Dubai este adeseori numit „Disneyland pentru cei bogați”. La aeroport, cele trei saloane de clasa I ale companiei Emirates, perla aeronautică a Emiratelor Arabe Unite, nu dezamăgesc. Fiecare este de mărimea unui terminal, construit pentru a găzdui mii de pasageri. Dar în fiecare zi doar câte o sută și ceva intră în fiecare salon. În loc de fast-food la prețuri exagerate, ca în zonele publice, o rețea complicată de restaurante și baruri servesc gratuit caviar și șampanie. În magazinele duty-free nu se găsesc țigări și băuturi obișnuite, ci coliere Bulgari și whisky de 25.000 de dolari sticla. Locul este atât de mare încât managerul său recunoaște că reacția cea mai comună a noilor sosiți este „Doamne, dar unde este salonul?”.
Totuși, rândurile cu sute de scaune goale sugerează că ceva nu este tocmai în regulă. Companiile aeriene se retrag din povestea de dragoste cu „First Class”. Este adevărat și pentru Emirates, care vinde mult mai multe bilete la clasa I decât oricare alt transportator. Momentul de lansare a ofertelor pentru clasa I este la ITB Berlin, cel mai mare eveniment pentru industria de voiaj, care s-a deschis pe 6 martie. Acolo, Emirates a expus în 2017 un nou bar și salon pentru pasagerii care plătesc cel mai mult. În același an, marele rival din Golf, Qatar Airways, a lansat primele paturi duble pentru avioane. Dar atmosfera s-a schimbat. Anul trecut, Emirates a încetat să mai participe la eveniment.
Declinul zborurilor la clasa I pare surprinzător la prima vedere. Condițiile de la bord n-au fost niciodată atât de bune. Pe A380 superjumbo, Emirates oferă dușuri la clasa I. Mai mult, numărul oamenilor foarte bogați a crescut abrupt. Revista Forbes estimează că numărul miliardarilor s-a dublat la peste 2.100 în ultimele două decenii. Iar tot sectorul călătoriilor de lux înflorește. Chiar și așa, mulți analiști prevăd că „First Class” va dispărea în curând. În America chiar se întâmplă. Acum zece ani sau mai mult, toate sutele de zboruri de cursă lungă ofereau locuri la clasa I; acum o mai fac 20. Și în alte părți ale lumii, un număr crescând de transportatori ca Turkish Airlines sau Air New Zealand le-au eliminat aproape complet. Pe majoritatea rutelor de cursă lungă cele mai frecventate, numărul locurilor la clasa I a scăzut mult în ultimii zece ani. Chiar și companiile care vând cele mai multe astfel de bilete își domolesc entuziasmul. Numărul locurilor la clasa I în A380 a scăzut de la 14 la 11 la Emirates și de la 12 la 6 la Singapore Airlines.
Când aviația comercială s-a lansat puternic după al doilea război mondial avea o singură clasă: First. Clasa Economică apărea în anii ʼ50. A fost urmată în anii ʼ70 de clasa Business și în anii ʼ90 de Premier Economy pentru a umple golul dintre Business și șeptel. În ciuda proliferării locurilor mai ieftine, transportatorii fac mulți bani cu cele mai scumpe. Emirates pretinde că pasagerii de la First și Business sunt numai 12% din numărul total, dar generează 40% din încasări. Cererea mare de paturi orizontale pe transatlantice a salvat putătoarele europene de drapel British Airways, Air France și Lufthansa. Companiile aeriene transatlantice low-cost care au încercat să ofere doar locuri la Economic sau Premier Economy s-au străduit din greu să facă bani.
Pe rutele lungi, noile scaune care se transformă în paturi au schimbat jocul. Ele au fost lansate de British Airways la First în 1995 și au devenit foarte dorite. Dacă pasagerii pot dormi confortabil în înaltul cerului pot evita costul hotelului sau, și mai important pentru corporatiștii presați de timp, pot câștiga o zi de lucru. În anul 2000 British a lansat scaunul similar la Business și toți transportatorii au preluat modelul. Aceasta a redus cererea pentru First Class. Cele mai multe firme cred că un pat orizontal la Business este suficient de bun pentru angajați. Numai câțiva potentați mai au dreptul să se bucure de First Class pe banii firmei. Companiile care o mai oferă o fac din două motive. Primul este folosirea promovării de la Business ca premiu de loialitate pentru clienți corporatiști sau privați. Dar cum diferența dintre Business și First este în scădere, călătorii frecvenți încep să răspundă mai bine la alte stimulente, ca accesul la saloane sau la oferte speciale. Al doilea este și el în scădere. Este așa-numitul „efect de aură”, creat de companiile aeriene care fac reclamă condițiilor de la First Class. De exemplu, Etihad, alt rival pentru Emirates în Golf, a avut probabil mai multe citări în presă pentru apartamentele de First Class numite „The Residence” decât pentru toate celelalte 30.00 de scaune la un loc.
Dar până și vânzările lui Emirates de First și Business sunt amenințate de avioanele particulare. Acestea permit șefilor să evite așteptarea pentru un zbor programat. Este și mai ușor să treci prin filtrele de securitate într-un terminal private-jet decât în aeroport. Iar în America sunt de zece ori mai multe aeroporturi deschise pentru avioane private decât cele folosite de companiile cu avioane mai mari. Mai mult, avioanele „executive” încep să devină mai ieftine în termeni relativi. Proprietățile în comun și serviciile ride-hailing permit partajarea costurilor pe mai mulți utilizatori. Dar toate acestea sunt vești proaste pentru mediul înconjurător. Banca Mondială estimează că pasagerii de la First și Business dintr-un avion cu fuselaj normal generează de 2,5 până la 6 ori mai mai multe emisii de oxid de carbon per persoană decât sărmanii îngrămădiți pe locurile ieftine. Iar avioanele particulare sunt evident și mai dăunătoare. Un astfel de aparat umplut pe jumătate este cam de cinci ori mai „murdar” pe o rută scurtă decât clasa Business și de 12 ori decât cea Economică.
O altă tendință care ar putea grăbi sfârșitul clasei First este aceea în favoarea avioanelor mai mici. Pe 14 februarie Airbus a anunțat că va înceta producția de A380 în 2021. Fuselajul lui enorm oferea spațiu pentru dușurile de la Emirates sau apartamentele de la Etihad. Avioanele mai mici și mai eficiente care îl conduc spre cimitir nu mai au acest spațiu. Așa că Emirates trebuie să găsească noi metode de a-i face pe pasageri să cheltuiască mai mult – eventual prin modernizarea saloanelor cavernoase. Managerul de la Dubai pare a fi perplex: „Trebuie să faci ceva cu totul special ca să merite a fi de First Class”. (The Economist)
