenți economici care nu intră în tranzacții sofisticate care să genereze în final lanțuri lungi de compensare. CCF a propus inițial opționalitatea pentru că, în măsura în care sunt agenți economici avantajați de acest sistem, îl pot aplica”, a precizat Manolescu.

• Cu sistemul de compensare și fără el lucrurile merg la fel. De ce să generam în plus o obligație inutilă?

O noutate a proiectului o reprezintă și crearea unui Consiliu de Administrație format din cinci membri care vor fi plătiți lunar cu maxim 20% din salariul de bază al directorului general al CPPI. Dan Manolescu nu știe de ce este nevoie de așa ceva.

Conform expunerii de motive, prin dezvoltarea sistemului național de compensare datorii și creanțe, structura de compensare dorește: optimizarea procesului de identificare a circuitelor de compensare, în timp real, în dinamică; eliminarea necesității prezenței reprezentanților persoanelor juridice, la sediul structurii de compensare, pentru a semna și ștampila documentele de compensare și utilizarea în schimb a semnăturii electronice; tipărirea direct din aplicație a documentelor de compensare, eliminând necesitatea de a fi achiziționate, păstrând caracterul lor de “documente cu regim special”, numerotate și înseriate (pe fiecare cod fiscal); creșterea valorii arieratelor diminuate prin compensare, diminuarea evaziunii fiscale, prevenirea intrării în incapacitate de plată, asigurarea transparenței pentru toți agenții economici, reducerea blocajului financiar din economie.

„Având în vedere utilitatea incontestabilă a acestui sistem național de compensare datorii și creanțe, sistem de interes public, unicul sistem nonmonetar din România, dovedită în cei 20 de ani de funcționare neîntreruptă prin valoarea arieratelor diminuate în valoare de peste 65 miliarde euro (calculat la cursul mediu anual ) și având în vedere necesitatea ca toți operatorii economici să aibă acces la sistemul național de compensare, se impune revenirea la vechea reglementare în sensul în care sistemul național de compensare se adresează tuturor operatorilor economici cu sediul în România, indiferent de forma de organizare sau tipul de proprietate pentru a beneficia de soluțiile de compensare a datoriilor nerambursate la scadență, soluții identificate pe baza informațiilor transmise în sistem”, se arată în document.