”Și eu și soția avem peste 60 de ani. Am vândut ce aveam în țară, am plecat în Belgia unde am stat 20 de ani iar anul trecut ne-am întors în țară. Avem ceva bani economisiți, dar am vrea să vizităm lumea și să avem și o rezervă pentru situații medicale urgente. Pe scurt, nu am imobiliza banii într-un apartament ca să fim nevoiți să ne descurcăm din puținul care rămâne. Partea proastă e că în România, sistemul este în favoarea proprietarului, nu a chiriașului”, spune Flaviu D., unul dintre românii întorși în țară ”să moară acasă”, după cum spune chiar el. Flaviu este unul dintre cei 7% de chiriași din București, media pe țară fiind puțin peste 2%.

Suntem evident o natie de proprietariFoto: sxc.hu

”Securitatea oferită de contractul de închiriere e minimă, iar apartamentele sunt deseori vechi și de proastă calitate. Cât timp am stat în Belgia – tot cu chirie- îndatoririle și responsabilitățile erau foarte clar stabilite de ambele părți. Creșterea chiriilor era indexată doar la inflație. În București chiriile sunt în euro, ceea ce e absurd, întrucât proprietarul nu achită impozite sau reparații în euro”, mai spune spune Flaviu D.

”Vreau să-mi imaginez că voi rămâne aici, în Franța. Momentan sunt student, stau în chirie cu un coleg, închirierea unui apartament fiind opțiunea ideală pentru mine. Cu siguranță își are dezavantajele sale - chiar și cu o bursă bună, trebuie să împarți apartamentul cu încă cineva și asta nu e deloc confortabil psihic. Nu toată lumea are același standard cu privire la ceea ce înseamnă să fii curat și ordonat. Dacă ar fi să închiriez doar pentru mine un apartament, costul ar fi exorbitant, iar din bursa mea de 1500 de euro n-aș rămâne cu mare lucru. Am prieteni în România care și-au cumpărat apartamente cu credite ipotecare, cei mai mulți că așa le-au spus părinții să facă. E drept, să ai casa ta, să poți să ți-o aranjezi cu mobilierul preferat, să ți-l faci cum vrei tu, poate însemna mult pentru confortul psihic. Poate că, dacă mă voi întoarce în România, voi proceda la fel ca ei, nu știu de pe-acum. Dar gândul că poate izbucnește naibii vreun război monedial, că suntem din punct de vedere climatic destul de amenințați, că albinele mor într-un ritm alarmant, toate acestea mă fac nesigur în a-mi lega restul vieții de o ipotecă la bancă”, explică Andrei P., originar din nordul țării, student la Politehnica pariziană.

Un alt student venit în București e aproape furios. Marian P., care ocupă o garsonieră în zona Vergului, spune că proprietarul i-a pus în vedere să se mute în 3 luni, întrucât își va pune spațiul locativ la dispoziția rețelei Airbnb. ”Sunt foarte multe firme care adminsitrează asemenea spații locative. Practic, dacă ai un apartament și vrei să-l dai prin Airbnb, nu mai stai să-ți cauți clienți, ci îl lași firmei care se ocupă ea de tot iar tu îți încasezi banii fără niciun efort. La un preț de 25 de euro/noapte, chiar dacă-l ocupă doar 3 nopți pe săptămână ai 75 de euro săptămânal, adică 300 de euro lunar. Practic, poți să-ți iei prin credit altă garsonieră, că rata ți-o plătește clientul Airbnb. Foarte mulți bucureșteni fac asta, ceea ce pe noi ne afectează grav”, mai spune Marian.

  • Nivelul chiriilor. Prețul mediu cerut de închiriere lunar pentru un apartament cu 2 camere, confort 1, construit între 1980-2000

Întoamna lui 2019, piața închirierilor de apartamente a fost mai dinamică decât de obicei: prețurile medii solicitate de catre proprietari au înregistrat majorări în toate marile centre regionale, dar și în alte reședine de județ, potrivit datelor furnizate de imobiliare.ro și analizei imobiliare.

În București, chiria medie solicitată pentru un apartament cu două camere se situează acum la 410 euro pe lună, în al doilea trimestru al anului. Același tip de locuință (confort 1, din perioada 1980-2000, cu o suprafață utilă de 50-60 de metri pătrați) poate fi închiriată, în Cluj-Napoca, cu 420 de euro pe lună – în creștere de la același nivel de 400 de euro pe lună.

Chiriile solicitate pe segmentul apartamentelor cu două camere au înregistrat, în celelalte centre regionale din clasament, o egalizare, așteptările proprietarilor ajungând acum la 350 de euro pe lună în Timișoara, Brașov și Iași. Spre comparație, trimestrul trecut, o semenea unitate locativă putea fi închiriată, în aceleași orașe, cu 340, 325 și, respectiv, 300 de euro pe lună.

Interesant este că alte doua orașe reședințe de județ, Târgu Mureș și Tulcea, au o chirie medie foarte apropiată: 320 de euro pe lună. În Constanța, pe de altă parte, un apartament cu două camere poate fi închiriat cu 300 de euro pe lună, orașul de la malul mării fiind urmat îndeaproape de Sibiu, cu 290 de euro pe lună.

Și orașele cu cele mai ieftine apartamente de închiriat au consemnat, în general, creșteri ale chiriilor medii solicitate pentru două camere. Excepția de la regulă o reprezinta Reșița, unde proprietarii cer tot 180 de euro pe luna, la fel ca trimestrul anterior. În Râmnicu Vâlcea, însă, chiria solicitata a ajuns la 210 euro pe luna (185 de euro pe luna), astfel ca acest oraș este precedat, în clasamentul celor mai mici chirii, de o serie de capitale de județ cu o valoare medie de listare de 200 de euro pe lună: Târgoviște, Târgu Jiu, Baia Mare, Giurgiu, Drobeta Turnu Severin și, respectiv, Piatra Neamț.

În cel de-al treilea trimestru din 2019, numarul ofertelor de apartamente și case disponibile spre închiriere în cele șase mari orașe ale țării (proprietăți finalizate înainte de anul 2000) s-a cifrat la 23.370 – ceea ce marcheaza o creștere sensibilă, de aproape 33%, față de trimestrul anterior (când pe piață existau 17.600 de asemenea anunțuri). Acest avans este cât se poate de firesc, având în vedere că începutul toamnei aduce, în mod tradițional, o intensificare a activității pe piața închirierilor din marile centre universitare.

Orașul cu cele mai multe locuințe de închiriat ramâne, bineîneles, Bucureștiul, unde cei interesați au avut de ales, trimestrul trecut, între 10.420 de asemenea anunțuri; la o distanță considerabilă, dar apropiindu-se de jumătate din volumul ofertelor existente în Capitală, se situeaza Cluj-Napoca, cu 4.870 de anunțuri. În Timișoara, numărul total al ofertelor de închiriat s-a cifrat, în perioada iulie-septembrie, la 2.760, orașul de pe Bega fiind urmat de Constanța (cu 1.990 de anunuri), Iași (1.950) și Brașov (1.380).

Față de perioada similara a anului trecut, oferta de închirieri a fost, la nivelul celor șase mari centre regionale, cu 8,1% mai mare, tendința general ascendentă fiind resimțită în toate orașele analizate. Interesant este ca patru dintre aceste reședine de județ au consemnat creșteri anuale de două cifre, respectiv 19,5% în Brașov, 12,9% în Constanța, 11,4% în Cluj-Napoca și 11,2% în Iași.

În București, pe de alta parte, oferta totală a fost suplimentată cu 5,3% pe acest segment de piață, în timp ce, în Timișoara, a avut loc un avans de 2,9%.

Cât despre anunțurile de închiriere nou-introduse pe piață în trimestrul trecut, datele arată un avans mai ușor, respectiv de 3,6%, față de perioada similară din 2018. În acest caz, creșteri au avut loc doar în cinci din șase centre regionale, respectiv în Brașov (+16,3%), Iași (+9,2%), Cluj-Napoca (+7,8%), Constanța (+5,1%) și București (+1,1%). Timișoara reprezintă, din acest punct de vedere, excepția de la regula, aici fiind înregistrat un declin de 5,1% la 12 luni.

De regulă, în luarea deciziei de cumpărare trebuie avut în vedere că urmează o perioadă de dobânzi mici la euro, ca și la lei, pe măsura temperării inflației. Dacă nu ai un serviciu sigur și un venit care să îți permită plată ratei bancare fără să îți afecteze serios consumul, nu te arunca să iei credit. Gândește-te că pentru următorii 10-20-30 de ani tu deții un CONTRACT DE CREDIT, nu o casă.

Psihologic, e mai confortabil să știi că ești “la casa ta”. Dar asta presupune eforturi financiare pe care doar o atentă analiză a veniturilor o poate recomanda.

  • Chiria- dezavantaje și avantaje

Ambele variante- chiriaș sau proprietar își au avantajele și dezavantajele lor. În cazul chiriei, avantajele sunt legate de faptul că te poți muta ori de câte ori primești o ofertă de muncă mai bună în altă parte a țării. Nu e nevoie să dispui de economii importante pentru a închiria. Nu ai cheltuieli cu reparațiile, dacă ți se defectează ceva- de cele mai multe ori acestea cad în sarcina proprietarului. Nu mai dai banii pe mobilier sau alte accesorii (deși inconvenientul că nu ai poate televizorul pe care ți-l dorești sau marca preferata de mașină de spălat).

Nu mai puțin adevărat este însă că nu ai casa ta. Banii pe care îi dai pe chirie nu se încadrează nicicum în categoria “investitie imobiliara”. Nu poți re-decora când și cum ai chef. La bancă vei avea un scor mai mic atunci când vei aplică pentru un card de credit și va trebui să fii pregătit ca din timp în timp să te muți. Ceea ce, dacă ai familie și copii, e mai dificil.

  • Proprietarii- plusuri și minusuri

Nici proprietarii nu sunt în mod necesar mai fericiți. E drept, au casa lor. Sunt, cum ar veni, “in rând cu lumea”. Vor fi mai bine priviți de bănci atunci când vine vorba să ia un împrumut pentru o excursie. Pot face din proprietatea lor spațiul pe care și l-au visat. Dar…

Vor fi îndatorați pe o perioadă de 10-20 sau chiar 30 de ani. Asta înseamnă sacrificii financiare și o presiune psihologică deloc de neglijat. În următorii 20 de ani (sau pe cât timp s-au împrumutat) vor trebui să se prezinte lunar la bancă cu 2-300 de euro, fie că au serviciu fie că și l-au pierdut. Fie că sunt sănătoși fie că sunt bolnavi. Dacă vrei să te muți s-ar putea să fii nevoit să aștepți câteva luni. O casă nu se vinde de pe o zi pe alta. Pe lângă rată, mai vine impozitul, vin cheltuielile legate de diversele reparații absolut necesare.

Mai jos, lista orașelor din România cu numărul de locuințe de închiriat, potrivit INS, la solicitarea HotNews.ro:

  • Până unde ar putea crește prețurile?

Nu foarte mult, oricum. O corecție a pieței va veni cândva, dar mai trebuie urmărit și ce se petrece pe piețele din jurul României.

"Piața imobiliară românească e departe de a forma o bulă în acest moment. Prețurile în România cresc mai lent decât în țările din jur. Contrastul cu Cehia și Ungaria de pildă e foarte puternic. La ei, creșterea vine din altă parte. Mai exact, dintr-un transfer de avere financiară- cehii și ungurii își scot banii din bănci și își cumpără locuințe. Însă în România averea financiară e la jumătate că procent din PIB și asta ne face cea mai săracă țară din regiune, mai jos chiar decât bulgarii", explică un specialist român care lucrează în Citi-ul londonez.

Un alt semn că nu există presiuni mari pe piața imobiliară este raportul între prețurile apartamentelor din Capitală și cele din restul țării. Doar în România și Cehia acest raport e în scădere, spune expertul consultat de HotNews.

Asta nemaivorbind de faptul că în România, încetinirea programului Prima Casă se vede imediat în creditarea nouă pentru locuințe. ”Până și creditul de consum, dacă îl ajustăm cu salariul, nu e pe creștere”, mai spune economistul român.

Alți brokeri independenți de credite confirmă teoria unei bule în contracție. ”Vânzătorii țin foarte mult la preț, dar asta se va mai întâmpla cel mult un an, pentru că sunt și ei la curent cu ipoteza noii crize care ar putea avea loc prin 2020. Drept pentru care vor să profite și întind coarda cât timp mai au ocazia”, spune proprietarul unei companii care face brokeraj de credite.