- THE FINANCIAL TIMES: Conferință timidă la Salzburg

Liderii UE discută vechi argumente privind repartizarea poverii migrației.
Cei 28 de lideri ai UE s-au așezat miercuri seară la masa de gală în decorul dramatic al auditoriului Felsenreitschule, iluminat în nuanțe portocalii, acolo unde de obicei cântă orchestre cu ocazia festivalului anual de la Salzburg.
Europarlamentarii - inclusiv mulți din Partidul Popular European (PPE) al lui Orban - au votat săptămâna trecută activarea așa-zisei proceduri disciplinare de Articol 7, prin care ceilalți 27 de membri UE vor investiga acuzațiile aduse Budapestei.
Joseph Daul, președintele PPE, a tratat miercuri expeditiv o întrebare privind posibilitatea ca PPE să ia curând măsuri pentru a expulza partidul liderului ungar, Fidesz. „Presa nu mă poate forța să-l dau afară”, le-a dat replica dl Daul jurnaliștilor.
El a admis că dl Orban „nu [e] o persoană comodă”. Însă el a precizat că se acordă prea puțină atenție altor țări în care e posibil să existe violări ale statului de drept, cum ar fi Malta, Slovacia și - în special - România (subl. mea- DP)
Aliații prim-ministrului britanic au sperat că UE va folosi acest summit informal de la Salzburg pentru a o încuraja cu privire la planul ei de ieșire din UE și a o ajuta astfel să se descurce în controversatele discuții cu euroscepticii de acasă.
Însă Donald Tusk, președintele Consiliului European i-a respins planul. ”Cadrul sugerat pentru cooperarea economică nu va funcționa, pentru că riscă să submineze piața unică", a spus Tusk.
La fel a vorbit și președintele Franței, Emmanuel Macron, unul dintre cei mai puternici critici ai planului Theresei May. "Brexitul ne arată un lucru: nu este ușor să ieșim din Uniunea Europeană. Nu se poate ieși făcă costuri. Nu se poate ieși fără a suporta consecințe."
De asemenea, dl Tusk a făcut presiuni asupra premierului britanic, anunțând că "momentul adevărului" în discuțiile privind Brexit ar putea avea loc la summitul de la Bruxelles din 18 octombrie, moment va dori să vadă un progres în problema frontierei irlandeze .
Doamna May a avertizat că este gata să conducă procesul de ieșire a Marii Britanii din UE și în lipsa unui acord. "Facem tot ceea ce este necesar pentru a reuși să părăsim UE, indiferent de circumstanțe", a spus ea.
Ea nu a lăsat loc pentru un al doilea referendum. "Plecăm pe 29 martie 2019", a spus ea.
Convoiul premierului britanic a părăsit orașul Salzburg la câteva minute de la încheierea unei scurte conferințe de presă, îndreptându-se casă, unde mediul politic e la fel de neiertător.
- Les Echos: Puterea de cumpărare-promisiunile anului 2019

Guvernul pariază pe creșterea puterii de cumpărare a francezilor, va urmare a aplicării măsurilor fiscale și sociale de anul viitor.
Între creșterea prețurilor la combustibili și problema pensionarilor care nu ar trebui ”enervați”, potrivit terminologiei prezidențiale, datele sugerau scăderea cu până la jumătate a puterii de cumpărare. Un pericol pentru guvernanți, care urmăresc contrariul. Luni ar putea fi prezentat proiectul de buget pentru anul 2019, care va anunța probabil vești bune pentru bugetele gospodăriilor franceze.
Încă de anul trecut, echipa lui Edouard Philippe dădea asigurări că bugetul pentru 2018 va fi în favoarea creșterii puterii de cumpărare, dar acest mesaj s-a estompat rapid după luarea deciziei de reducere în două etape a contribuțiilor angajaților , astfel încât atât INSEE cât și OFCE spuneau că nu au cum să ducă la o putere de cumpărare mai mare. Acum, studiul OFCE pare de acord cu această tendință ascendentă.
"Efectul asupra puterii de cumpărare a Legii finanțelor din 2019 va fi unul pozitiv, dar va depinde și de venitul gospodăriei. Vor fi câștigători , dar și perdanți ", avertizează Mathieu Plane, economist OFCE, unul din autorii studiului.
Măsuri pozitive sunt considerate în primul rând, eliminarea contribuțiilor de boală și de șomaj pentru angajați și apoi eliminarea celei de-a doua tranșe din impozitul pe locuințe în toamna anului 2019. Mai e și reevaluarea primei de activitate, alocația pentru adulți cu handicap care vor sprijini familiile în sensul creșterii puterii de cumpărare.
- THE GUARDIAN: Planul britanic este mort, spune Tusk, iar Macron îi numeşte mincinoşi pe adepţii Brexit-ului

Preşedintele Consiliului European respinge planul britanic în timp ce preşedintele francez renunţă la drăgălăşeniile diplomatice
UE a propus ca Irlanda de Nord să rămână de fapt în piaţa unică şi în uniunea vamală, în vreme ce restul Regatului Unit se retrage. Premierul britanic insistă că nu va semna un astfel de plan, despre care susţine că ar "disloca" economic şi constituţional Regatul Unit.
- Handelsblatt: Interviu cu Guvernatorul Bundesbank. Adesea uităm că un deficit fiscal de 3% din PIB e considerată o limită superioară, iar vremurile bune trebuie folosite pentru a compensa viitoare situații de criză

Jens Weidmann ar dori o Europă mai unită. "Situația politică globală actuală arată că ne putem urmări mai bine propriile interese dacă suntem uniți și acționăm împreună", spune el în interviul acordat Handelsblatt. Totuși, președintele Bundesbank avertizează că uneori prioritățile sunt greșit alese.
Multe dintre propunerile care sunt puse în prezent pe masa discuțiilor duc la creșterea suplimentară a riscurilor , în contextul în care statele nu vor să cedeze nicio bucată la ideea de suveranitate, mai spune Weidmann.
În prezent, cele 19 țări din zona euro încearcă să pună la punct noi instituții care să apere mai bine uniunea monetară împotriva viitoarelor crize. Accentul se va pune pe o eventuală extindere a Mecanismului European de Stabilitate într-un Fond Monetar European, stabilirea unor garanții financiare pentru Fondul de Rezoluție Bancară și stabilirea unui buget al zonei euro. Se discută și de o schemă de garantare comună a depozitelor bancare
Cum evaluează Weidmann evoluția din Italia? ”Presupun că noul guvern italian este conștient de angajamentul său european și că va prezenta un buget sustenabil. Nu are niciun sens să își planifice măsuri care să nu poată fi ulterior finanțate, deoarece primele de risc pentru obligațiunile guvernamentale vor crește. Oricum, cele mai recente declarații făcute de guvern arată că merg în direcția cea bună”.
”Bundesbank consideră că este necesar ca obligațiunile guvernamentale să nu mai fie considerate pur și simplu de către bănci ca fiind cu risc zero. Unul dintre lucrurile care au accelerat criza a fost acela că băncile și statele sunt foarte strâns legate între ele, în parte și pentru că reglementările încurajează acest lucru. Poate că un tratament mai adaptat la risc a obligațiunilor guvernamentale în bilanțurile băncilor ar fi necesar, chiar dacă ideea aceasta nu e foarte popular în toate statele”, mai spune Weidmann. Întregul interviu, aici.
- LE TEMPS: Dedesubturile războiului comercial

Editorial. În spatele confruntării dintre Washington şi Beijing se joacă statutul Chinei ca ţară în curs de dezvoltare. Şi viitorul guvernanţei economice mondiale
Războiul tarifar dintre Washington şi Beijing cunoaşte o escaladare care ameninţă stabilitatea comerţului mondial. Dacă ar urma să aibă efectul unui bulgăre de zăpadă, unda de şoc protecţionistă ar putea pune capăt unei lungi perioade de globalizare economică cu consecinţe incalculabile. Nu suntem în această situaţie. Dar s-a creat o relaţie de forţă fără precedent între prima putere a lumii "dezvoltate" pe de o parte şi prima economie a lumii "în curs de dezvoltare" de cealaltă. Miza lui? Guvernanța economică mondială.
O ţară bogată şi săracă
Cu sau fără Trump, Statele Unite şi o majoritate a ţărilor "occidentale" sunt din ce în ce mai deranjate de creşterea puterii Chinei. Nu acţionează ea pe două planuri? E problema gigantului chinez, care este în acelaşi timp bogat şi sărac. Bogat în termeni macroeconomici şi sărac dacă ne uităm la PIB pe cap de locuitor.
Or, la OMC, în instanţele internaţionale, Beijingul se foloseşte de statutul de ţară emergentă beneficiind de clauze de protecție a pieţei sale, în vreme ce ponderea economică plasează China în poziţia de a dicta viitoarele reguli ale comerţului. Nu este "echitabil", apreciază Washingtonul. Regulile jocului trebuie să fie aceleaşi pentru toţi.
Această constatare este larg împărtăşită de europeni şi japonezi. Rămâne de văzut cum să determini China, ţara care a beneficiat cel mai mult de globalizare, să accepte să-şi deschidă mai mult piaţa. Donald Trump a ales în mod unilateral arma războiului tarifar în numele luptei contra dezechilibrelor comerciale. Este o alegere absurdă şi periculoasă. Absurdă pentru că această armă nu va reechilibra absolut nimic într-un lanţ de producţie de acum globalizat. Periculos deoarece alimentează naţionalismul.
Speranţa unui acord
Dar nu este acesta singurul limbaj pe care îl înţelege Beijingul? Guvernul chinez afirmă că vrea să riposteze la asalturile americane răspunzând cu lovitură pentru lovitură. El se crede în poziţie de forţă pentru a rezista. Xi Jinping nu-şi poate permite să pară slab în ochii susţinătorilor săi în interiorul Partidului Comunist.
Realitatea este că economia chineză suferă şi că Beijingul trebuie să-şi accelereze reformele - sau mai exact să facă ce a promis de prea mult timp fără ca aceste promisiuni să fie urmate de efecte. În acest stadiu al confruntării, rămâne speranţa că va fi găsit un acord între Washington şi Beijing după alegerile de la jumătatea mandatului în Statele Unite. Este pariul pe care îl fac pieţele. Un pariu de care depinde viitorul nostru. (RADOR)
- THE WASHINGTON POST: Credeţi că războiul lui Trump la adresa statului de drept e rău acum? Aşteptaţi puțin...

"Nu am un procuror general. E foarte trist".
Asta a declarat preşedintele Trump pentru "The Hill" într-un interviu recent apărut. Ceea ce este ciudat, pentru că sursele mele îmi spun că Jeff Sessions soseşte dimineaţa la Departamentul Justiţiei, după care îşi petrece ziua făcând diverse lucruri precum reducerea imigraţiei şi gestionarea unei birocraţii crescânde - iar toate astea le face dintr-un birou pe uşa căruia scrie "Procuror General". Dar, evident, cuvintele-cheie sunt "eu" şi "am".
Statele Unite au un procuror general şi, indiferent care credeţi că ar fi priorităţile şi performaţele sale, postul nu exte vacant. Dar, personal, Trump nu dispune de un procuror general pentru că, în ceea ce-l priveşte, a avea un procuror general înseamnă a avea o persoană care ocupă un post care va lupta să îl apere de orice neplăceri de ordin legal.
Interviul oferă câteva din motivele frunstrării manifestate de Trump faţă de un sistem juridic care a refuzat să se transforme într-un instrument supus voinţei şi capriciilor sale. Până acum, Trump se află într-un unilateral război rece cu acest sistem - multă retorică furioasă, ieşiri ocazionale la un atac direct, limitat totuşi, dar evitând în general un adevărat război.
Dar dacă democraţii recâştigă Camera Reprezentanţilor după alegerile parţiale din noiembrie şi încep să-i facă viaţa mai grea din cauza problemelor legate de Rusia, sunt şanse ca războiul său cu Departamentul Justiţiei să devină unul nuclear.
Deşi Trump nu a transmis idei cu totul noi în acest ultim interviu, el a oferit totuşi o imagine interesantă a gândirii sale actuale. A tot repetat că ancheta pe tema Rusiei a început printr-un mandat în conformitate cu FISA (Foreign Intelligence Surveillance Act - o lege din 1978, care stabileşte procedurile vizând posibila urmărire fizică şi electronică a unor persoane, precum şi colectarea schimbului de informaţii între "puteri străine" sau "agenţi ai unor puteri străine", n. red.), destinat urmăririi fostului consilier de campanie Carter Page (ceea ce este fals), şi că FBI-ul i-a spionat campania (de asemenea, fals), după care a spus următoarele:
"Dacă am făcut o greşeală cu Comey (James Comey, director FBI la acea vreme), ar fi trebuit să-l concediez înainte de a ajunge aici. Ar fi trebuit să-l concediez în ziua când am câştigat alegerile primare", a spus Trump. "Ar fi trebuit să-l concediez imediat după Convenţie şi să spun că nu-l vreau pe omul ăla... Aş fi stat mult mai bine dacă îl concediam sau dacă aş fi dat o declaraţie în care să spun că nu-l vreau acolo".
"Iar cei mai mari duşmani ai mei, adică nişte oameni care, ştiţi, se află de partea opusă în multe privinţe, inclusiv din punct de vedere politic, au spus că nu a fost just lucrul pe care l-a făcut (respectiv, recuzarea)".
Trump crede deja că în Departamentul Justiţiei există o conspiraţie menită să îl submineze - este ceea ce el numeşte "cancerul ţării noastre" - iar el a făcut anumite lucruri, cum ar fi ordinul vizând dezvăluirea unor documente despre care crede că vor pune în încurcătură departamentul. S-ar putea ca, anul viitor, el să găsească nişte căi de a-l urmări la care noi nici măcar nu ne-am gândit încă. Va fi speriat, furios şi disperat, aşa că nu se ştie ce-ar putea să facă.(RADOR).