Bancheri de prim rang din România au arătat miercuri la o conferință a Profit.ro găzduită la Banca Centrală, că adoptarea inițiativelor legislative aflate în Parlament ar duce la creșterea costurilor pentru clienții băncilor și la reducerea accesului la finanțare. Pachetul de legi, asumat de deputatul ALDE Daniel Zamfir, vizează în principal titlurile executorii ale contractelor de credit, plafonarea dobânzilor la credite și răscumpărarea creanțelor la jumătate din prețul de vânzare. Pachetul de legi în sine e nociv, dar și băncile par uneori încremenite în proiect: se limitează la a vinde credite de consum către populație și la achiziția de titluri de stat, fără să exploreze și alte modele de business.
Reamintim că de fiecare dată când apărea câte un proiect care le limita puterea (vezi OUG 50/2010, afișarea comisioanelor la retragerile de la bancomate ș.a.), bancherii ieșeau public cu declarații în care își afișau îngrijorarea cu privire la impactul potențial al respectivelor proiecte de lege.
Ce trebuie spus din capul locului este că în privința pachetului legislativ inițiat de Zamfir, dreptatea e de partea băncilor, iar asta trebuie repetat până la plictiseală. În același timp însă, băncile românești trebuie să se reformeze.
În primul rând trebuie să-și plătească decent angajații, cărora să le poată cere pe urmă performanță. Iar asta nu e măsurată în volume de vânzări, ci în sfaturi etice și de educație financiar-bancară. Banii aruncați în vânt pentru a face din fiecare român un bun cunoscător în materie de educație financiară nu își vor dovedi repede eficiența.
Și uite câteva exemple:
- CEO-ul unei bănci povestea ieri (marți), la o întâlnire cu presa, despre cum un client i-a spus că banca lui e o bancă total neprietenoasă cu clienții. Motivul? Banca în cauză nu voia să-i dea un descoperit de cont - în baza veniturilor lunare încasate- decât de 3 salarii, în timp ce altă bancă i-ar fi dat 9 salarii echivalent. Nu clientul era ne-educat financiar, ci bancherul care a acceptat să-l îndatoreze cu acel overdraft de 9 salarii nete. Greed is bad.
- Un apropiat care a aplicat pentru un credit la o mare bancă locală a fost ținut pe bară circa o lună, după care a fost anunțat că cererea i-a fost respinsă, fără a i se comunica motivul. După intervenții ”neortodoxe”, cum ar spune Guvernatorul, omul a aflat că banca-mamă a interzis creditarea unui anume cod CAEN, indiferent de bonitatea firmei aplicante, pe motiv că în perioada crizei, cea mai mare neperformanță a venit din zona acelui CAEN. Nu conta că erai ”pe verde”, nu conta că bancherul te cunoștea personal, ci era o decizie venită din afară căreia trebuia să i te supui.
- Un amic, proprietarul unei mici companii de producție alimentară, urma să fie listat la câteva mari lanțuri alimentare, ceea ce i-ar fi adus o explozie a vânzărilor. Taxele de listare la marii retaileri sunt uriașe, așa încât omul s-a dus pe la câteva bănci ca să obțină un împrumut. În primul an nicio bancă nu l-a băgat în seamă, întrucât nu avea istoric bancar. În al doilea an nu i s-a acordat împrumutul, pe motiv că dacă nu va reuși să vândă cât era trecut în draftul de contract? În cele din urmă, a găsit o singură bancă (a 14-a căreia îi trecea pragul) care l-a finanțat. Azi, amicul meu exportă în 10 state europene produsul fabricat aici.
- Bunicii mei, care erau totalmente ne-educați financiari (nu știau să-și facă un buget sau cum să-și administreze economiile) aveau un caiet cu file împărțite în două, cu un pix. Într-o parte treceau veniturile iar în cealaltă, cheltuielile. Nu știau ei multă carte, dar erau siguri de un lucru: că dacă veniturile erau mai mici decât cheltuielile, aveau o problemă. Și acționau în consecință.
”Funcționarea sistemului bancar trebuie să fie responsabilă, deschisă, atentă la consumatori, la utilizatori. De asemenea, informarea corectă și completă a tuturor părților interesate - fie că vorbim de consumatori, legislatori, acționari - în legătură cu efectele sau, dacă pot spune așa, deficiențele unor inițiative sau unor propuneri legate de activitatea bancară”, a spus miercuri și Guvernatorul BNR.
”Se remarcă în tot sistemul bancar european un efort concertat îndreptat către recâștigarea capitalului de încredere și a echilibrului dintre consumatori și bănci. Încrederea – am spus-o de multe ori, o repet de câte ori va fi nevoie - în orice relație bilaterală, cum este cea din sistemul bancar, se câștigă greu și se poate pierde uneori foarte repede, din varii motive: în cazul nostru, din lipsa unei comunicări eficiente sau lipsa de informare temeinică a consumatorului de produse și servicii bancare, a serviciilor improprii oferite consumatorilor, dar și legat de modul de soluționare a nemulțumirilor pe care aceiași consumatori le pot întâmpina pe parcursul derulării raporturilor contractuale” , conchide Isărescu.
Sistemul bancar este obligat să facă eforturi constante pentru evitarea acestor situații. Dacă băncile nu vin în întâmpinarea acestor situații, nu este de mirare că poate apărea o frământare, o preocupare în anumite părți ale societății, o anumită reacție față de bănci. Iar reprezentanții legislativului sunt ca și obligați să țină cont de aceste semnale care pot ajunge la ei dinspre societate, a mai adăugat Guvernatorul.
Concluzia nu e deloc complicată:
Pachetul de legi aflat în Parlament e nociv, fără nicio urmă de îndoială.
De partea cealaltă, băncile locale trebuie să-și (re)găsească menirea. Și (îndrăznesc eu) să comunice mai bine.
