În Ungaria, taxa pe activele bancare a fost introdusă în 2010. În Austria, un an mai târziu. Slovacii au trecut și ei prin această experiență. HotNews.ro a luat legătura cu bancheri și jurnaliști din aceste țări pentru a afla cum a reacționat economia locală la aplicarea acestei taxe. Ce s-a văzut după un an sau doi de la aplicarea ei. E drept, trebuie făcute câteva precizări. Ungaria era în 2010 în plină criză financiară. Orban, care era la putere, a sunat bancherii și i-a chemat la discuții, anunțându-i că vrea să le aplice o taxă. ”Așa cum e Orban, a sunat și a chemat băncile la o discuție foarte politicoasă”, își amintește un bancher maghiar.
”Ne-a spus că va aplica această taxă, noi am încercat să ne opunem, dar în final a ieșit cum a vrut el”, spune bancherul. Lucrurile nu au stat diferit nici în celelalte țări. Doar în România asemenea taxe par a se aplica fără niciun fel de discuție cu cei vizați. Asta ca să deschidem discuția.
Ungaria, Slovacia, Austria erau și ele în criză. Trebuie spus că în fiecare din aceste țări, decizia de a taxa băncile a fost precedată de o discuție. E drept, una doar de politețe, însă o discuție a existat. Nimeni nu a fost luat prin surprindere, aflând din presă ce li se pregătește. ”Bineînțeles că poziția băncilor nu a contat, dar măcar a existat o discuție. Și asemenea discuții au avut loc în fiecare dintre acele țări. În România, deși băncile au investit pe termen lung, Guvernul pare că nu vrea să discute cu tine. A doua mențiune e aceea că în momentul introducerii acestei taxe, Europa era în plină criză. Ungaria era aproape falimentară, Slovacia era și ea în criză, la fel ca austriecii. România spune că nu e în criză, dar va taxa totuși băncile”, explică pentru HotNews.ro un bancher austriac.
”La noi, în Austria, aveam bănci mai puternice și bănci într-o situație mai dificilă. Cele aflate în situație mai dificilă aveau opțiunea de a se capitaliza atrăgând investiții străine. Guvernul a spus însă că ar prefera să participe la capitalizarea băncilor, menționând de asemenea că nu poate face asta decât dacă pune o taxă pe activele bancare. Au existat bănci care s-au ridicat și au întrebat cât de normal e ca băncile sănătoase să plătească și pentru cele mai puțin sănătoase. Răspunsul guvernului a fost sec: E foarte normal!”, mai spune bancherul austriac.
- Cât mai e taxa pe active bancare în câteva state din Europa?
În momentul de față, în România se neagă existența unei situații de criză ci pare a fi vorba de nevoia unor bani la buget.
Nivelul din România al acestei taxe este cel mai mare. În Ungaria s-a început cu 0.53%. În Austria e 0.4%. În Slovacia e 0.2%. Mecanismul de a-l lega de ROBOR este de asemenea ciudat, spun observatorii din afara țării.
- Ce s-a observat după aplicarea taxei pe bănci?
În Ungaria s-a observant în primul rând o scădere a creditării, însoțită de o creștere a șomajului. S-a mai văzut un impact pe piața imobiliară, iar activitatea economică a încetinit.
Pe scurt, taxa a avut efect de bumerang. După ce situația s-a stabilizat, guvernul Ungariei a admis că măsura devenise contraproductivă și nu se transmitea în creșterea economiei. Atunci s-a decis reducerea acestei taxe bancare.
Lucrurile au stat exact la fel și în celelalte state. ”Băncile au mărit avansul pentru credite, au limitat acordarea împrumuturilor din cauza incertitudinilor, iar în final creditarea a scăzut iar popuația a avut de suferit ca urmare a restricționării creditării”, a spus un jurnalist slovac. Din Cipru, semnalele au fost identice.
E drept, peste tot în lume Guvernele au nevoie de bani. În urma negocierilor G20 și a acordurilor dintre statele membre UE semnate de prin iunie 2010, multe guverne, Austria, Cipru, Franța, Germania, Portugalia, Suedia, Marea Britanie și SUA, au anunțat și chiar au început să pună în aplicare planurile lor pentru taxarea băncilor. Vezi aici un studiu pe această temă.
Nu poți însă să denumești această taxă ca fiind una pe lăcomia băncilor, câtă vreme ea e una mai degrabă pe lăcomia de bani a Guvernului.
Mai trebuie spus că această taxă, ca și altele din proiectul de Ordonanță al lui Teodorovici, este de fapt factura pentru plata strategiei #wageledgrowth, promovată de Cristian Socol aici sau aici.
Poate domnul Socol ar trebui să explice mai amănunțit ce a avut în vedere atunci când a imaginat și susținut această viziune.
Deocamdată, luăm notă de impactul real al taxei pe active bancare, care e departe de a fi cel trâmbițat. Să vedem dacă reacția economiei României va fi alta decât cea din celelalte țări europene. Doamne-ajută!
7
42
